Ne bucuram ca am reascultat impreuna Capriciul Roman in interpretarea ansamblului Les Dissonances.
Inregistrarea concertului a fost disponibila in perioada 01-05.12.

De la George Enescu – unul dintre cei mai rafinați și aplaudați violoniști ai secolului XX – ne-a rămas o singură partitură de tip concertant dediactă viorii, Capriciul Român. Concepută pentru vioară și orchestră, lucrarea continuă direcția creionată cu mult succes în Sonata a III-a pentru vioară și pian, „în caracter popular românesc”: aduce în prim-plan o virtuozitate violonistică frustă, brodată pe sonoritățile și pe alura improvizatorică (după cum ne anunță și denumirea de Capriciu) a muzicii tradiționale, iar funcția de „taraf” acompaniator revine de această dată orchestrei.

Enescu a schițat fragmente din Capriciul Român în diferite momente din perioada 1925-1949, neajungând niciodată să finalizeze lucrarea. Acest portret stilizat al lăutarului român pe care îl ascultăm în prezent în programele de concert i se datorează în egală măsură compozitorului Cornel Țăranu, care a restaurat și întregit opusul cvadripartit, pornind de la numai 20 de pagini orchestrate în manuscris și de la o parte a patra care nu exista decât la nivel de intenție.

Nu în ultimul rând, travaliul de reconstituire a virtuozității violonistice enesciene – prin adăugarea de ornamente ce îmbogățesc atât dimensiunea expresivă, cât și pe cea tehnică – i se datorează violonistului Sherban Lupu, care a oferit și prima audiție a lucrării enesciene.