For full functionality of this page it is necessary to enable JavaScript. Here are the instructions how to enable JavaScript in your web browser Ce ascultăm pe 24 septembrie la Ateneul Român – George Enescu Festival

Ce ascultăm pe 24 septembrie la Ateneul Român

CONCERTE ȘI RECITALURI

Vineri 24 septembrie

ora 16.30  

Ateneul Român

ORCHESTRA NAȚIONALĂ RADIO

LAWRENCE FOSTER dirijor

Alban Berg – Lulu (operă în concert)

ANNIKA GERHARDS Lulu (soprană)

ULRIKE HELZEL Contesa Martha Geschwitz (mezzosoprană)

ALEXANDER KAIMBACHER Walter Schwarz, un pictor (tenor)

JOCHEN SCHMECKENBECHER Dr. Ludwig Schön (bariton)/Jack Spintecătorul (rol mut)

CHARLES WORKMAN Alwa (tenor)

ROMAN ASTAKHOV Schigolch (bas)

JOZEF BENCI (laureat al Concursului de Canto „George Enescu” în 2001) Dr. Goll, Ofițer

medical (rol vorbit)

PAUL GAY Un dresor / un atlet (bas)

JOZEF BENCI Directorul teatrului (bas)

ALEXANDER KAIMBACHER Un artist / Un negru (tenor)

ILSEYAR KHAYRULLOVA Un elev / Un garderobier (alto)

MICHAEL GNIFFKE Prințul / Servitorul / Marchizul (tenor)

 

Oricât de revoltătoare ar fi în linii mari viața lui Lulu, Berg a îmbrăcat-o într-o muzică mult prea specială și puternică pentru a fi neglijată. În tot acest timp a folosit scara de douăsprezece sunete pe care a învățat-o de la Arnold Schönberg, căruia îi este dedicată opera. Formele sunt împletite atât de ingenios cu cântatul încât nu sunt deranjante. O formă de sonată anunță apariția doctorului Schön; un rondo îl sugerează pe fiul său. Întreaga orchestră conversează în mod macabru despre o moarte, pledează liric atunci când compozitorul vrea compasiune pentru eroina sa, izbucnește într-o disonanță oribilă de alămuri țipătoare atunci când aceasta este ucisă – scria cronicarul publicației Time în iunie 1937, după premiera mondială a operei, în Elveția, în prezența văduvelor Berg și Wedekind.

Dacă Manon și Carmen sunt două dintre cele mai importante femmes fatales ale secolului al XIX-lea, Lulu a lui Alban Berg (1885 – 1935) este cea care definește acest concept în secolul XX. Opera amestecă povești de dragoste interzise, crime și decadența eroinei și a șocat publicul la premiera sa. În a doua sa operă (prima fiind Wozzeck), Berg a alcătuit libretul folosind teme din două dintre piesele lui Frank Wedekind – Cutia Pandorei și Spiritul Pământului, ambele interzise în Germania. Semnificația filosofică și sociologică a lui Lulu pare să denunțe absurditatea unei societăți în căutarea modernității, încercând să facă față confuziei valorilor și căutării puterii. Alban Berg a murit înainte de a avea șansa de a duce la bun sfârșit cel de-al treilea act, iar opera a avut premiera la Opera din Zürich în 2 iunie 1937, la doi ani după moartea compozitorului. Abia în 1979 a apărut o versiune completă, cu cel de-al treilea act orchestrat de Friedrich Cerha. Văduva lui Berg se opusese acestei idei, de terminare a operei.

La București muzicienii vor cânta versiunea originală, în două acte.

 

PROLOGUL

Îmblânzitorul de animale invită spectatorii să viziteze menajeria sa, în care se află și „șarpele Lulu”.

Actul I

În studioul pictorului din Viena, Lulu pozează în prezența Dr. Schön, „protectorul” ei, editorul unui ziar important, și a fiului său, Alwa, compozitor. După ce bărbații pleacă, pictorul îi face avansuri lui Lulu. Ea îi cedează, moment în care în studio intră soțul ei, care moare de apoplexie atunci când îi surprinde. Pictorul este uimit de indiferența tinerei femei în fața acestei morți subite. El se căsătorește cu Lulu care, pentru el, devine Eva. În salonul ei elegant, ea primește vizita unui bătrân astmatic, Schigolch. Este el tatăl ei, protectorul ei sau amantul ei? Nimeni nu știe. Dr. Schön, iubitul lui Lulu, vrea să o părăsească pentru a se căsători cu o femeie bogată. El îi povestește Pictorului despre trecutul sordid al noii sale soții. Neputând să facă față acestor dezvăluiri, pictorul își taie gâtul. Lulu devine dansatoare într-o revue concepută de Alwa. Ea refuză să danseze pentru Schön și logodnica acestuia. Apoi, realizând că Schön ține încă la ea, obține un succes – îi dictează bărbatului o scrisoare prin care acesta rupe logodna cu iubita sa.

Actul II

Lulu a reușit să se mărite cu Schön, care este extrem de gelos. Femeia primește o vizită a unei admiratoare, Contesa Geschwitz. Reapare și Schigolch, cu doi noi indivizi – un atlet și un student. Dar Alwa este cel care pare să fie acum în grațiile lui Lulu; el îi declară femeii pasiunea lui pentru ea. Schön îi surprinde și o amenință pe tânără. Ea sfârșește prin a-l ucide cu cinci gloanțe în spate, strigând: „singurul pe care l-am iubit!” Înainte să moară, Schön își avertizează fiul în privința lui Lulu, care este arestată și închisă. Contesa Geschwitz și Schigolch aranjează evadarea lui Lulu. Aflat din nou sub puterea vrăjii acesteia, Alwa uită rapid de uciderea tatălui și este de acord să fugă împreună cu tânăra femeie.

În versiunea din 1979, cu trei acte, Lulu, fugită din Viena, apare întâi la Paris, sub protecția unei identități false, apoi la Londra, unde a devenit prostituată. La finalul operei ea moare, ucisă de unul dintre clienții ei, Jack Spintecătorul.

Irina Cristina Vasilescu