Constantin Grigore: Atât în România, cât și peste hotare, artiștii români sunt priviți și primiți foarte bine

Constantin Grigore – dirijor principal al Teatrului de Operetă și Balet Ion Dacian, dirijor și membru fondator al Cameratei Regale

Care sunt coordonatele prezenței dumneavoastră în Festivalul George Enescu?

Experiența mea datează din 2003, când eram student și am început colaborarea cu Artexim și cu domnul Mihai Constantinescu, în cadrul organizării Festivalului. Ulterior, din 2009, am apărut în calitate de dirijor, aproape de fiecare dată împreună cu Camerata Regală. Pot să spun că Festivalul și-a pus puternic amprenta asupra carierei și dezvoltării mele profesionale, a drumului pe care l-am parcurs în muzică până acum.

Sunteți unul dintre fondatorii Cameratei Regale. Cum a luat naștere acest proiect?

Împreună cu Radu Chișu, concertmaistrul Cameratei, Raluca Ouatu și alți colegi de la vremea respectivă, am înfințat în 2009 mai întâi o orchestră de coarde, cu care ne-am dorit să putem lucra într-un mediu profesionist și să putem apărea în fața publicului cu programe interesante. Am organizat niște audiții în vederea selectării membrilor și, spre surprinderea noastră, s-au înscris mulți instrumentiști, studenți, dar și oameni cu experiență de orchestră. S-a creat astfel un nucleu de 24 de muzicieni, împreună cu care apărem într-o ministagiune anuală la Ateneul Român, precum și la diverse festivaluri și evenimte muzicale din țară și străinătate. Orchestra a crescut pas cu pas, iar prezența sa la fiecare ediție începând din 2011 a contribuit la creșterea nivelului său artistic.

Care este highlight-ul concertului de anul acesta?

În Festival, vom cânta pentru prima dată la Ateneul Român, în cadrul seriei Concerte și recitaluri, desfășurate după-amiaza,  și avem deosebita onoare să apărem în compania marelui violonist israelian Shlomo Mintz, împreună cu care vom interpreta o lucrare foarte apreciată de public, Anotimpurile din Buenos Aires de Astor Piazzolla, în anul în care se împlinesc 100 de ani de la nașterea celebrului compozitor argentinian de tangouri. Proiectul inițial, care cuprindea tandemul Anotimpurilor de Piazzolla și de Vivaldi nu se va mai face la București, ci la Sibiu, în Sala
Thalia, două zile mai târziu, când partitura solistică a părții baroce a concertului va fi susținută de Simina Croitoru.

Ați studiat dirijatul atât în București, cât și în Occident. Care sunt cele mai importante câștiguri profesionale pe care le-ați obținut în urma acestor experiențe, privind comparativ în urmă?

Cred că școala românească și cea occidentală sunt unite de muzica însăși. Când am plecat prima oară din România, cu o bursă Erasmus, am fost întrebat dacă nu sunt cumva nemulțumit de școala care se face la noi. Eu nu văd lucrurile așa. Nivelul de la noi este foarte bun, însă cred că  intrarea în contact cu orice altă cultură și posibilitatea de a învăța și a lucra în interiorul ei nu fac decât să-ți extindă orizontul profesional și uman la care aspiri. În cazul meu, fiecare șansă de a mă afla în alte sisteme de educație, sau în preajma unor maeștri și a unor moduri diferite de a face muzică, a însemnat un pas important înainte către maturizarea mea artistică.

De-a lungul carierei dumneavoastră, ați apărut pe scene din diferite colțuri ale lumii. Cum sunt văzuți în străinătate artiștii români?

Atât în România, cât și peste hotare, artiștii români sunt priviți și primiți foarte bine, ca și muzica românească. Îmi aduc aminte de un turneu pe care l-am făcut în urmă cu mai mulți ani în Coreea de Sud, împreună cu Orchestra Filarmonicii Oltenia din Craiova, iar diversitatea programelor aproape de fiecare dată altele, cât și talentul și munca intensă depuse, au fost foarte apreciate de publicul local. Cred că artiștii români pot urca cu cinste pe orice scenă din lume. În străinătate, peste tot pe unde dirijez, începând cu Polonia, de exemplu, unde am și studiat, propun orchestrelor cu care colaborez să cântăm și o piesă românească, care pentru acestea înseamnă de cele mai multe ori o primă audiție. Fie că e vorba de Enescu sau de lucrări contemporane, muzica românească este apreciată și cântată la un înalt nivel artistic.

Într-un alt concert din cadrul Festivalului George Enescu, ce va avea loc în 24 septembrie,veți conduce de la pupitru Orchestra și Baletul Teatrului de Operetă și Musical Ion Dacian, în premiera spectacolului Candid, pe muzica lui Leonard Bernstein. Spuneți-ne câteva lucruri despre acest spectacol-eveniment.

Acest proiect reprezintă în primul rând o mare provocare, fiind vorba de o premieră națională a întregului spectacol. În urmă cu un an am ales această lucrare pentru a o prezenta publicului din România, iar munca împreună cu regizorul Andrei Munteanu a început în urmă cu câteva luni. Sunt convins că includerea acestei premiere între evenimentele Festivalului George Enescu va contribui la creșterea interesului și a nivelului de atractivitate a acestei veritabile capodopere semnate de Leonard Bernstein, compusă după cunoscuta nuvelă a lui Voltaire.

Interviu consemnat de Mihai Cojocaru