În zilele de 2 septembrie și 6 septembrie, la București, în cadrul Festivalului Internațional “George Enescu” 2019 va avea loc lansarea oficială a volumul biografic dedicat sopranei Marina Krilovici. Iubitorii de muzică vor avea ocazia să o întâlnească pe celebra artistă lirică, cetățean al scenelor lumii, plină de farmec și de amintiri care inspiră. Artista pentru care Metropolitan Opera, Covent Garden, Toronto House Opera sau Vienna Stat Opera, Hamburg Opera sau Opera Națională au fost viață și casă este prezentată în volumul intitulat “Marina, Marina, Marina – Marina Krilovici”, prin ochiul atent și experimentat al jurnalistei Alice Năstase Buciuța, redactor șef al revistei Tango – Marea Dragoste.
Marina Krilovici a fost prima concurentă româncă ce a obținut Premiul I la Concursul George Enescu, în anul 1964 și, de asemenea, a făcut parte din juriul concursului reluat în țara noastră după Revoluție.
A plecat din țară în anii comunismului. A obținut aproape imediat cetățenia germană și a început o prodigioasă carieră internațională, fără să renunțe, însă, vreodată, la cetățenia română și la iubirea pentru țara natală în care a revenit ori de câte ori a avut posibilitatea. A fost căsătorită cu baritonul grec Kostas Paskalis și are doi copii, iar în prezent este profesoară la Opera Națională din Atena, orașul în care locuiește.
Volumul Marina, Marina, Marina – Marina Krilovici, apărut la Editura Cărțile Tango, conține și fotografii inedite, mărturii de suflet ale prietenelor apropiate – artiste celebre, la rândul lor, și, într-un capitol de final, chiar rândurile scrise de eroina cărții, marea soprană Marina Krilovici, care-și trece în revistă emoțiile, succesele, iubirile sau regretele.
Lansările de carte vor avea loc la Ateneul Român și la Sala Palatului, la standul Librăriilor Humanitas, în pauza concertului din ziua de 2 septembrie și la finalul concertului din ziua de 6 septembrie.
Cum s-a născut volumul Marina, Marina, Marina- Marina Krilovici? A cui a fost inițiativa?
Deși este o carte scrisă de mine, Alice Năstase Buciuta, despre marea soprană Marina Krilovici, altul este numele pe care trebuie să-l așez în dreptul ideii acestui proiect și recunosc că proiecția a ceea ce ar putea urma nu am avut-o niciuna dintre noi, ci o doamnă minunată, care privește lumea operei cu ochi clarvăzători: Luminița Arvunescu. A fost, de fapt, ideea Luminiței Arvunescu, pe care am întâlnit-o la una dintre premierele splendide ale Operei Naționale Române Iași, chiar în perioada în care Marina Krilovici susținea acolo un masterclass la invitația directoarei Beatrice Rancea. Luminița Arvunescu m-a prezentat Marinei și, în cea dintâi conversație a noastră în trei, a spus: „Tu, Alice, ai putea scrie o carte despre Marina Krilovici care s-o descrie în adevărata ei lumină!” De altfel, mai târziu, peste câțiva ani, când am finalizat proiectul și am rugat-o pe Luminița Arvunescu să ne dăruiască textul de Prefață, dumneaei a scris, într-un preambul care dă mare valoare cărții noastre: „O carte despre Marina Krilovici nu putea fi scrisă decât de Alice Năstase Buciuta, ea însăşi convinsă că numai ce vine „din dragoste” merită trăit. O carte, aşa cum a dorit Marina Krilovici, prezentând succesul ca pe un lucru simplu, „vremurile tulburi” cu detaşarea unei fotografii decolorate de timp, şi amintindu-ne – ori de câte ori se întâmplă să uităm! – că iubirea a fost totul pentru ea, în timp ce vocea – acea magnifică voce de soprană lirico-spintă ce a strivit timp de trei decenii haloul celor mai importante teatre lirice cu timbrul ei insolit – doar un vehicul pentru însuşirile ei artistice.”
Ați acceptat, deci, imediat și v-ați apucat de treabă?
