De la început vreau să precizez că progresul pe care Concursul „Enescu” l-a realizat de la o ediție la alta este unul foarte mare și constant. Nu minimalizează nimeni meritele laureaților precedenți, ci doar observăm un număr mult mai mare al violonceliștilor foarte valoroși care se înscriu la acest concurs, ceea ce este o dovadă a valorii incontestabile a acestei competiții.
Juriul este o componentă esențială în construcția credibilității unui concurs, așadar toți violonceliștii de renume prezenți în juriu sunt parte componentă a evoluției, aceștia aducând credibilitatea necesară, dată de valoarea carierei lor. Evoluția e susținută și de numeroșii participanți, mulți dintre ei foarte valoroși, făcând parte din clasele universităților la care predau membri juriului.
Un concurs nu este doar despre câștigătorul cu premiul întâi, ci este despre întreg parcursul fiecărui concurent în parte. Foarte mulți concurenți au ieșit în evidență în primele etape cu evoluții fantastice, unii aducând inovații interpretative interesante. Aș enumera interpretarea concertului de R. Schumann propusă de Amedeo Cicchese, sau versiunea dată de franțuzoaica Stephanie Huang piesei Danse du Diable Vert de G. Cassado. De asemenea Youbien Lee care a avut o participare fantastică în preliminarii în special cu concertul de D. Șostakovici. Au fost concurenți la care era greu să oprești imprimarea: atât de frumoase au fost interpretările încât le-am reascultat de multe ori ulterior concursului. Pe mulți dintre acești concurenți îi vom revedea pe mari scene ale lumii, indiferent de rezultatele concursurilor. De asemenea trebuie menționat faptul că nivelul de top al violonceliștilor este într-o ascensiune fantastică nu doar la Concursul „Enescu”, ci în toată lumea, școlile violoncelistice fiind reprezentate de cei mai mari interpreți.
Bineînțeles trebuie să vorbim despre cei trei câștigători.
Foarte de greu de prezis înaintea unui concurs că un tânăr de 14 ani va surclasa concurenți cu mult mai mare experiență. Jaemin Han a demonstrat că participarea la concursuri la vârste fragede, este o rețetă câștigătoare. O mai făcuse Hanna Chang la Concursul Rostropovich în 1994.
Pentru un evaluator este foarte important să vadă în cele patru etape potențialul carierei unui concurent. Cu siguranță au fost de-a lungul acestui lung drum alți violonceliști care au arătat o mai mare maturitate muzicală imposibil de atins la 14 ani, sau un mai mare rafinament, coloristică a sunetului, detalii pe care un muzician profesionist le observă și, mai ales, are nevoie de ele. Pe de altă parte, aceste potențiale lipsuri au fost compensate de o energie debordantă, un talent incredibil și o prezență charismatică demnă de un violoncelist de top. Nu consider că Jaemin Han s-a detașat de la începutul concursului, ci el a avut evoluții impresionante în ultimele două etape. Chiar dacă prin regulament nu a fost impus acest lucru, a fost de apreciat faptul că doar doi concurenți care s-au calificat și în finală au cântat Sonata de Enescu din memorie, demonstrând o capacitate extraordinară, fiind binecunoscută dificultatea acestei sonate. Alegerea corectă a repertoriului, relaționată cu capacitățile de moment ale fiecărui concurent, face parte din profesionalismul concurentului, dar mai ales al sfătuitorilor – profesorul / profesorii cu care lucrează. Concertul nr. 1 de Șostakovici a fost cea mai fericită alegere pentru Jaemin la această vârstă, concert care are o „curgere” expresivă unitară, care îți oferă posibilitatea de a-l interpreta fără foarte multe detalii, pe care poate Jaemin nu le-a desăvârșit încă la această vârstă fragedă, dar pe care cu siguranță le va controla în viitor. Interpretarea finalei a fost una impecabilă de la început la sfârșit, demonstrând o adaptabilitate extraordinară în relație cu orchestra. De precizat este că la acest concert, orchestra Filarmonicii „Enescu” a avut cea mai bună prestanță, fiind poate stimulată / impresionată de personalitatea acestui tânăr dar mare violoncelist.
Sebastian Fritsch a ieșit în evidență de la început, trimițând imprimări extrem de bune pentru etapele preliminare, pe care am avut șansa să le jurizez. Suita a cincea de Bach cântată cu scordatură, abordând un stil foarte actual, o combinație între frazarea de tip baroc și instrumentul cu componente moderne. Un concurent care pornește atât de bine un concurs, este aproape imposibil să se piardă pe drum, având un nivel constant până la sfârșit. Finala susținută de Sebastian interpretând concertul de Elgar a fost încununarea tuturor calităților sale, scoțând în evidență maturitatea sa extraordinară, potențialul de a aborda orice fel de muzică, de la baroc la contemporan, solist sau muzician de muzică de cameră. În final, unul dintre cei mai formați muzicieni ai concursului. Spun asta pentru că dacă ar fi câștigat premiul întâi, nu ar fi fost nicio nedreptate, în opinia mea.
Ștefan Cazacu a avut o prestație foarte constantă pe tot parcursul concursului, ceea ce este de apreciat, lucru cu siguranță observat și punctat ca atare de către membrii juriului. Ștefan, precum îl cunoaștem deja de pe toate scenele României, avea la momentul concursului de departe cea mai vastă experiență de a cânta ca solist cu orchestre, ceea ce s-a putut observa și pe parcursul finalei, având capacitatea de a urmări, poate cel mai bine orchestra într-un concert de A. Dvořák cu schimbări de tempo multiple. Paleta de culori și maturitatea sa au reușit să impresioneze, mulți spectatori văzându-l pe primul loc. Ștefan a mai realizat un lucru extraordinar, interpretând din memorie dificila sonată de Enescu, el neavând nici măcar o ezitare nici de text și nici de interpretare, comparativ cu Jaemin Han, care nu a fost chiar perfect. Pentru Ștefan locul III este cea mai bună clasare vreodată a unui violoncelist român, care trăiește în România, la Concursul „Enescu”, o performanță care trebuie apreciată ca atare.
Viitorul fiecărui concurent nu va sta doar în concursurile câștigate ci mai ales în dezvoltarea ulterioară generată de multele proiecte, în special de muzică de cameră, pe care fiecare le va dezvolta, cu toții având un viitor luminos în față. Poate că vârsta a câștigat de data aceasta, Jaemin fiind un violoncelist extraordinar, dar spectacolul finalei nu putea fi desăvârșit fără sunetul extrem de catifelat al lui Sebastian sau noblețea lui Ștefan. Este de departe cea mai grea finală de jurizat, ceea ce ne dă speranțe spre un concurs și mai puternic la următoarea ediție.
Răzvan Suma
Solist Concertist al Orchestrelor și Corurilor Radio
Conf. Univ. la U. N. M. B.
