Era în anul 1962 când Fundaţia Calouste Gulbenkian a decis să înfiinţeze un ansamblu orchestral permanent. Format iniţial doar din doisprezece membri (coarde şi bas continuu) ansamblul a fost denumit iniţial Gulbenkian Chamber Orchestra mărindu-şi progresiv componenţa. Gulbenkian Orchestra (cunoscută sub această titulatură din 1971) are în prezent 66 de muzicieni, număr ce poate fi mărit în funcţie de necesităţile programului prezentat.
Structura, neobişnuită pentru zilele noastre, situată între dimensiunile unei formaţii camerale şi a unei orchestre simfonice, permite Orchestrei Gulbenkian să interpreteze un repertoriu substanţial (incluzând toată perioada clasică, o parte însemnată din partiturile orchestrale ale secolului XIX, avand o bună legătură cu muzica secolului XX). Lucrările aparţinând repertoriului simfonic orchestral tradiţional (Haydn, Mozart, Beethoven, Schubert, Mendelssohn şi Schumann), sunt redate, de către Gulbenkian Symphony Orchestra, într-o manieră mult mai apropiată de cea originală.
În fiecare stagiune, Orchestra susţine concerte regulate în sala Large Auditorium a Fundaţiei Gulbenkian, Lisabona, context în care a avut ocazia să colaboreze cu unii dintre cei mai cunoscuţi muzicieni (dirijori şi solişti) din lume, interpretând în diverse zone ale Portugaliei, prin aceasta contribuind semnificativ la descentralizare.
Orchestra şi-a intensificat gradual activitatea internaţională, efectuând turnee în Europa, Asia, Africa şi America. Printre alte realizări amintim turneul din Spania (alături de mezzo-soprana Angelika Kirchschlager, în martie 2010), montarea la Paris a operei The Flowering Tree (2006), Bad Kissingen Festival, în Germania (iulie 2010), un concert la Salle Pleyel (Paris) alături de pianistul Aldo Ciccolini (18 octombrie 2010).
În domeniul înregistrărilor, numele Orchestrei Gulbenkian e asociat, printre altele, cu Philips, Deutsche Grammophon, Hyperion, Teldec, Erato, Adès, Nimbus şi Lyrinx, şi a câştigat multe premii de referinţă internaţională.
Între cele mai recente proiecte de înregistrări merită menţionate colaborările cu Lise de La Salle – primele concerte pentru pian de Liszt, Şostakovici şi Prokofiev (Naïf), şi cu Sa Chen – cele două concerte pentru pian de Chopin (Pentatone), ambele sub bagheta lui Lawrence Foster. Recent, Orchestra Gulbenkian, sub conducerea muzicală a lui Joana Carneiro, a înregistrat un disc integral cu muzică de Ceaikovski, care va fi lansat în curând.
Noi proiecte de înregistrări includ, în noiembrie 2009, două discuri, tot pentru Pentatone: primul cu Recviemul de Salieri (în premieră mondială) şi al doilea cu lucrări de Ligeti, Kodály şi Bartók. Din sezonul 2002-2003, Lawrence Foster a devenit director artistic orchestrei, fiind în acelaşi timp şi Dirijor Titular. Claudio Scimone, care a ocupat poziţia aceasta între 1979 şi 1986, a fost în 1987 numit Dirijor de Onoare, în timp ce Simone Young şi Joana Carneiro au fost Dirijor Invitat Principal, respectiv Dirijor Invitat începând cu sezoanele 2007-2008, respectiv 2006-2007.
