Sankt Petersburg Philharmonic Orchestra

Istoria primii orchestre simfonice din Rusia începe în anul 1882, când a fost înființată în baza Ordinului lui Alexandru al III-lea, având calitatea de Cor al Muzicanților Curții. La începutul secolului XX, corul a interpretat poemele simfonice O viață de erou și Așa grăit-a Zarathustra de Richard Strauss, Simfonia Nr. 1 de Mahler și Simfonia a noua a lui Bruckner, Poemul extazului de Scriabin și Simfonia Nr. 1 de Stravinsky, prima dată în Rusia. În acea perioadă, orchestra a fost dirijată de A. Nikisch, R. Strauss, A. Glazunov și S. Kussevitsky.

În 1921, orchestrei i-a fost pusă la dispoziție fosta Sală a Adunării Nobilimii și astfel s-a deschis prima filarmonică a țării. Împreună cu orchestra au apărut pe scenă dirijori precum B. Walter, F. Weingartner, H. Abendroth, O. Fried, E. Kleiber, P. Monteux și O. Klemperer și soliștii V. Horowitz, J. Heifetz, Șostakovici și Prokofiev. În 1918, orchestra a prezentat premiera Simfoniei clasice a lui Prokofiev, iar în 1926 – Simfonia Nr. 1 de Șostakovici.

În 1934, orchestra – prima din Rusia – a obținut titlul „Orchestră onorată a Republicii”. Anul 1938 a reprezentat începutul perioadei cunoscute sub numele de „Epoca lui Mravinsky”, iar anii de lucru intens i-au oferit orchestrei un loc printre cele mai importante ansambluri din lume. În 1946, orchestra a avut primele concerte internaționale, și de atunci merge constant în turnee. O alianță unică și creatoare formată între D. Șostakovici și E. Mravinsky, căruia compozitorul i-a dedicat Simfonia Nr. 8. Printre alți colaboratori importanți îi amintim pe K. Sanderling, A. Jansons și M. Jansons. În acea perioadă, orchestra a continuat să lucreze cu dirijori și soliști de top. Printre dirijori îi menționăm pe K. Kondrashin, E. Svetlanov, I. Markevich, Z. Mehta, L. Maazel, Ch. Munch și Ch. Bruck. Printre soliști au fost G. Gould, V. Cliburn, S. Richter, E. Gilels, D. Oistrakh, L. Kogan, I. Stern și Y. Menuhin.

Din 1988 încoace, orchestra este condusă de Yuri Temirkanov. Recent, aceasta a fost clasată printre primele douăzeci de orchestre ale lumii (conform revistei Gramophone) și a avut turnee în Europa, Asia, America, participând și la prestigioase festivaluri muzicale – în Lucerna, la MiTo, la Verbier și Annecy. În Sala Mare, orchestra prezintă în continuare premiere ale compozitorilor: lucrări de Penderecki, Nono, Tishchenko, Slonimsky, Segerstam, Obukhov, Korngold, Rota și Desyatnikov. În „Epoca lui Temirkanov”, orchestra a fost condusă de C.-M. Guilini, G. Solti, G. Rozhdestvensky, M. Jansons, K. Nagano, A. Wit, I. Marin, V. Jurowski, V. Sinaysky, I. Metzmacher, Jean-Claude Casadesus, M. Tabachnik și E. Krivin. Numele soliștilor nu sunt cu nimic mai prejos: I. Perlman, D. Norman, Yo-Yo Ma, E. Virsaladze, E. Leonskaya, E. Kissin, D. Matsuev, N. Lugansky, V. Feltsman, E. Grimaud, B. Berezovsky, G. Kremer, V. Repin, N. Gutman, M. Maysky, D. Geringas, A. Knyazev și E. Glennie.

Criticii exigenți scriu despre orchestră cu respect statornic: „Orchestra Filarmonicii din Sankt Petersburg nu reprezintă numai gloria ce încununează cultura rusească, ci și cel mai bun reprezentant al Statului – astfel a fost sub domnia țarilor, sub conducerea sovietică, și rămâne astfel până astăzi… Temirkanov și membrii orchestrei au atins un asemenea nivel de înțelegere reciprocă încât aceștia par o prelungire a mâinilor sale… această orchestră a devenit un ambasador fundamental al școlii simfonice rusești pe plan mondial.” (Le Figaro, 2013).