For full functionality of this page it is necessary to enable JavaScript. Here are the instructions how to enable JavaScript in your web browser Celebra soprană Diana Damrau, pentru prima dată la București cu prilejul Festivalului Enescu 2019, în recital alături de harpistul Xavier de Maistre, acum la #EnescuOnline

Celebra soprană Diana Damrau, pentru prima dată la București cu prilejul Festivalului Enescu 2019, în recital alături de harpistul Xavier de Maistre, acum la #EnescuOnline

Între 14 și 16 mai, Festivalul Enescu online continuă cu un recital de excepție, ai cărui protagoniști sunt soprana Diana Damrau și harpistul Xavier de Maistre. Programul evenimentului, desfășurat pe scena Ateneului Român în cadrul ediției din 2019 a Festivalului Internațional George Enescu, prezintă cântece și interludii instrumentale de Felix Mendelssohn, Franz Liszt, George Enescu, Serghei Rahmaninov, Vladimir Aleksandrovici Vlasov, Reynaldo Hahn, Henriette Renié și Francis Poulenc.

Recitalul Dianei Damrau alături de Xavier de Maistre rămâne unul de referință pentru publicul român iubitor de muzică clasică. Soprana și-a cucerit audiența printr-un repertoriu inteligent construit, în care amprenta stilistică a unor compozitori precum Felix Mendelssohn, Serghei Rahmaninov sau Francis Poulenc s-a împletit magistral cu versuri de Verlaine, Goethe, Heine, Pușkin sau Schiller, punând în evidență tehnica vocală impecabilă a sopranei și harul muzical al celor doi interpreți. Dincolo de talentul, disciplina și munca asiduă care transpar în interpretările exemplare, timbrul și sonoritatea dăruite au fost dovada unei coeziuni în duo excepționale.

În mâinile lui Xavier de Maistre, harpa ni s-a revelat cu delicatețe, asigurând intervenții rafinate în dialogul cu vocea Dianei Damrau. Momentele solistice ale harpei au inclus o piesă scrisă de Enescu special pentru acest surprinzător instrument și transpunerea Privighetorii lui Franz Liszt, dezvăluind un interpret cu multă forță expresivă și sensibilitate.

Soprana Diana Damrau încântă publicul celor mai importante instituții de operă și săli de concert din lume de mai bine de două decenii. Repertoriul său vast cuprinde atât roluri de soprană lirică, cât și de coloratură, incluzând rolurile principale din Lucia di Lammermoor (La Scala din Milano, Opera de Stat Bavareză, Opera Metropolitan din New York, Opera Regală Covent Garden din Londra), Manon (Opera de Stat din Viena, Metropolitan) și Traviata (La Scala, Metropolitan, Covent Garden, Opera din Paris și Opera de Stat Bavareză), precum și Regina Nopții din Flautul Fermecat (Opera Metropolitan, Festivalul de la Salzburg, Opera de Stat din Viena, Opera Regală Covent Garden). Diana Damrau s-a impus, de asemenea, ca una dintre cele mai îndrăgite interprete de lied, apărând adesea în recital alături de pianistul Helmut Deutsch și de harpistul Xavier de Maistre. Colaborarea cu Xavier de Maistre s-a concretizat într-un album intitulat Nuit d’étoiles și într-un DVD cuprinzând un recital susținut pe scena Operei din Baden-Baden.

Xavier de Maistre face parte dintr-o elită a soliștilor care redefinesc posibilitățile de punere în valoare a harpei. Pe lângă lucrările scrise special pentru el de compozitori precum Kaija Saariaho, Xavier de Maistre interpretează opusuri celebre precum Patria mea de Smetana cu o precizie uluitoare, prezentând aranjamente măiestrite ale unor partituri care de obicei sunt interpretate de o întreagă orchestră. Interpretarea acestor lucrări, pe care nu mulți harpiști înaintea lui le-au luat măcar în considerare, a contribuit la întărirea reputației lui Maistre, fiind privit drept unul dintre cei mai creativi și ieșiți din comun muzicieni ai generației sale. Xavier de Maistre a cântat alături de orchestre importante, sub conducerea unor dirijori precum Bertrand de Billy, Lionel Bringuier, Daniele Gatti, Mirga Gražinytė-Tyla, Daniel Harding, Kristjan Järvi, Philippe Jordan, Riccardo Muti, Andrés Orozco-Estrada, André Previn, Sir Simon Rattle sau Yuri Temirkanov. A urcat pe scenele multor festivaluri internaționale, printre care Schleswig-Holstein, Festivalul de la Salzburg, Budapest Spring Festival și Mostly Mozart din New York. În formule camerale, colaborează, între alții, cu Diana Damrau, Daniel Müller-Schott și Baiba Skride. Xavier de Maistre cântă la o harpă Lyon & Healy.

