Filarmonica „George Enescu” este instituția muzicală reprezentativă a României, cu o istorie de 155 de ani ce începe odată cu înființarea Societății Filarmonice Române sub conducerea lui Eduard Wachmann în aprilie 1868. Primul concert a avut loc în ziua de 15 decembrie a  aceluiași an, sub bagheta inițiatorului sau. După inaugurarea palatului Ateneului Roman (1889), concertele au fost organizate în această sală, unde au loc și în prezent, elegantul edificiu devenind emblema culturii românești și sediu al orchestrei Filarmonicii.

La doar 17 ani, George Enescu apare pentru prima oară pe scena Ateneului Român în calitate de violonist și compozitor, alături de Orchestra Filarmonică dirijată de Wachmann, la 1 martie 1898.

Wachmann, cel care a condus orchestra până în 1907, propune în primele decenii de existență a orchestrei simfonice un repertoriu clasic pentru a atrage și educa publicul. Lui i-au succedat Dimitrie Dinicu (1868-1936), iar acestuia, din 1920, George Georgescu (1887-1964), dirijor remarcabil, elev al lui Arthur Nikisch. În perioada directoratelor lui George Georgescu (1920-1944; 1954-1964), repertoriul s-a modernizat, iar Filarmonica a intrat în circuitul muzical internațional, prin participarea la primele turnee peste hotare și invitarea unor mari personalități ale lumii muzicale. Tot lui George Georgescu i se datorează înregistrări discografice de referință, ca de pildă integrala simfoniilor de Beethoven.

Orchestra Filarmonicii bucureștene a colaborat, de-a lungul stagiunilor sale, cu cei mai apreciați muzicieni ai lumii, perioada interbelică fiind una dintre cele mai fecunde din istoria instituției.  Printre numele importante, se numără: Pietro Mascagni, Igor Stravinsky, Richard Strauss, George Enescu, Béla Bartók, Pablo Casals, Herbert von Karajan, Wilhelm Kempff, Yehudi Menuhin, Sviatoslav Richter, Sergiu Celibidache sau David Oistrakh, iar în perioada recentă Seiji Ozawa, Christian Badea, Thomas Sanderling, Mischa Maisky și Khatia Buniatishvili.

După război, instituția și-a diversificat activitatea, sub mandatele lui Constantin Silvestri și George Georgescu: se înființează Corul academic, se constituie un valoros corp de soliști concertiști (instrumentiști şi cântăreţi), diverse ansambluri camerale (de la orchestră până la trio cu pian). De numele lui George Georgescu se leagă și concertele memorabile susținute de Orchestra Filarmonicii la primele ediții ale Festivalului International „George Enescu”. După moartea lui George Enescu, în 1955, Filarmonica îi poartă numele.

După 1964, la conducerea Filarmonicii din Bucureşti au urmat Mircea Basarab, Dumitru Capoianu, Ion Voicu, Mihai Brediceanu, iar după căderea regimului comunist, directori au fost Dan Grigore și Cristian Mandeal. În timpul mandatului dirijorului principal Cristian Mandeal (1991-2010), Orchestra Filarmonicii a realizat pe disc integrala lucrărilor simfonice de George Enescu şi de Johannes Brahms. Pe lângă concertele simfonice şi camerale curente (aproximativ 300 anual), Filarmonica a înregistrat zeci de discuri LP si CD şi a întreprins turnee de răsunet în Europa, Asia şi Extremul Orient, câștigându-și astfel un binemeritat renume internațional.

Din anul 2022, directorul general al Filarmonicii „George Enescu” este violoncelistul  Marin Cazacu și tot de atunci instituția organizează la finalul fiecărei stagiuni Athenaeum Summer Festival, serie de evenimente menită să ofere unui public cât mai larg noi punți de comunicare și experiența savurării muzicii clasice şi contemporane în spațiul simbolic al Ateneului Român.