For full functionality of this page it is necessary to enable JavaScript. Here are the instructions how to enable JavaScript in your web browser Cristina Ortiz: Ce-am fi fără muzică? – George Enescu Festival

Cristina Ortiz: Ce-am fi fără muzică?

de Ruxandra Predescu

 

Președinta juriului la Pian în cadrul acestei ediții a concursului George Enescu a fost Cristina Ortiz. O maestră a pianului, profesor dăruit, dar și o neobosită ambasadoare a muzicii clasice braziliene și… fostă concurentă la George Enescu.

Am abordat-o la finele ceremoniei în cadrul căreia a fost anunțat clasamentul la pian și, cu toată generozitatea domniei sale, interviul a fost cu mult mai scurt decât mi-ar fi plăcut. Poate, cu o altă ocazie, căci am găstit absolut fascinantă combinația ei inedită de rigoarea și căldură.

 

Oh, un interviu! Dar ce am eu de spus? N-am mare lucru de spus!

Sigur că aveți! Sunteți presedinta juriului de pian și aveți o carieră impresionantă ca muzician.

Oh. Am avut, da, și lungă, dar acum am mai încetinit ritmul și prefer să mă bucur de viață. Am fost, însă, foarte mișcată să-i ascult pe toți acești tineri.

V-am urmărit în timpul celor trei concerte din finală. Păreați, într-adevăr, foarte vrăjită de muzică.

Am fost. Sunt. Fără muzică… Ce-am fi fără muzică? Iar concertul lui Ceaikovski, îl ador! Adică, serios, e minunat! Și Chopin, și interpretarea lui Marcin, ca o reîncarnare a lui Chopin. Atât de special! De Park nici nu mai spun!

 

A fost grozav să revin ca jurat după ce acum câteva decenii am fost concurentă!

 

Cum a fost experiența jurizării online?

Ah, a fost grozav, mi-a plăcut la nebunie. Am o casă minunată, am putut asculta înregistrările acasă, pe îndelete, cu atenție, fără nici un fel de presiune. M-am oprit din când în când pentru câte o pauză, am ieșit să înot, apoi am revenit la muzică. A fost grozav! A fost grozav și să revin aici ca jurat, după ce acum câteva decenii am fost concurentă!

Ce credeți că face un pianist să fie deosebit, un maestru al instrumentului?

Sunetul, în primul rând, și înțelegerea compozitorului, cu tot ce ține de asta. Limbajul, stilul, complexitatea. Sunt atâția care cântă Brahms, de exemplu, sau Debussy, Prokofiev, fără să le fi ascultat întreaga operă, ci doar lucrările pentru instrumentul lor. Trebuie să asculți simfoniile, muzica de cameră pentru a înțelege un compozitor înainte să te urci pe scenă. Trebuie să ai o relație cu acel compozitor, și cred că asta e o problemă a tinerilor, că studiază doar partitura lor și atât.

Mai e nevoie de dedicare, să știi care-ți sunt punctele tari și să le recunoști pe cele mai slabe, și să știi cum să-ți alegi repertoriul. Și aici, în semifinale, au fost concurenți foarte buni care și-au ales neinspirat lucrările pentru concurs sau fără să le repete suficient. E păcat.

Știu că sunteți și profesoară. Le spuneți elevilor aceste lucruri?

Da, da, predau, îmi place mult asta, e chiar distractiv uneori. Și, da, le spun, încerc să-i îndrum pe fiecare potrivit cu aptitudinile fiecăruia, să le dau un feedback. Unora le spun să meargă să joace fotbal, să se distreze, să iasă, orice în afară de instrument și studiu. Trebuie să trăiești și, mai ales, trebuie să suferi ca să evoluezi și să pui toată trăirea asta în felul în care interpretezi.