For full functionality of this page it is necessary to enable JavaScript. Here are the instructions how to enable JavaScript in your web browser Adrian Iorgulescu – George Enescu Festival
adrian iorgulescu

Adrian Iorgulescu s-a născut în data de 6 iulie 1951, în municipiul București. A urmat cursurile Colegiului Național Dinu Lipatti și ale Academiei de Muzică din București, secția compoziție, absolvind apoi un masterat în cadrul aceleiași instituții. În 1990 a obținut titlul științific de doctor în muzicologie. Din același an a devenit profesor de compoziție și forme muzicale la Universitatea de Muzică din București, iar din 1994, conducător de studii doctorale.

A fost ales vicepreședinte al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România în perioada 1990-1992, ulterior președinte pe parcursul mai multor mandate, până în prezent. În paralel, a îndeplinit și funcțiile de președinte al Alianței Naționale a Uniunilor de Creatori și de președinte al Societății de Gestiune Colectivă pe domeniul muzical (ADA).

Pe lângă preocupările creatoare și academice, Adrian Iorgulescu s-a remarcat ca om politic. A fost ales în Parlamentul României în legislatura 1996-2000, unde a activat în calitate de membru al Comisiei pentru cultură și mass-media din Camera Deputaților. În perioada 2005-2008 a deținut funcția de ministru al culturii și cultelor.

Adrian Iorgulescu este autorul unei opere muzicale vaste. Între opusurile sale se disting cele 4 simfonii, 4 concerte instrumentale, 4 cvartete de coarde, 3 cicluri de lieduri, piese simfonice, camerale, opusuri corale, muzică de film, precum și opera Revuluția, pe un text de Ion Luca Caragiale. Acestea au fost prezentate în săli de concerte din Europa, Canada și Statele Unite ale Americii.

A scris, de asemenea, studii de muzicologie și estetică apărute în reviste culturale și cotidiene de larg tiraj. A publicat următoarele cărți de specialitate: Timpul Muzical – Materie și Metaforă (1988), Timpul și Comunicarea Muzicală (1991), Estetica (1996). Acestora li se adaugă lucrarea de politologie Dreapta, Principii și Perspective (2000), volumul de poezie Aripa Evei (2005) și volumul de eseuri Dezacorduri (2010).

Pentru contribuția sa artistică a fost distins cu numeroase premii naționale și internaționale.