Născut la Budapesta în 1952, a început să studieze pianul, la vârsta de 5 ani. În 1963, a intrat la Şcoala de Muzică Béla Bartók, studiind pianul şi compoziţia iar în 1968 a intrat la Academia de Muzică Franz Liszt ca discipol al lui Pál Kadosa şi Ferenc Rados. Reputaţia sa internaţională a început la 18 ani când a câştigat Competiţia Internaţională Beethoven a Radioului Ungar şi o carieră solo scânteietoare a urmat rapid. A fost invitat să cânte de-a lungul întregii Europe, Americilor de Nord şi de Sud, ca şi în Orientul Îndepărtat. În 1977, a fost invitat de Sviatoslav Richter să cânte la festivalul său din Franţa şi cei doi pianişti au susţinut împreună recitaluri la două piane.
A cântat alături de cele mai mari orchestre ale lumii cum sunt Filarmonica din Berlin, Filarmonica Regală, Filarmonica din Viena, Orchestra Simfonică din Chicago şi Orchestra Simfonică din San Francisco. A fost un oaspete regulat al festivalurilor internaţionale de la Edinburgh, Paris, Tours, Lucerna, Salzburg, Praga şi Menton şi a lucrat cu dirijori ca Claudio Abbado, Christoph von Dohnányi, Edo de Waart, Charles Mackerras, Lovro von Matacic, Charles Dutoit, Herbert Blomstedt şi Michael Tilson Thomas.
În 1983, a fost co-fondator, împreună cu Iván Fischer al Orchestrei Festivale Budapesta iar din 1987 a dirijat-o regulat. E, de asemenea, recunoscut ca şi compozitor. Este foarte implicat în muzica contemporană şi se bucură de o roditoare colaborare, printre alţii, cu György Kurtág, oferind prime audiţii mondiale multor dintre compoziţiile acestuia, unele dintre ele pe care compozitorul i le-a şi dedicat.
Zoltán Kocsis a înregistrat pentru Denon, Hungaroton, Nippon Columbia, Phonogram şi Quintana, dar acum are exclusivitate pentru Philips Classics. A primit un premiu Edison pentru înregistrările sale cu Iván Fischer şi Orchestra Festivală Budapesta a celor trei concerte pentru pian de Bartók.
Înregistrările sale cu muzică de Debussy au câştigat premiul Gramophone dar şi distincţia de „Instrumental Recording of the year”.
În toamna lui 1997, a devenit director general muzical al Orchestrei Filarmonice Naţionale Ungare. Ca urmare, repertoriul orchestrei s-a extins considerabil şi, de la numirea sa, mai multe lucrări au fost interpretate în premieră mondială. În ultimii ani, a întreprins turnee în multe ţări europene, Statele Unite şi Japonia, împreună cu orchestra, atât în calitate de dirijor, cât şi de solist, şi s-a bucurat de o apreciere critică imensă.
În ianuarie 2004, lui Zoltán Kocsis i-a fost dăruit Premiul pentru Întreaga Activitate la Cannes Midem, unde a mai fost laureat şi cu premiul onorific al Franţei „Cavaler în Ordinul Artelor şi Literelor” din partea ministrului culturii francez, pentru efortul suprem de a populariza muzica franceză şi pentru întreaga sa activitate de muzician.
În martie 2005, la 27 de ani după primirea primului premiu Kossuth, Zoltán Kocsis primeşte pentru a doua oară cea mai notabilă distincţie maghiară.
Pe 23 ianuarie 2007, Ministerul Educaţiei şi Culturii l-a numit pe Zoltán Kocsis „Ambasador Global al Culturii Maghiare”.
Sub direcţia sa artistică, a fost înregistrată pentru prima dată integrala lucrărilor lui Bartók, proiect realizat pentru marca Hungaroton şi a fost lansată în decembrie 2006, în format SACD [Super Audio CD], conţinând Simfonia Kossuth şi „Prinţul din Lemn”. Acest SACD a primit aprecieri internaţionale importante (MIDEM Classical Award, Diapason d’or, Pizzicato Supersonic Prize etc.). În cadrul proiectului integralei Bartók, intitulat „Bartók New Series”, până în februarie 2009 au fost lansate 10 SACD-uri. În martie 2010 fusese lansat al 16-lea disc din Bartók New Series (în total 32 de piese).
Zoltán Kocsis a compus un al treilea act pentru a completa opera lui Schönberg “Moise şi Aaron”, pe baza scenariului original al lui Schönberg şi a unor schiţe. “Am fost studentul lui Schönberg pentru trei luni. Am urmărit zi de zi tot ce-a făcut”.
S-a scris despre premiera de la Budapesta: “A fost un spectacol care nu numai că a prezentat piesa într-o nouă lumină sau dintr-un nou punct de vedere, dar pentru mulţi a furnizat o cu totul nouă fundamentare asupra viziunii lui Schönberg şi a dodecafoniei”. (www.cafémomus.hu)
“Zoltán Kocsis a creat o nouă calitate cu acest al treilea act, anatomizând opera, investigând sistemul creativ (generativ) al lui Moise şi Aaron” (Mária Albert, Gramofon)
Premiera a avut loc pe 16 ianuarie 2010, la Sala de Concerte Naţională Bartók Béla din Palatul Artelor. Solişti au fost Wolfgang Schöne şi Daniel Brenna.
