Saint Martin in the Fields

Academia Saint Martin in the Fields a fost înfiinţată în 1958, ca un ansamblu de cameră mic şi fără dirijor. Condusă de Neville Marriner şi atrăgând câţiva dintre cei mai buni instrumentişti din Londra, orchestra s-a concentrat la început pe repertoriul din perioada barocă, dezvoltând un stil de interpretare care a marcat revitalizarea barocului din anii 1960.

Numele i-a fost dat după diferitele societăţi (“Academii”) care susţineau concerte şi care au înflorit în sec. XVIII la Londra şi totodată după celebra biserica în care au susţinut primul lor concert (13 noiembrie 1959).

După doar doi ani şi-au asigurat primul contract de înregistrare, la casa de discuri independentă L”Oiseau-Lyre. Acesta a fost începutul a ceea ce avea să fie un record discografic al lumii (peste 500 de înregistrări). Academia este recunoscută în special pentru înregistrările lucrărilor lui Mozart (cu Sir Neville Marriner la pupitru), incluzând şi coloana sonoră a filmului „Amadeus”. S-a bucurat de critici deosebit de favorabile pentru înregistrările cu muzica lui Bach, alături de pianistul Murray Perahia, concerte de Kurt Weill şi Peteris Vasks cu violonistul britanic Anthony Marwood, CD-ul de debut al sopranei Kate Royal şi, cel mai recent, o înregistrare live cu Requiem-ul de Fauré cu The Sixteen. Graţie acestui uriaş catalog de înregistrări şi a difuzărilor radio, numele Academiei a devenit cunoscut auditoriului din lumea intreagă.

Alături de concertele susţinute cu Sir Neville Marriner (Preşedinte pe viata al Academiei) şi directorul Kenneth Sillito, orchestra colaborează cu un mare număr de artişti invitaţi ca Murray Perahia, Joshua Bell, Gil Shaham, Anthony Marwood, Julia Fischer şi Julian Rachlin. Pe lângă concertele susţinute în Anglia, Academia Saint Martin in the Fields are acum un program încărcat de turnee internaţionale în Germania, Austria, Polonia, Ungaria, Spania, Canada şi SUA. Din 2002 Academia este orchestra rezident la Mostly Mozart Festival la Barbican Centre din Londra.

Spre deosebire de majoritatea orchestrelor din Anglia, Academia nu este subvenţionată de guvern şi se bazează pe iniţiative comerciale şi donaţii din partea întreprinderilor, fundaţiilor sau donatorilor individuali care susţin succesul lor continuu.