azoitei

Remus Azoiței

Descris în revista britanică „The Strad” ca fiind „un virtuoz incurabil cu suflet şi tehnică fabuloasă”, violonistul Remus Azoiţei a debutat la vârsta de 8 ani cu orchestra simfonică din oraşul său natal, Galaţi. După ce, în 1995, a absolvit Conservatorul din Bucureşti, la clasa lui Daniel Podlovski, Remus Azoiţei a obținut o bursă de studii la renumita Școală Juilliard din New York, unde a avut şansa să studieze cu Dorothy Delay şi Itzhak Perlman. De-a lungul timpului, artistul a beneficiat şi de îndrumarea unor personalităţi violonistice marcante precum Bujor Prelipcean, Mihai Constantinescu, Zakhar Bron sau Ivry Gitlis.

Remus Azoiţei a concertat în săli prestigioase precum Carnegie Hall din New York, Concertgebouw din Amsterdam, Sala Cortot din Paris, Konzerthaus Berlin, St Martin in the Fields şi Wigmore Hall din Londra, Teatrul Fenice din Veneţia, Auditoriul Național de la Madrid sau Konzerthaus Viena, apărând, de asemenea, în festivalurile muzicale de la Tokyo, Cambridge, Londra, Berlin, Heidelberg şi Santander, între altele. A colaborat cu artişti renumiţi printre care se numără Lawrence Foster, David Geringas, Gérard Caussé, Michael Sanderling, Adrian Brendel sau cvartetul de coarde Voces.

Remus Azoiţei a fost solist al unor ansambluri de prestigiu precum Orchestra de Cameră de la Berlin, Orchestra Națională a Belgiei la Bruxelles, sau Orchestra Filarmonică a Radiodifuziunii Franceze, la Bucureşti, în cadrul Festivalului Enescu. Pe lângă acestea, a susţinut un mare număr de concerte camerale în lume, printre care şi un turneu de 15 concerte in jurul Europei, Washington DC şi New York, alături de pianistul Eduard Stan, în 2009. Acest turneu, realizat cu sprijinul Institutului Cultural Român, a propus lucrări de Brahms şi Enescu pentru vioară si pian, bucurându-se de un răsunet puternic în presa internaţională. După debutul său în capitala americană, ziarul Washington Post nota: „Azoiţei cântă cu sensibilitate melodică fluentă şi tehnică strălucitoare.”

Laureat al concursurilor internaţionale de la Bucureşti, Milano, Weimar, Tokyo şi Auckland, Remus Azoiţei a înregistrat in 2001 Concertul pentru vioară de Ceaikovski alături de Orchestra Naţională Radio, sub bagheta lui Horia Andreescu, înregistrare ce a intrat în Fonoteca de Aur a Radiodifuziunii Române. În 2005, a interpretat Dublul concert de Bach alături de violonistul Nigel Kennedy, în cadrul Festivalului Internaţional „George Enescu”, concert preluat de  19 posturi de radio si televiziune din Europa, incluzând BBC, Arte şi Mezzo. Cu ocazia debutului său la celebra Wigmore Hall din Londra, ziarul Sunday Express scria că „a cântat un concert de neuitat în faţa unei săli Wigmore arhipline şi a ridicat publicul în picioare. Iată un muzician excepţional.”

În 2005, a fost decorat de către Presedintele României cu titlul de Ofiţer al Ordinului Meritul Cultural. Remus Azoitei a înregistrat în premieră mondială integrala lucrărilor pentru vioară şi pian de George Enescu, alături de pianistul Eduard Stan. Realizată pe două CD-uri de casa de discuri Hänssler din Germania, această integrală s-a bucurat de cele mai entuziaste cronici în publicaţiile de specialitate de pe mapamond. Comentând pe marginea acestei realizări, revista britanică „The Strad” spunea că „Azoiţei are toate atuurile: sesibilitate marcantă, dulceaţă a sunetului şi o paletă coloristică şi dinamică imensă”, în timp ce publicaţia Gramophone descria „Stilul rafinat si vibrant al lui Remus Azoiţei… un interpret distinct care combină temperamentul, măiestria şi eleganţa execuţiei într-un mod foarte special”. Pentru această înregistrare, Azoiței a folosit celebra vioară Stradivarius „Maurin” din 1718, cedată lui pentru acest proiect de către Academia de Muzică din Londra.

În 2001, Remus Azoiţei a fost numit profesor de vioară al Academiei Regale de Muzică din Londra, la acel moment fiind, totodată, cel mai tânăr profesor de vioară din întreaga istorie a Academiei. În 2007, el a pus bazele Societăţii Enescu din Londra, fiind unul dintre membrii fondatori, precum şi directorul său artistic.

Remus Azoiţei cântă la o vioară Niccolo Gagliano din 1753, aparţinând colecţiei Academiei Regale de Muzică din Londra.