Pianist și profesor francez, Gabriel Tacchino a fost studentul lui Jean Batalla, Jacquer Févier, Marguerite Long și Francis Poulenc la Conservatorul din Paris (1947-1953), fiind distins la absolvire în 1954 cu premiul I. A câștigat premiul I la Concursul Viotti, în Vercelli (1953), Premiul al II-lea la Concursul Busoni, în Bolzano (1954), Premiul al II-lea împreună cu Malcom Frager la Concursul Geneva (1955), Premiul I la Concursul Casella, în Naples (1954), și Premiul al IV-lea la Concursul Long-Thibaud, în Paris (1957).
Gabriel Tacchino a fost lansat în cariera sa internațională de concerte și recitaluri de către Herbert von Karajan care i-a oferit angajamente de a cântă acompaniat de Orchestra Filarmonică din Berlin, Orchestra Filarmonică la Scala di Milano și la Festivalul de la Viena. În urma debutului său remarcabil, el a colaborat cu mari dirijori, printre care Pierre Monteux, André Cluytens, Erich Leinsdorf, Jascha Horenstein, Riccardo Muti, Christoph von Dohnányi, Armin Jordan, Hiroyuki Iwaki, Stanislaw Skrowaczewski, Raphaël Frubeck de Burgos, Eliahu Inbal, Lawrence Foster, Marek Janowsky, Kent Nagano, Hubert Soudant, Uri Segal, Leopold Hager, Evelino Pido, Danièle Callegari, Dmitri Liss, Theodor Guschlbauer, Yoon Kuk Lee, Bruno Aprea, Pierro Bellugi, Mickael Schonwandt, Antonio Ros Marba, Isaac Karabtchevsky.
Pe parcursul carierei sale, Gabriel Tacchino a cântat ca solist alături de cele mai importante orchestre: Orchestra Filarmonică din Boston, Orchestra Filarmonică din Berlin, Filarmonia Dresda, Orchestra Filarmonică din Londra, Orchestra Philharmonia, Orchestra Filarmonică la Scalla di Milano, Orchestra Academiei Naționale Santa Cecilia (Roma), Orchestra Națională a Belgiei, L’Orchestre de la Suisse Romande, Orchestra Filarmonică din Luxemburg, Orchestre National d’Espagne, Orchestre de chambre de la Phliharmonie de Salzbourg, Orchestra de cameră a Scoției, English Chamber Orchestre, Europa Philharmonie – Camerata de Lausanne – Orchestra simfonică din Montréal. În Franța: Orchestre de Paris, Orchestra Națională a Franței, Orchestra Filarmonică Radio France, Orchestre National du Capitole de Toulouse, Orchestra Națională din Lille, Orchestra Națională din Lyon, Orchestra Filarmonică din Nice, Orchestra Filarmonică din Lorraine, Orchestra Filarmonică din Monte-Carlo, Orchestra regională Cannes Provence Côte d’Azur, Orchestra Filarmonică din Strasbourg, Orchestra Națională Ile de France, Ensemble Orchestral de Paris, sub bagheta unor dirijori precum Georges Pretre, Michel Plaason, Jean-Claude Casadesus, Serge Baudo, Alain Lombard, Emmanuel Krivine, Marc Soustrot, Laurent Petitgirard, Roberto Benzi, Philippe Bender, Cyril Dietrich, Jacques Mercier, Pascal Verrot, Marc Piolet, Jean-Jacques Kantorow.
Gabriel Tacchino s-a distins ca un interpret al repertoriului clasic și romantic. În același timp, este de amintit apropierea sa de Francis Poulenc. Bucurându-se de privilegiul de a fi singurul său student, a profitat de ocazia unică de a absorbi direct de la sursă bogăția unei tradiții excepționale și un simț unic al stilului și frazării, așa cum le-a observat la maestrul său. Așa se face că interpretările sale au devenit lucrări de referință.
După ce predase la clasa de pian de la Conservatorul Național Superior de Muzică din Paris (până în 1975), hotărăște să se dedice în exclusivitate carierei interpretative, oferind în același timp cursuri de măiestrie în Canada, Japonia, Coreea și Elveția.
Gabriel Tacchino primește în mod permanent inviații la cele mai importante festivaluri precum: Montreux, Lausanne, “Sviatoslav Richeter” în Moscova, Praga, Festivalul de la Viena, Festivalul de vară de la Amsterdam Concertgebouw, Gulbenkian în Lisabona, Atena, Besançon, Menton, Istanbul, Bresciae Bergamo, Festivalul Internațional Dinard, Pablo Casals Prades.
Gabriel Tacchino are o fascinație deosebită pentru muzica de cameră, în al cărei cadru el a colaborat cu Isaas Stern, Jean-Pierre Rampal, Patrick Gallois, Maxence Larrieu, Marielle Nordmann, Michel Lethiec, Bruno Rigutto, Gary Hoffmann și Patrice Fontanarosa. El cântă în diverse formule precum duet de pian și vioară cu Pierre Amoyal, recital la 4 mâini și duet de 2 piane cu Sandrine Tacchino, în cvintet alături de Cvartetul Enescu, Cvartetul Fine Arts, și în duet de 2 piane cu Janis Vakarelis și Maurizio Moretti.
Numeroasele sale înregistrări pentru EMI, Erato, Vox și Verany au primit distincții din partea “Grand Prix du Disque”, “Victoires de la musique”, “Diapasons d’Or”.
