Orchestra Teatrului La Scala din Milano, dirijorul Andrés Orozco-Estrada și violoncelistul Daniel Müller-Schott au oferit ieri seară, în Sala Mare a Palatului, un program de mare popularitate: Concertul în si minor pentru violoncel și orchestră de Dvořák și Simfonia a II-a în Re major de Brahms. O seară romantică model cu succes garantat. Am mai avut ocazia să aplaudăm acest ansamblu instrumental pe scena Festivalului Internațional „George Enescu” și, de fiecare dată, am admirat omogenitatea compartimentelor de coarde sau virtuozitatea suflătorilor. Și, ar trebui să adaug, rezistența uimitoare a acestor instrumentiști – mai ales a cornilor! – care, după două lucrări monumentale extrem de solicitante, au mai avut resurse să strălucească și în bisul oferit de orchestră, la final de concert, uvertura la opera Der Freischütz de Weber.
Solistul serii, violoncelistul german Daniel Müller-Schott are o carte de vizită impresionantă. Interpretul este apreciat în lumea întreagă pentru tehnica sa spectaculoasă ca și pentru maniera în care „simte” și redă muzica, sensibil și profund. Concertul de Dvořák este partitura ideală prin care Daniel Müller-Schott să poată face dovada tuturor calităților sale excepționale mai ales că este mult ajutat și de instrumentul pe care cântă, un splendid violoncel făurit de Matteo Goffriller la Veneția, în 1727. Totuși… admirându-i tehnica, trăsătura de arcuș de amplă respirație, ușurința cu care trece de la registrul liric la ce dramatic, felul în care construiește și gradează tensiunea discursului sonor, nu putem ignora un surplus de temperament manifestat prin atacuri mușcate brutal, finaluri smucite de frază și repetate ralentando-uri și accelerări nu întotdeauna comode pentru orchestră și care au dus la ușoare decalări între ansamblu și solist. În cazul lui Dvořák se pare că zicala mai puțin este mai mult se poate aplica cu succes și că muzica romanticului ceh conține în ea deja toate elementele necesare, astfel că orice adăugiri menite să întărească expresia au, de fapt, un efect contrar. Grațioasă, delicată și susținută temperamental în proporția ideală, Habanera lui Ravel, oferită ca bis, ne-a convins totuși că Daniel Müller-Schott este un adevărat muzician de mare clasă.
Dirijorul columbian Andrés Orozco-Estrada este pentru prima oară invitat în Festival. Îl recomandă o frumoasă carieră internațională: din 2020, muzicianul este director muzical al Orchestrei Simfonice din Viena și din 2021 dirijorul principal al Orchestrei Columbiene de tineret. Un latino autentic, maestrul se dorește extrem de simpatic, atât în fața orchestrei cât și în fața publicului. Gestica sa folosește o coregrafie complicată și plăcută ochilor, din păcate precizia intrărilor este uneori afectată de mișcarea prea încărcată a gestului. În concertul pentru violoncel, am apreciat că Orozco-Estrada a acceptat să respecte toate intențiile solistului. În Simfonia de Brahms, dirijorul a expus propria sa concepție pe care am găsit-o perfect exprimată în interviul pe care l-a dat pentru Radio România Muzical (redactor Anca Ioana Andriescu) în care afirma că „Există un mod de a conferi mereu prospețime muzicii – și sper că asta se va simți și cu acest prilej – un fel de a cânta cu tot sufletul, căci latinii sunt mereu plini de viață!” Desigur, nu putem să nu fim de acord cu această declarație dar, ne îndoim sincer că Johannes Brahms, născut în frigurosul și cețosul oraș german Hamburg, ar fi gândit/simțit/scris această a doua simfonie a sa – chiar dacă partitura este considerată cea mai lirică și mai senină dintre cele patru – într-o stare permanentă de beatitudine și exaltare senină.
În pauza concertului, în foaierul Sălii Mari a Palatului a fost vernisată expoziția „Enescu. Geniul și Festivalul. Chipuri de Iubire” care și-a propus să prezinte momente din viața lui George Enescu și din istoria Festivalului „Enescu” prin fotografii și documente inedite, dintre care unele prezentate pentru prima oară publicului. Am fost informați că imaginile au fost selecționate din peste 230 de fotografii din arhiva ARTEXIM și peste 50 de scanări ale unor documente relevante puse la dispoziția Festivalului de Arhiva Diplomatică a Ministerului Afacerilor Externe și de Arhiva Muzeului Național „George Enescu”. Interesant este și faptul că întregul material documentar cercetat în vederea expoziției a fost încredințat și regizoarei Carmen Lidia Vidu, pentru realizarea proiecției multimedia a operei Te Deum, compuse de faimosul tenor, compozitor și dirijor José Cura. Lucrarea este dedicată aniversării celei de-a 25-a ediții a Festivalului „Enescu” și va fi prezentată în premieră mondială de Orchestra Philharmonia din Londra și José Cura la Sala Palatului, duminică, 5 septembrie, la ora 19.30
Articol realizat de Cristina Sârbu
