For full functionality of this page it is necessary to enable JavaScript. Here are the instructions how to enable JavaScript in your web browser Un nou omagiu #Beethoven250 la #EnescuOnline. Concertul nr. 5, Imperialul, în interpretarea legendarei pianiste Elisabeth Leonskaja, alături de Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii din Viena dirijată de Horia Andreescu

Un nou omagiu #Beethoven250 la #EnescuOnline. Concertul nr. 5, Imperialul, în interpretarea legendarei pianiste Elisabeth Leonskaja, alături de Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii din Viena dirijată de Horia Andreescu

În perioada 12-15 iunie, Festivalul George Enescu online continuă marcarea a 250 de ani de la nașterea lui Beethoven, cu o interpretare memorabilă a Concertului Imperial, ultimul său concert compus pentru pian și orchestră, susținută de marea pianistă Elisabeth Leonskaja și Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii din Viena, sub bagheta maestrului Horia Andreescu. Programul concertului, prezentat la Ateneul Român în ediția din 2019 a Festivalului, este completat de Tărâmul pustiu (The Waste Land) de Richard Dünser, Suita nr. 3 pentru orchestră, Săteasca a lui George Enescu și Bolero de Maurice Ravel.

Considerată „marea doamnă a școlii ruse de pian, Elisabeth Leonskaja a onorat deseori cu prezența sa scenele Festivalului. Într-un interviu, celebra pianistă mărturisea că are o relație foarte specială cu Festivalul Enescu și cu Bucureștiul, fiind una dintre marile câștigătoare ale Concursului Enescu, la ediția din 1964, pe când avea doar 18 ani, un moment pe care îl consideră definitoriu pentru evoluția carierei sale remarcabile. Într-o lume dominată de mass-media, Elisabeth Leonskaja a rămas o artistă discretă, distinsă și devotată muzicii sale, pășind astfel pe urmele marilor muzicieni ruși din epoca sovietică, precum David Oistrah, Sviatoslav Richter și Emil Gilels, care au fost mereu concentrați asupra chintesenței muzicii, protejându-se prin arta și pasiunea lor de mediul politic toxic și foarte dificil de gestionat în care trăiau și creau. Modestia sa deja arhicunoscută o ține și astăzi pe Elisabeth Leonskaja departe de media. Cu toate acestea, publicul simte negreșit, din primul moment în care artista intră în scenă, forța din spatele unei vieți dedicate în întregime muzicii.

Elisabeth Leonskaja a susținut concerte ca solistă cu aproape toate orchestrele de top din lume, între care Filarmonica din New York, Orchestra Filarmonicii din Los Angeles, Orchestra Filarmonicii Regale și Orchestra Simfonică din Londra, Orchestra Simfonică BBC, Tonhalle din Zurich, Orchestra Filarmonicii din Berlin, Gewandhaus din Leipzig, Orchestrele Radiodifuziunilor din Hamburg, Köln și München, Orchestra Filarmonică Cehă și multe altele, sub bagheta unor dirijori celebri cum sunt Kurt Masur, Sir Colin Davis, Christoph Eschenbach, Christoph von Dohnányi, Kurt Sanderling, Mariss Jansons, Yuri Temirkanov, Tugan Sokhiev, Jiří Bělohlávek, Iván Fischer, Thomas Dausgaard. Pianista este invitată la festivaluri de vară prestigioase, ca Wiener Festwochen, Festivalul Schleswig-Holstein, Schubertiade din Hohenems și Schwarzenberg și susține recitaluri în centre muzicale importante din întreaga lume – Paris, Madrid, Barcelona, Londra, Viena, București și Tokyo. În ciuda programului încărcat cu angajamente solistice, muzica de cameră a ocupat întotdeauna un rol proeminent în activitatea sa, determinând-o să susțină frecvent concerte cu cvartetele Artemis, Belcea, Borodin și Emerson.

Horia Andreescu este Dirijor Principal al Filarmonicii George Enescu din București și întreține o relație specială cu cea mai importantă instituție muzicală a țării încă de la debutul său din anul 1987. Până în 2010, pentru mai bine de 18 ani, a fost Directorul Artistic și Dirijorul Șef al Orchestrelor și Corurilor Radio România. În anii ‘80 și ‘90 a fost Dirijor Invitat Permanent al unor importante ansambluri germane, cum ar fi Orchestra Radio din Berlin, Filarmonica din Dresda și Capela de Stat din Schwerin. Anvergura activității și preocupărilor îi confirmă lui Horia Andreescu statutul de veritabil ambasador al culturii muzicale românești și conturează portretul unui artist matur și complex, stăpân pe mijloacele cele mai subtile ale artei dirijorale, pentru care originalitatea concepției, diversitatea stilistică, vitalitatea ritmică, precizia intonației și menținerea unei tensiuni interioare continue reprezintă virtuțile artistice cele mai importante.

