Începând cu 1988, Yuri Temirkanov a fost director artistic și prim dirijor al Orchestrei Filarmonice din Sankt Petersburg, cu care desfăşoară în mod regulat turnee şi înregistrări internaționale majore.
Născut în orașul caucazian Nal’chick, Yuri Temirkanov a început studiile muzicale la vârsta de nouă ani. Când a împlinit treisprezece ani, a urmat Leningrad School for Talented Children, unde a continuat studiile la vioară și violă. După absolvire, a urmat Conservatorul din Leningrad, unde a terminat studiile la violă iar mai târziu s-a întors pentru a începe studiile de dirijat, absolvind în 1965. După ce a câștigat prestigiosul concurs All-Soviet National Conducting Competition în 1966, domnul Temirkanov a fost invitat de către Kirill Kondrashin să întreprindă împreună un turneu în Europa și Statele Unite, cu violonistul legendar David Oistrakh și Moscow Philharmonic Orchestra.
Yuri Temirkanov şi-a făcut debutul cu St Petersburg Philharmonic Orchestra (fosta Filarmonică din Leningrad), la începutul anului 1967 și a fost apoi invitat să se alăture orchestrei ca dirijor asistent al lui Yevgeny Mravinsky. În 1968, el a fost numit dirijor principal la Leningrad Symphony Orchestra, unde a rămas până la numirea sa ca director muzical al Teatrului de operă și balet „Kirov” (în prezent Teatrul Mariinsky) în 1976. A rămas în această poziție până în anul 1988 iar producțiile sale de Evgheni Oneghin și Dama de pică au devenit legendare în istoria teatrului.
Maestrul Temirkanov este un dirijor frecvent invitat de orchestre importante din Europa, Asia și Statele Unite. El deține distincția de a fi primul artist rus căruia i s-a permis să concerteze în Statele Unite, după ce relațiile culturale au fost reluate cu Uniunea Sovietică la sfârșitul războiului din Afganistan în 1988. El a apărut împreună cu orchestre europene majore, inclusiv Berlin Philharmonic, Vienna Philharmonic, Dresden Staatskapelle, London Philharmonic, London Symphony, Philharmonia Orchestra, Royal Concertgebouw Orchestra, Accademia di Santa Cecilia, Rome, La Scala din Milano și altele.
După ce şi-a făcut debutul la Londra cu Royal Philharmonic Orchestra în 1977, maestrul a fost numit dirijor invitat principal, iar apoi în 1992, a fost numit dirijor principal, o poziție pe care a deținut-o până in 1998. Între 1992-1997 el a fost, de asemenea, dirijor invitat principal la Dresden Philharmonic Orchestra și între 1998-2008, dirijor invitat principal la Danish National Radio Symphony Orchestras. Un vizitator obișnuit în SUA, el dirijează orchestre importante din New York, Philadelphia, Boston, Chicago, Cleveland, San Francisco și Los Angeles. El a fost director muzical al Orchestrei Simfonice din Baltimore din anul 2000 până în 2006, și dirijor invitat principal al Teatrului Bolshoi până în 2009. Între 2010 – 2012 a fost director muzical al Teatrului Regio di Parma.
Numeroasele sale înregistrări includ colaborări cu St Petersburg Philharmonic, New York Philharmonic, Danish National Radio Symphony Orchestras și Royal Philharmonic Orchestra cu care a înregistrat lucrările complete pentru balet de Stravinski și simfoniile lui Ceaikovski.
Timp de zece zile pe parcursul vacanţei de Crăciun, maestrul Temirkanov găzduiește în fiecare an festivalul de iarnă din Piaţa de Artă, din Sankt Petersburg, Rusia. Unic în conceptul său, festivalul reunește artiști din cel mai înalt nivel al orașului, confirmând statutul oraşului Sankt-Petersburg ca una dintre capitalele culturale ale Europei. Punctul focal al – ediţiei XIV de Festival – este celebrarea aniversării a 75 de ani a lui Temirkanov și 25 de ani de conducere St Petersburg Philharmonic. Marea deschidere, realizată de Mariss Jansons și Nikolai Alexeev, a fost dedicată în cinstea maestrului, şi a constat într-un un concert grandios de gală cu participarea lui Yuri Bashmet, Paata Burchuladze, Elisso Virsaladze, Natalia Gutman, Yevgeny Kissin, Denis Matsuev, Vadim Repin, Sayaka Shoji și Viktoria Yastrebova.
Maestrul Temirkanov a primit numeroase premii distinse în Rusia. În 2003, președintele Vladimir Putin i-a acordat maestrului Medalia Președintelui. În 2002, el a primit premiul Abbiati pentru cel mai bun dirijor, iar în 2003 a fost numit dirijorul anului în Italia. Recent, el a fost numit academician de onoare în Santa Cecilia. În 2012 a fost distins cu Înaltul Ordin Steaua Solidarităţii Italiene, în grad de Comandor.
