Povestea Orchestrei Filarmonice Naţionale Ungare a început în 1923, odată cu formarea Orchestrei Metropolitane, care a devenit rapid unul dintre pilonii de temelie ai vieţii muzicale maghiare. A fost înfiinţată de Dezső Bor care i-a fost dirijor principal timp de 15 ani. După război, Ferenc Fricsay şi László Somogyi au fost numiţi dirijori principali, Otto Klemperer şi Antál Doráti fiind frecvent invitaţi.
1952 a fost un an de cotitură în istoria orchestrei cînd János Ferencsik a fost numit dirijor principal, ceea ce s-a dovedit a fi combinaţia ideală. Anii ’60 au prilejuit invitarea unor nume sonore, dintre care Ernest Ansermet, Antál Doráti, Zubin Mehta, Lorin Maazel, Sir John Barbirolli, Leopold Stokowski, Claudio Abbado şi Christoph von Dohnányi. Mari solişti au fost invitaţi, muzicieni de calibrul lui Sviatoslav Richter, Yehudi Menuhin, Anja Silja, János Starker şi Ruggiero Ricci.
După moartea lui János Ferencsik, se închide o nouă filă din istoria orchestrei. În 1987, este găsit un înlocuitor ideal pentru Ferencsik, în persoana dirijorului japonez Ken-Ichiro Kobayashi. Kobayashi s-a bucurat de o imensă popularitate în Ungaria şi a dirijat orchestra timp de 10 ani. Următoarea schimbare majoră pentru orchestră a intervenit în 1998 cînd şi-a schimbat numele în Filarmonica Naţională Ungară şi, împreună cu Corul Naţional Ungar, a fost nominalizat ca instituţie naţională de bază.
Au fost, de asemenea, schimbări majore în conducerea artistică a orchestrei. Începînd cu toamna lui 1997, directorul muzical general a devenit Zoltán Kocsis, care a desemnat unul dintre cei mai talentaţi dirijori din generaţia tînără din Ungaria, Zsolt Hamar, ca dirijor rezident. Hamar a rămas cu orchestra pînă în iunie 2004. Din aprilie 2004 pînă la sfîrşitul lui 2006, excelentul clarinetist şi dirijor, Kálmán Berkes, a fost dirijor invitat permanent al Orchestrei Naţionale Filarmonice Ungare.
În ultimii ani, orchestra a primit un număr remarcabil de invitaţii în străinătate. S-a bucurat de un imens succes în locaţii foarte îndepărtate ca New York Avery Fisher Hall, Tokyo Suntory Hall, Birmingham Symphony Hall, Athenean Megaron Musicos şi Colmar Festival. ConcertoNet, valorosul jurnal de muzică clasică de pe internet, a desemnat concertul orchestrei din februarie 2003 la New York drept cîştigător al premiului Lully pentru cel mai bun concert al stagiunii.
În toamna lui 2003, orchestra a lansat primele sale CD-uri, avîndu-l ca dirijor pe Zoltán Kocsis. Înregistrarea cu muzică de Debussy şi Ravel (unele piese în transcrise de Kocsis) a fost prima lansare majoră după epoca lui Ferencsik şi a fost apreciată de critică. A câştigat distincţia “Înregistrarea Anului” la ediţia maghiară a Gramofon şi membrii juriului internaţional de la Cannes Midem Classical Awards l-au considerat „Cea mai bună înregistrare de muzică clasică a anului din Ungaria”. În februarie 2004, au fost lansate trei noi CD-uri, primul conţinînd trei compoziţii de Bartók – Suita de Dans, Concert şi Cîntece Ţărăneşti Maghiare. Redactorul de la American ClassicsToday.com, dar şi preşedintele juriului de la Midem au scris: “Nu există interpretare mai frumoasă a Suitei de Dans”. Înregistrarea Concertului a primit impresii la fel de bune: “Nu se poate găsi o versiune mai emoţională visceral, dar în acelaşi timp fidelă partiturii scriiturii şi spiritului partiturii lui Bartók”. Celelalte două CD-uri conţin o selecţie de interpretări live extrase din concertele orchestrei din 2001-2002: prima cu Dohnányi, Debussy (în orchestraţia lui Kocsis) şi Rachmaninov, a doua cu cîte o lucrare de Schönberg şi una de Varèse.
Orchestra, împreună cu Corul Naţional şi Biblioteca Muzicală Naţională, s-au mutat în sediul nou, la Palatul Artelor, în 2005. Orchestra a inaugurat noua sală pe 8 ianuarie 2005. O înregistrare live a celor două simfonii în sol minor de Mozart interpretate în acel concert au fost lansate de către BMC şi au fost primite cu aprecieri deosebite în Ungaria şi în afară.
Ansamblul e implicat activ, sub îndrumarea lui Zoltán Kocsis, la realizarea înregistrării integralei Bartók pentru marca Hungaroton, lansată în 2006. Primele înregistrări ale acestui nou proiect au fost lansate în decembrie 2006: Simfonia Kossuth şi Prinţul de Lemn. Acest SACD a avut o importante aprecieri critice internaţionale (MIDEM Classical Award, Diapason d’or, Pizzicato Supersonic Prize etc.). În octombrie 2007, înregistrarea Concertului pentru vioară, opus postum a fost lansată pe piaţă în noiembrie 2008, seria înregistrărilor pentru orchestră continuînd cu SACD-ul cu Suita No. 2, Dans Românesc, Dansuri Populare Româneşti şi Suita de Dans.
Pe 1 decembrie 2006, Orchestra Filarmonică Naţională Ungară a fost numită Hungarian Goodwill Ambassador of UNICEF de către Comitetul Naţional Ungar.
Orchestra – printre cele mai de seamă din Europa – fac parte dintr-un club select, numit www.classiclive.com. La cîteva zile după interpretarea live, toate concertele Orchestrei la Budapesta pot fi urmărite pe Internet.
În septembrie şi octombrie 2008, cel mai cunoscut canal TV european de muzică clasică, Mezzo, a difuzat un program Bartók cu OFNU şi directorul său general muzical, domnul Kocsis.