Detalii despre program (text de Lavinia Coman)

Richard Dünser The Waste Land (Tărâmul pustiu)

Ludwig van Beethoven Concertul nr. 5 în mi bemol major pentru pian și orchestră op. 73

Allegro / Adagio un poco moto / Rondo Allegro

George Enescu Suita nr. 3 în re major pentru orchestră op. 27, Săteasca

Petrecere câmpenească / Copii în aer liber / Vechea casă a copilăriei în lumina apusului, Păstor, Păsări călătoare și corbi, Clopote de seară / Visare sub lună / Dans rustic.

Maurice Ravel Bolero

The Waste Land (Tărâmul Pustiu) de Richard Dünser (n. 1959) este o lucrare simfonică creată în anul 2002, având la bază capodopera omonimă a marelui poet T. S. Eliot. Povestea care generează muzica este legată de tema eroului Parsifal aflat în căutarea Graalului. Prima parte a lucrării se desfășoară într-o atmosferă liniștită, dar profund depresivă, cu unele momente de izbucnire surprinzătoare. Partea a doua evocă imaginea Ofeliei din poemul lui Rimbaud. Fata plutește etern pe valurile întunecate, mângâiată de mișcarea vântului, în timp ce-și îngână melodia romantică. Muzica susține vraja metaforei, evoluând către un marș triumfal. Călătoria o conduce pe eroină în Infern, fără a-i acorda nicio speranță.

Concertul nr. 5 pentru pian și orchestră, în mi bemol major, Imperialul de Ludwig van Beethoven (1770-1827) reprezintă încununarea creației de gen a titanului. A apărut în anul 1809, iar prima audiție a răsunat în interpretarea pianistului Friedrich Schneider și a orchestrei Gewandhaus din Leipzig. După introducerea solemnă Allegro, realizată printr-o amplă cadență improvizatorică, solistul atacă tema principală care are un caracter puternic și mândru. Întreaga primă parte deapănă un discurs avântat, plin de patos eroic. Scurta mișcare lentă, Adagio un poco moto, degajă o atmosferă intimă, visătoare, de coral cantabil, melodica fiind bogat ornamentată. Fără pauză se trece, prin alunecare subtilă, către mișcarea finală Rondo Allegro în ritm ternar, plin de energie și vivacitate, concertul încheindu-se în jubilația generală a muzicienilor înfrățiți prin forța muzicii.

Suita nr. 3 în re major pentru orchestră op. 27, Săteasca, operă de maturitate înaltă a lui George Enescu (1881-1955), ne impresionează prin profunzimea meditativă, prin blândețea cu care eroul privește viața, prin ușoara tristețe născută din gândul tinereții stinse pentru totdeauna. Este opera prin care compozitorul devenea pe deplin el însuși. Suita sătească are cinci mișcări: 1. Petrecere câmpenească; 2. Copii în aer liber; 3. Vechea casă a copilăriei în lumina apusului, Păstor, Păsări călătoare și corbi, Clopote de seară; 4. Visare sub lună; 5. Dans rustic. După cum se poate vedea, lucrarea urmează un program al mersului zilei și al nopții în natură. Este o capodoperă ce reconfirmă geniul enescian, capabil să transforme o descriere muzicală propriu-zisă într-un tărâm al muzicii absolute, fiind una dintre cele mai sofisticate creații orchestrale ale maestrului.

Printre cele mai populare lucrări ale lui Maurice Ravel (1875-1937) se află Boleroul compus in 1928, la comanda celebrei dansatoare ruse Ida Rubinstein. Ea a prezentat lucrarea la Opera din Paris în luna noiembrie a aceluiași an, cu un succes fulminant. Exemplu unic de virtuozitate componistică din punctul de vedere al orchestrației, Bolero este de fapt o melodie cu caracter iberic, pe ritmul specific al dansului popular respectiv. Această melodie, uniformă și repetitivă, este de 16 ori cântată în diferite formule de aranjament instrumental, în aceeași tonalitate do major, cu o singură excepție, momentul când modulează la mi major, pentru a reveni imediat la tonalitatea inițială. Efectul acestei repetări mereu modificate timbral, pe un traseu în crescendo progresiv culminând cu episodul unicei modulații, are un efect copleșitor, aproape hipnotic asupra ascultătorilor. Dintre toate creațiile raveliene, Boleroul este cu siguranță opusul care se bucură de cea mai largă difuzare în toată lumea.

credit foto: Cătălina Filip