For full functionality of this page it is necessary to enable JavaScript. Here are the instructions how to enable JavaScript in your web browser Juraj Valčuha | George Enescu Festival
Juraj Valčuha

Juraj Valčuha

Prim dirijor al Orchestrei Sinfonica Nazionale della RAI din Torino din 2009, Juraj Valčuha, care s-a născut în anul 1976, a început cu un țambal. Bunicul său, muzicant la nunți și înmormântări, i-a pus în mână când era mic un țambal vechi, găsit întâmplător, pe care l-a recondiționat. Peste ani, Valčuha a studiat compoziție, dirijat și țambal la Conservatorul din Bratislava, după care a continuat la Conservatorul Național Superior din Paris cu Janos Fürst.

A plecat din Slovacia în 1995, cu o bursă în Rusia. A fost singurul candidat, pentru că nimeni altcineva nu mai voia să meargă acolo. În loc de trei luni, a stat doi ani la Sankt Petersburg, unde a studiat dirijatul cu Ilya Musin, convins că școala rusească are în continuare multe de oferit. Pentru el, muzica era cel mai important lucru, încă de atunci. Nici azi nu e doar o simplă profesie, iar după ce a preluat bagheta Orchestrei Sinfonica Nazionale della RAI din Torino declara pentru cotidianul slovac Pradva: „E profesia și plăcerea mea. Eu trăiesc pentru muzică.”

Talentat și carismatic, dirijorul slovac a fost până atunci, între 2003 și 2005, dirijor muzical adjunct al Orchestre et Opéra National de Montpellier, după care și-a făcut debutul alături de Orchestre National de France din Paris. Acolo a dirijat La Bohème, iar în Lyon, Castelul Prințului Barbă Albastră. A condus și Filarmonica din Berlin, despre care spunea că este „visul oricărui dirijor” și care i-a trezit amintiri din timpul școlii, când urmărea alături de profesori concertele faimoase ale lui Herbert von Karajan. Deși în 2011 orchestra era alta, Valčuha considera Filarmonica din Berlin una dintre primele cinci orchestre ale lumii.

„Orchestra e de fapt imaginea dirijorului care stă în fața ei”

Tânărul dirijor slovac i-a lăudat mereu pe artiști în interviurile acordate, spunând despre orchestră că e imaginea dirijorului. Sub bagheta lui au cântat Philharmonia Orchestra din Londra, DSO Berlin sau orchestra Pittsburgh Symphony. De-a lungul timpului a observat că, deși majoritatea marilor orchestre ale lumii adună artiști de naționalități diferite, orchestrele tradiționale și-au păstrat un anume sunet distinct.

Pentru el nici bariera lingvistică, nici vârsta nu au fost impedimente pentru a lucra cu muzicieni de oriunde din Europa sau America. „Dacă un dirijor vine în fața orchestrei pregătit și are o idee clară despre ce vrea și ce poate obține, atunci muzicienii vor aprecia asta. Neîncrederea inițială și primul contact se transformă repede într-un acord. Totul se face în direcția muzicii”, declara într-un interviu pentru Pravda în 2011.

Convins că muzica poate emoționa pe oricine, indiferent de pregătire, Valčuha nu a fost niciodată deranjat de publicul care nu are niciun fel de cultură muzicală. A fost, cel mult, surprins. La început i s-a părut ciudat că tinerii nu știau când să aplaude, dar apoi s-a obișnuit cu reacțiile lor spontane și entuziasmul din sală.

În stagiunea 2008/2009, Valčuha a început colaborarea cu Gewandhaus Leipzig şi cu Swedish Radio Orchestra. Au urmat Orchestra Verdi din Milano, RAI Orchestra Torino şi Philharmonia London, Bavarian State Opera Munich şi Deutsche Oper Berlin sau Orchestra del Teatro La Fenice din Veneţia.

Deși consideră că perfecțiunea unei înregistrări nu poate fi atinsă decât rareori într-un concert live, exact asta le recomandă iubitorilor de muzică: „Cui îi place mai mult să privească fotografia unei persoane dragi în loc să o vadă în carne și oase? Contactul cu muzica live o face mai interesantă.”

Va cânta la Bucureşti Suita nr. 1 în Do Major op. 9 a lui George Enescu

La Festivalul George Enescu, sub bagheta lui Juraj Valčuha, Orchestra Sinfonica Nazionale della RAI Torino va interpreta G. Enescu (Suita nr. 1 în Do Major op.9) , P. Glass (Concertul nr. 1 pentru vioară și orchestră), I. Stravinski (Suita pentru orchestră „Ritualul primăverii”), O. Respighi (Poemul simfonic „Fontane di Roma”), Cl. Debussy („Marea”, trei schițe simfonice pentru orchestră) și M. Ravel („Daphnis și Chloe”, fragmente din baletul în trei părți).

Muzica e cea mai importantă. E profesia și plăcerea mea. Eu trăiesc pentru muzică.” Juraj Valčuha