Text de Mădălina Mărgăritescu
Celebrul bas-bariton galez Sir Bryn Terfel a revenit la cea de-a XXIV-a Ediție a Festivalului Internațional ”George Enescu” alături de Orchestra Filarmonicii din Monte Carlo dirijată de bunul său prieten și coleg de scenă Gareth Jones. În urmă cu doi ani, Sir Bryn Terfel își seducea publicul festivalului cu muzica galeză și cu cea a romanticilor Schubert și Schumann. Să-l asculți pe carismaticul bariton galez rămâne cu adevărat o bucurie.
La ediția 2019 a Festivalului Enescu, programul ales a fost unul divers cu arii din opere și fragmente din musicaluri, compoziții pe care Sir Bryn Terfel le-a cântat pe parcursul celor 30 de ani de carieră. Bas-baritonul galez și-a delectat auditoriul cu piese care-i sunt foarte dragi. Orchestra Filarmonicii din Monte Carlo aflată sub bagheta dirijorului Gareth Jones a deschis concertul cu Preludiul actului al III-lea din opera ”Lohengrin” (1845-1848) de Richard Wagner, compozitor pe care Enescu îl iubea încă de la vârsta de zece ani când ”anumite cromatisme wagneriene îi intraseră în sânge”. Sir Bryn Terfel nu a fost atras de operele wagneriene la începutul carierei, dar tocmai acestea s-au numărat printre cele care l-au consacrat. Muzicianul își face apariția pe scena Ateneului intrat deja în rolul cizmarului Hans Sachs, personaj pe care îl descoperim în una dintre cele mai reprezentative opere semnate de Wagner, ”Maeștrii cântăreți din Nurnberg” (1862-1867).
În interpretarea ”Monologului liliacului”, bas baritonul galez își scoate din picior o gheată pentru a oferi veridicitate rolului. Personajele lui Bryn Terfel iau naștere prin inconfundabilele modulații de culoare oferite de artist. Iscusința cu care trece de la un personaj la altul și reliefarea cu exactitate captează publicul. Chiar dacă ariile interpretate sunt scoase din contextul original, Sir Bryn Terfel zămislește totul într-o așa manieră încât avem impresia că ne aflăm la un spectacol de operă, iar vocea sa unică cuprinde întreaga sală ca într-o îmbrățișare. Neînfricatului Wotan din ”Walkiria” (1854-1856) a doua operă a teatrologiei ”Inelul Nibelungului”, devine creionat de impunătoarea voce a muzicianului galez. Sir Bryn Terfel portretizează excepțional rolurile interpretate și în același timp, grație versatilității sale, dă posibilitatea auditorului să-i traseze portretul de artist.
Muzicianul a captat atenția publicului nu doar prin vocea magică ori jocul de scenă ci și prin controversatele fluierături incluse în aria ”Son lo spirito che nega” din ”Mefistofele” (1867) de Arrigo Boito. Înainte de interpretarea piesei, Sir Bryn Terfel a istorisit cu umor despre reacția câinilor săi atunci când învăța respectiva arie de Boito, pur și simplu o luau razna. Acesta a fost unul dintre savuroasele momente în care artistul a interacționat cu publicul. De la ariile din opere Gareth Jones și Orchestra Filarmonicii din Monte Carlo au făcut trecerea la fragmentele din musicaluri introducând auditoriul în atmosfera exotică din celebrul musical ”Pacificul de sud” alcătuit de Richard Rodgers și Oscar Hammerstein. Plimbându-se printre spectatori, Sir Bryn Terfel a interpretat cântecul ”Some enchanted evening” din același musical american. Muzicianul galez înfăptuiește pe scenă clipe remarcabile. Cântecul lăptarului Tevye ”If I were a rich man” din renumitul musical ”Scripcarul pe acoperiș” de Jerry Bock a încheiat programul ales pentru ediția 2019 a Festivalului Enescu.
La sfârșitul concertului sala a răsunat de aplauze și ovații. Cele două bisuri oferite de Sir Bryn Terfel ne-au plimbat prin ținutul de basm al Țării Galilor. ”My little welsh home” și cântecul de leagăn ”Suo Gân” se regăsesc în albumul ”We’ll keep a welcome” înregistrat alături de Orchestra Națională a Operei Galeze și dirijorul Gareth Jones, compact disc apărut în anul 2000 la Deutsche Grammophon.