Detalii despre program (text de Olga Grigorescu)

Felix Mendelssohn (1809-1847) a creat numeroase piese pentru voce și pian. Pe aripile cântului este cel mai cunoscut lied al său, datorită fermecătoarelor volute melodice care se repetă strofic, elogiind dragostea într-o ambianță exotică, feerică. Dansant, grațios, Cântecul pajului ne transportă într-o Italie plină de lumină. Suleika, tot un cântec de dragoste dar cu un aer melancolic, conține, asemenea liedului Luna, ideea că natura poate influența sentimentele, le stimulează sau le liniștește. Singurul lied mai dramatic este Suferința fetei unde compozitorul, într-o formă mai liberă, urmărește starea sufletească a eroinei.

O inconfundabilă pecete rusească marchează „romanțele” lui Serghei Rahmaninov (1873-1943). Dacă Liliacul exaltă fericirea datorată frumuseții naturii, în romanța intitulată Noaptea e tristă, peisajul stepei sugerează sentimente de însingurare. Romanța Amurg este dominată de o linie vocală visătoare, frumos arcuită, iar piesa Ei au răspuns, de un dialog cu contraste expresive. „Aici e bine… câmpurile colorate… aici e liniște, nu sunt decât eu și cu Dumnezeu, florile și bătrânul pin, și tu…visul meu” – sunt imagini pe un ton extatic, dintr-un pastel creionat cu multă sensibilitate.

Vladimir Aleksandrovici Vlasov (1902-1986), dirijor și compozitor rus de muzică de operă, film și balet, ilustrează muzical tablourile poemului Fântâna din Baccisarai de Alexandr Pușkin, care vizitase în 1823 splendidul palat cu mirifice grădini, al hanilor tătari din Crimea.

Din creația compozitorului francez Reynaldo Hahn (1874-1947), renumite sunt doar ciclurile de cântece. Cântăreții serenadelor este un lied vesel, dansant, inspirat de ciclul lui Verlaine Serbări galante, la rândul său inspirat de pictura elegantă a lui Watteau. În schimb Mai vine cu o imagine a primăverii mai nostalgică, după o iubire pierdută, iar Nocturna, de asemenea, cu o atmosferă umbrită de melancolie. Îndrăgostita, însă, este un cântec delicat de dragoste căruia descrierea naturii îi adaugă un farmec subtil.

Paiul scurt este ultimul ciclu vocal al lui Francis Poulenc (1899-1963), compus în 1960 pe cele șapte cântece ale poetului belgian Maurice Carême, inspirate din lumea copilăriei. Patru cântece sunt lirice: Somnul – cântec de leagăn pentru un copil care plânge mereu; Dama de cupă – regina cu o floare de migdal într-un palat neobișnuit; Îngerii muzicieni, schițând suav pentru copii un motiv mozartian; și Luna aprilie, tablou nocturn ce se încheie într-o liniște adâncă. Celelalte trei piese, „extravagante”, cum le numește chiar compozitorul, alătură imagini burlești în care eroi sunt pisica, puricele, elefantul, carafa, girafa, cu jocuri de cuvinte și situații amuzante. În încheierea recitalului, nu putea lipsi cea mai populară piesă a lui Poulenc, Drumurile iubirii, un vals lent, sentimental și cu real șarm.

Repertoriul clasic al harpei este destul de redus, astfel că interpreții virtuozi au început să-l lărgească, transcriind  piese pentru alte instrumente sau chiar orchestrale. Privighetoarea ne este prezentată într-o dublă transcripție: originalul, bine-cunoscuta romanță a compozitorului rus Aleksandr Alabiev, a fost adaptat pentru pian de Franz Liszt și, după aceasta, pentru harpă, de Henriette Renié (1875-1956).

Allegro de concert de George Enescu, variat și colorat ca expresie, este însă original scris pentru harpă, făcând parte dintre cele patru lucrări destinate în 1904 concursurilor organizate de Conservatorul din Paris.