FILARMONICA DE STAT IASI

De-a lungul vremii numele Iasului si al Romaniei au fost permanent legate de viata muzicala europeana (intre evenimentele deosebite merita mentionate concertele lui Franz Liszt, din anul 1847).

In 1860 a fost infiintata la Iasi, Scoala de Muzica si Declamatiune (transformata patru ani mai tirziu in Conservatorul de Muzica si Arta Dramatica). Dupa o tentativa nereusita (1868), in 1918 e fondata la Iasi Societatea Filarmonica „George Enescu".

Filarmonica de Stat din Iasi, institutie cu activitate artistica permanenta, a avut concertul inaugural la 9 octombrie 1942, sub bagheta lui George Enescu.

Dupa anul 1942, repertoriul orchestrei simfonice iesene a devenit o preocupare principala pentru muzicieni. Profesorul Radu Constantinescu si ceilalti sustinatori ai institutiei nou constituite concepusera un ansamblu capabil sa abordeze repertoriul simfonic reprezentativ si astfel, in primul ei deceniu de existenta, formatia si-a insusit un foarte divers si bogat repertoriu simfonic, ce a constituit baza nasterii de mai tirziu a stilului interpretativ propriu. Astfel, numarul de prime auditii locale, din genurile simfonic si concertant ce au avut loc in perioada 1942-1953 depaseste 150 de lucrari. Iar in privinta valorii repertoriului abordat, acum vor rasuna pentru prima data la Iasi simfoniile lui Mozart, Brahms, Schubert si Schumann, muzica de R. Strauss, Debussy si Sostakovici, concerte de Saint-Saëns, Glazunov, Rahmaninov, Liszt si Ravel, muzica romaneasca de Al. Zirra, A. Castaldi, M. Andricu, A. Stoia, A. Alessandrescu.

In primavara anului 1953 se produce un eveniment ce va deschide noi si fericite perspective de dezvoltare artistica: infiintarea Corului, care in toamna aceluiasi an va capata titulatura de Corul Gavriil Musicescu al Filarmonicii de Stat din Iasi. Astfel a fost posibila interpretarea pentru prima data la Iasi a Simfoniei a IX-a de Beethoven (la 4 iunie 1954), a Requiem-ului de Mozart (27 mai 1955), a Oratoriului Anotimpurile de Haydn (26 aprilie 1957), Requiem-ul de Verdi (17 februarie 1961) si a Cantatei Carmina burana de Carl Orff (19 ianuarie 1962). Acestor momente de referinta li s-au adaugat aproape 100 de alte prime auditii locale din genurile vocal-simfonic, simfonic si concertant, precum si nenumarate lucrari corale a cappella.

In anul 1962, la pupitrul orchestrei simfonice iesene vine tinarul dirijor Ion Baciu, faptul constituind, dupa crearea Corului, al doilea moment de rascruce in viata Filarmonicii.

Ion Baciu devine in scurt timp o personalitate a Iasului muzical si, dupa o perioada de tatonari, porneste la inchegarea atit de cunoscutei sale „orchestre-super", prin intinerirea substantiala a ansamblului simfonic, cu studenti ai Conservatorului. Nu numai atit: sesizind ca nimeni altul anumite carecteristici specifice scolii instrumentale iesene - existenta, de pilda, a unei disponibilitati locale aparte pentru instrumentele de coarde - pornind de asemenea de la unele afinitati proprii, Ion Baciu va crea ceea ce Maestrul Elenescu a numit „o echipa" simfonica, iar muzicologul Iosif Sava - „Stradivarius-ul lui Baciu".

In perioada constituirii orchestrei lui Ion Baciu, acumularile repertoriale nu mai epateaza prin numar, ci prin valoare. In primul rand, dirijorul isi indreapta atentia catre muzica lui Enescu, fata de care dovedeste o sensibilitate speciala. Are loc prima auditie ieseana a Dixtuorului pentru suflatori si mai ales cea a Simfoniei a III-a cu cor, la 10 aprilie 1964. Apoi alte prime auditii de referinta: Sacre du printemps de Stravinski in octombrie 1962, lucrari de Bartok, Skriabin, Debussy, Ravel, St. Niculescu, A. Stroe, D. Capoianu, P. Bentoiu, s. m. a.

Un moment culminant al epocii Ion Baciu il constituie interpretarea la Iasi, in 1975, apoi la Bucuresti, in 1981, cu prilejul Centenarului nasterii lui George Enescu, a operei Oedip. Dovedind cu aceasta ocazie remarcabile calitati de compozitor, orchestrator, chiar regizor si scenograf, Maestrul Ion Baciu a realizat o foarte interesanta si apreciata versiune de concert a capodoperei enesciene.

Dupa anul 1970, orchestra devenise deja un ansamblu cu personalitate artistica si Ion Baciu o lanseaza in viata muzicala a tarii, apoi, foarte curind, peste hotare. Din 1971, in fiecare an au loc turnee care stimuleaza ascensiunea artistica a ansamblului si ii faciliteaza contactul cu repertoriul nou si divers, creindu-i capacitatea de adaptare la orice stil si gen componistic.

Dupa anul 1975, Filarmonica ieseana a devenit o prezenta artistica remarcata si apreciata nu o data, pe scenele de concert din tara – in primul rind cele bucurestene – si din strainatate: Sala Beethoven de la Bonn, Teatrul antic de la Macerata (Italia), Concertgebouw din Amsterdam, Meistersingersaal din Nurnberg, Sala Edvard Grieg din Bergen (Norvegia), Salle Gaveau din Paris, Auditorium-ul din Madrid, Gewandhaus din Leipzig, Tonhalle din Zurich, Gasteig a Filarmonicii din Munchen… De asemenea la New York, Washington, Chicago, San Francisco, Boston si Los Angeles ori la Vancouver, Edmonton, Ottawa, Toronto, Montreal…
De peste un deceniu, Orchestra Simfonica a Filarmonicii iesene sustine anual etapa finala si gala laureatilor la Concursul International Maria Callas de la Atena (prima participare in 1990).

Roadele miilor de ore de repetitie cu Ion Baciu nu au intirziat sa apara. Dupa mai mult de 25 de ani, muzicienii ieseni sint cunoscuti datorita profesionalismului, exigentei, disciplinei, toate dublate de un inepuizabil entuziasm.

Paralel cu prezenta scenica, ansamblurile Filarmonicii iesene au inregistrat zeci de ore de muzica, din cele mai diverse genuri si perioade, romaneasca si straina, pe disc, la radio si la televiziune.

In anul 1998 a avut loc un alt eveniment important, cu consecinte benefice in viata artistica a Filarmonicii din Iasi: dupa ani indelungati de demersuri, Consiliul Judetean Iasi a acordat suma necesara si astfel, pe scena salii de concerte din strada Cuza Voda a aparut un foarte valoros pian de concert marca Steinway, achizitionat de la reprezentanta din Hamburg a cunoscutei companii americane.

In anul 1986, dirijorul Ion Baciu a parasit Filarmonica si Iasul, fiind urmat la pupitrul orchestrei – timp de 13 ani – de Gheorghe Costin (1988-2001). In perioada 1995-2001, alaturi de Gheorghe Costin, la pupitrul orchestrei iesene a activat tinarul si talentatul Camil Marinescu; iar din 1998 pina in prezent, celor doi li s-a adaugat un al treilea – Alexandru Lascae, muzician remarcabil, concert maestru timp de peste doua decenii la Orchestra Simfonica din Haga (Olanda), totodata dirijor experimentat.