For full functionality of this page it is necessary to enable JavaScript. Here are the instructions how to enable JavaScript in your web browser Ce ascultăm pe 31 august la Ateneul Român | George Enescu Festival

Ce ascultăm pe 31 august la Ateneul Român

FILARMONICA MĂRII BALTICE

KRISTJAN JÄRVI dirijor

VIKTORIA MULLOVA vioară

Pärt Swansong

Pärt Fratres

Pärt Passacaglia (pentru vibrafon și instrumente cu coarde)

Ceaikovski Lacul lebedelor (simfonie dramatică, ar. Kristjan Järvi)

În vârstă de 85 de ani, compozitorul estonian Arvo Pärt (n.1935) este o figură emblematică pentru istoria muzicii contemporane.  Ca un semn de suprem omagiu, Filarmonica Mării Baltice a considerat oportun să-i dedice prima parte a concertului propus Festivalului Internațional „George Enescu” ediția 2021. Swansong (2013), Fratres (1977 revizuit 1992) și Passacaglia (2007) sunt cele trei lucrări incluse în program.

Pärt s-a născut în Paide, Regiunea Järva, Estonia. Muzica l-a atras de mic copil. La vârsta adolescenței începe să compună. A fost student al Conservatorului din Tallinn

Din cauza neînțelegerilor cu autoritățile din fosta Uniune Sovietică, a emigrat în anii 1980, împreună cu familia sa în Occident. A trăit mai întâi la Viena și apoi la Berlin. În prezent, Arvo Pärt locuiește alternativ la Tallinn și Berlin.

După ce a fost puternic influențat de Prokofiev, Șostakovici, Bartók și Schönberg, compozitorul ajunge să își găsească propria lui voce, originală și puternică. Maniera preferată de lucru combină stilul minimalist cu tehnica inventată de el și denumită Tintinnabuli. Denumirea recunoaște fără echivoc sursa de inspirație în latinescul tintinnabulum (clopot). „Tintinnabuli  conturează un spațiu în care obișnuiesc să hoinăresc atunci când sunt în căutare de răspunsuri pentru viața mea, pentru muzica mea, pentru munca mea – declară  compozitorul. Îmi place să caut echilibrul, unitatea în tot ceea ce mă înconjoară. Urmăresc drumul ce mă duce către ea și tot ceea ce este în plus, cade, dispare. Asta e tintinnabuli” . Mai adăugăm că aparenta simplitate, puritatea muzicii lui Arvo Pärt este puternic influențată de stricte legi matematice care determină parcursul vocilor, lungimea melodiilor și a frazelor, alternanța și importanța tăcerilor….

Compusă în 2013 pentru orchestră simfonică, Swansong (Cântecul lebedei)  este inspirată de una dintre cele mai celebre predici ale cardinalului John Henry Newman (1801–1890) intitulată Înțelepciune și inocență (1843). Cardinalul Newman a fost un personaj foarte important în Anglia secolului al XIX-lea, un erudit teolog, poet și gânditor care a dorit să introducă tradiția liturghiei catolice în Biserica anglicană declanșând astfel polemici serioase în rândul clericilor. Partitura lui Arvo Pärt durează cca. 6 minute, este un imn majestuos iar textul care a inspirat-o este de fapt o rugăciune folosită în ritualul Anglican de înmormântare care invocă  „sălaș sigur, odihnă sfântă și pace veșnică”.

Fratres (frați în latină) a fost compusă în 1977 și este o pagină model pentru tehnica  de a scrie muzică tintinnabuli. Partitura nu prevede anume instrumente, poate fi interpretată de formații diverse, sonoritatea nu cere un anume timbru. Este un tip de partitură comun în Evul Mediu și Renaștere, perioade istorice atent și profund studiate de compozitor. Trei teme principale sunt prelucrate ingenios pe parcursul celor șapte variațiuni ce se succed în cele 10 minute ale lucrării. Inclusă în coloana sonoră a numeroase filme și folosită în la fel de multe spectacole de dans, Fratres  este una dintre cele mai cântate și cunoscute piese scrise Arvo Pärt

Passacaglia  a fost compusă în anul 2003 într-o primă versiune pentru vioară și pian. A fost o comandă din partea Concursului Internațional de Vioară „Joseph Joachim”. În 2007, Pärt compune o nouă versiune a lucrării, de astă dată pentru una sau două viori, vibrafon și orchestră de coarde, pe care o dedică violonistului Gidon Kremer la aniversarea a 60 de ani de viață. Termenul italian passacaglia alătură două cuvinte de origine spaniolă:  pasar (a merge) și calle (stradă). Această formă muzicală cu origini în Spania secolului al XVII-lea a fost deseori folosită ca interludiu între părțile unor lucrări mai mari și mai importante. În timp Passacaglia s-a dezvoltat ajungând deseori o piesă de concert de sine stătătoare în care se înlănțuie variațiuni melodice, ritmice și armonice pe o temă ce se repetă mereu în bas, ca o bază a întregului. Este un principiu de scriere muzicală pe care îl experimentează și Arvo Pärt, desigur, în manieră proprie, în cele cca. 5 minute ale Passacagli-ei sale.

Pentru cea de a doua parte a concertului, dirijorul și compozitorul – estonian și el – Kristjan Järvi (n. 1972) a ales celebrul balet al lui Piotr Ilici Ceaikovski, Lacul lebedelor într-un aranjament propriu, pe care l-a denumit simfonie dramatică. Nu este primul astfel de demers al maestrului care, în timp, a realizat aranjamente și pentru Frumoasa din pădurea adormită, Spărgătorul de nuci și Fata de zăpadă, tot de Ceaikovski. Intenția a fost de a re-nara povestea, de astă dată doar cu principalele fragmente simfonice – doar cu sunete, fără mișcare – în așa fel încât poveștile să nu își piardă nimic din frumusețea și încărcătura lor  dramatică.

Articol realizat de Cristina Sârbu