For full functionality of this page it is necessary to enable JavaScript. Here are the instructions how to enable JavaScript in your web browser Impresii de Concert: Nostalgice reverii în culori sonore | George Enescu Festival

Impresii de Concert: Nostalgice reverii în culori sonore

Text de Mădălina Mărgăritescu

 

În urmă cu 60 de ani, revelația primei ediții a Concursului Internațional „George Enescu” a fost Li Ming Qiang, câştigătorul secțiunii pian, un tânăr chinez de 22 de ani. În anul 1964 a participat la Festivalul „George Enescu”. Revenit în China, ascensiunea pianistului Li Ming Qiang s-a oprit atunci când a devenit una dintre victimele Revoluției culturale, din anii ’60-’70. Deoarece a fost trimis la munci agricole şi torturat, degetele i-au fost distruse intenționat, nu a mai putut să cânte la pian. Elis Petreanu, jurnalistă acreditată la prima ediție a Concursului şi Festivalului „George Enescu”, nota într-o serie de articole că Li Ming Qiang era numit „pianistul poet” sau „pianistul filosof”, un artist apreciat atât de membrii juriului cât şi de publicul care a avut şansa să-l asculte ori de colegii săi concurenți. Li Ming Qiang a rămas o legendă a artei pianistice cu toate că nu a mai apărut în public în calitate de interpret. A fost membru în jurii, chiar şi în juriul Concursului Enescu, în anii ’90 şi a continuat să predea.

Despre trei mari literați chinezi care au suferit din cauza politicii culturale a țării, vorbeşte Tian Tian în lucrarea ce a deschis Concertul de Gală a Concursului Internațional „George Enescu”, Ediția 2018.

Orchestra Filarmonicii „George Enescu” aflată sub bagheta dirijorului Gabriel Bebeşelea, în seara zilei de 1 septembrie 2018, a făcut cunoscută publicului creația semnată de tânărul compozitor chinez. „Concertul pentru orchestră” (2013-2014) de Tian Tian, piesa câştigătoare a Concursului Enescu 2016 s-a cântat pentru prima dată în România, în prezența compozitorului.

Destinul tragic a trei scriitori importanți ai literaturii chineze a fost sursa de inspirație pentru compoziția lui Tian Tian.

Qu Yuan (340-27 î. e. n), primul mare poet al literaturii chineze, Wang Guowei (1877-1927) şi Lao She (1899-1966), unul dintre scriitori chinezi reprezentativi ai secolului XX şi-au dedicat viața culturii şi au suferit în momentul în care aceasta a început să decline. Cu toate că au făcut parte din perioade diferite, toți trei şi-au găsit sfârşitul în ocean.

Aşa cum Wang Guowei a asociat esența literaturii chineze cu cea a literaturii occidentale, Tian Tian a pus în relație spiritul culturii sale cu instrumentele de percuție. Orchestra Filarmonicii „George Enescu” condusă de remarcabilul dirijor Gabriel Bebeşelea a exprimat viața tumultoasă a celor trei martiri ai culturii chineze. Instrumentele de percuție au ajutat la accentuarea cadrului încărcat de mister, suspans.

Cea de-a doua lucrare audiată, Triplul concert pentru vioară, violoncel şi pian (1963) de Paul Constantinescu a fost interpretată de câştigătorii Ediției din 2014 a Concursului Enescu. Violoncelista Eun-Sun Hong, violonistul Ştefan Tarara şi pianistul Josu de Solaun acompaniați de Orchestra Filarmonicii „George Enescu” şi dirijorul Gabriel Bebeşelea au dezvăluit publicului o emoționantă compoziție cu subtile influențe folclorice. Felul în care s-au completat şi au relaționat pe scenă cei trei muzicieni se datorează profesionalismului, dar şi frumoasei prietenii care-i uneşte. Cântă frecvent împreună şi au înregistrat un trio şi un cvartet de Enescu.

Dacă în urmă cu 120 de ani Enescu asculta emoționat cum alți oameni căutau să descifreze gândul său la premiera suitei simfonice „Poema Română” (1898), în prima zi a lunii septembrie 2018, publicul Ateneului Român a fost profund emoționat de interpretarea oferită de Orchestra Simfonică a Filarmonicii „George Enescu” „magistralei lucrări” cum a numit dirijorul Gabriela Bebeşelea compoziția realizată de Enescu la vârsta de şaiprezece ani.

 

„Cel mai emoționant moment din viața mea a fost când, pitit într-un colț al foaierului de la Châtelet, n-aveam decât 16 ani, auzeam cum orchestra Colonne descifra Poema Română. Emoția mea n-a fost atât de mare la executare, ca în momentele când îmi dădeam seama că alți oameni caută să descifreze gândul meu”.

(Manolache, Laura (coord.), George Enescu, Interviuri din presa românească, vol. II, Bucureşti, Editura Muzicală, 1991, p. 252)

 

O lucrare compusă cu „atâta dragoste” nu avea cum să nu răscolească sufletul auditoriului. Într-o oarecare măsură această sublimă compoziție trezeşte în ascultător amintiri legate de țară, nostalgia unor locuri familiare.

Intensitatea trăirilor a fost evidențiată de poziționarea scenică realizată cum şi-a dorit Enescu şi în acelaşi timp de energia dirijorului Gabriel Bebeşelea.

Înconjurat de sunet publicul a fost absorbit de savoarea unei compoziții înfăptuită de un tânăr maestru, pictor al emoțiilor.