Nu chiar imediat, mai întâi i-am propus Marinei Krilovici un interviu pentru revista pe care o conduc, Revista Tango-Marea Dragoste, și abia atunci, în timp ce stăteam de vorbă pe îndelete și făceam fotografii – multe, frumoase, deosebite – ne-am dat seama că am putea duce acest demers până la capăt. Atunci Marina Krilovici mi s-a arătat în toată splendoarea ei, m-a cucerit, pur și simplu, și inclusiv m-a convins să nu public doar un material în interiorul revistei, ci să realizez coperta acelei ediții cu fotografia ei. Și așa am făcut, și nu am să regret niciodată. Marina Krilovici a apărut pe coperta revistei Femeia, în 1964, – am descoperit-o cu uimire și bucurie, căutând în arhive pentru cercetarea mea doctorală feministă pe care am derulat-o în paralel cu scrierea acestei cărți, și probabil că nu e doar o coincidență… – și pe coperta revistei Tango-Marea Dragoste, în iulie 2013. Iar de atunci, din 2013, am început împreună cu Marina Krilovici o superbă călătorie a aducerii aminte.
Înseamnă că știți, astăzi, totul despre lumea Operei, privită din interior…
Lumea Operei este fascinantă, iar artiștii, marii artiști care izbutesc să își înscrie performanțele în istoria muzicii sunt, cu toți, oameni deosebiți, curajoși, nonconformiști, iar aceste atribute care-i diferențiază de cei din jurul lor răzbat în actul lor artistic făcându-l atât de special. Asta am înțeles eu, transpunând în file de roman amintirile Marinei Krilovici. Și am mai înțeles ceva: că acolo unde e multă strălucire e și multă umbră, că accesul la marile scene e un drum plin de obstacole venite și din exterior, și dinăuntrul celor care, uneori, sunt extenuați de atâta antrenament pentru succes. Dacă veți citi cartea Marina, Marina, Marina – Marina Krilovici, veți înțelege exact la ce mă refer, chiar din poveștile eroinei cărții.
Cum de ați ales un asemenea titlu care trimite cu gândul nu la Operă, ci, mai degrabă, la muzica pop, disco…
În mod paradoxal, după îndelungi căutări și liste de propuneri, am hotărât împreună cu Marina Krilovici că acesta este titlul cel mai potrivit, tocmai pentru că descrie deschiderea eroinei către toate feliile de viață plină de bucurie, către dans, petreceri, iubiri spumoase și inocență perpetuă. Dar cartea include și istoria de mare succes a sopranei pe scenele lumii, parcursul ei plin de greutăți dintr-o țară în alta, întâlnirile sale cu mari dirijori sau soliști extraordinari alături de care a cântat și o frescă autentică, uneori de o crudă autenticitate, a școlii de operă românești din anii petrecuți de Marina pe băncile școlii, unde a primit îndrumare și recunoaștere , însă a avut parte și de episoade cumplite, în urma cărora ar fi putut să-și piardă nu doar dreptul de a cânta vreodată, ci și libertatea, la propriu, căci ar fi putut ajunge în cumplitele închisori comuniste în urma unui denunț calomnios. Trebuie să citiți ca să aflați…
Cum a fost colaborarea cu soprana Marina Krilovici, care a fost sistemul de lucru, ritmul întâlnirilor?
Am lucrat aproximativ trei ani la această carte, din 2014 și până în 2017, pentru că, la început, ne-am propus să ne întâlnim doar față în față pentru a depăna amintiri- apoi am adăugat și întâlnirile online, și schimbul de înregistrări… Ne-am și poticnit în câteva evenimente personale care ne-au făcut să facem pauze lungi, dar și în mai multe promisiuni de editare și lansare a cărții în diverse contexte oficiale care, pe rând, s-au tot anulat, în bunul-nebunul stil românesc. Până la urmă, suntem foarte fericite că am putut edita pe cont propriu acest volum, apărut la editura pe care o conduc, Editura Cărțile Tango, și că, în toamna aceasta, vor exista două lansări ale cărții în cadrul Festivalului George Enescu, eveniment ce reprezintă un reper esențial în cariera Marinei Krilovici, căci ea este prima solistă româncă ce a obținut premiul întâi al festivalului, tot în anul 1964, despre care vă spuneam că este și anul în care tânăra soprană a devenit, cum se spune azi, cover-girl… Dar astăzi, în două evenimente de marcă ale Festivalului, pe 2 și 6 septembrie 2019, Marina Krilovici își va întâlni fanii din postura de cover-lady, imaginea sa fiind așezată pe coperta unei cărți în care eu m-am străduit să cuprind frumusețea unui destin aparte.
