Artiști

Raluca Ştirbăţ s-a născut la Iaşi, a început studiul pianului la Liceul de Artă “Octav Băncilă”, iar dupa un an de studiu și la Academia de Muzică “George Enescu” a fost admisă prima la Universität für Musik din Viena (clasa Jürg von Vintschger), unde a absolvit cu renumita Solistendiplom şi titlul Magister Artium.

Raluca Ştirbăţ a debutat la zece ani cu Filarmonica “Moldova” din Iaşi, sub bagheta lui Ion Baciu. Au urmat concerte cu majoritatea orchestrelor simfonice din ţară, aflate sub baghetele dirijorilor Cristian Mandeal, Emanuel Elenescu, Emil Simon, Ludovic Bacs, Paul Popescu, Camil Marinescu, Gheorghe Costin, Nayden Todorov. A evoluat pe cele mai importante scene din Austria (Konzerthaus, Musikverein, Sala Mare Radio, Yamahasaal, Mozarteum Salzburg, Stefaniensaal Graz) și concertează în Europa, USA, Japonia.

A realizat numeroase imprimari pentru case de discuri și radio-uri, printre care integralele enesciene pentru pian (Hänssler classic, 2015) și pentru violoncel și pian (împreună cu Rudolf Leopold, Paladino music, 2021), Gramola (2011, 2013), Music minus one (SUA), Radio Zürich, Hungaroton (Budapesta), ORF (Radio Austria). Este câștigătoarea premiilor I la numeroase competiții naţionale şi internaţionale, printre care Sanremo Classico și Stefano Marizza (Italia), Virtuosi per musica di pianoforte (Cehia), trofeul Lira de aur (Suceava). Imprimarile ei sunt difuzate în Austria (ORF, Radio Klassik Stephansdom), Elveţia (Radio Zürich, Suisse Romande, Radio Swiss Classic, Radio Svizzera Italiana), Romania, Ungaria.

Raluca Știrbăț este fondatoarea Societății Internaţionale George Enescu din Viena, pianista fiind activă şi în domeniul muzicologic și pedagogic (conf. univ. dr. la UNAGE Iași). Reținem aici traducerea în limba germană a Capodoperelor enesciene de Pascal Bentoiu (George Enescu. Meisterwerke, Frank & Timme, Berlin, 2015) sau ediția Urtext a partiturilor creației pentru pian de Enescu (Editura Grafoart, 2016). Anul trecut, pianista a publicat volumul de autor George Enescu – Creaţia pentru pian (Editura Muzicală, 2022), apreciat de personalități ale vieții muzicale românești drept „o reușită majoră și de referință pentru muzicologia românească”.

Raluca Știrbăț este inițiatoarea campaniei de salvare a Casei Enescu din Mihăileni, iar pentru meritele artistice excepționale și angajamentul social i-au fost acordate titlurile „Mesager al integrării” (Ministerul de Interne al Austriei, 2013), „Ordinul Centenar” (Primăria Municipiului Iași, 2018) și statutul de Membru de onoare al Fundației Pro Patrimonio (2014).

Dirijor al Corului Academic Radio din 2016, Ciprian Țuțu a propus o diversificare și o modernizare a repertoriului ansamblului. Activitatea sa cuprinde manifestări artistice diverse, de la spectacole de operă, la concerte à cappella / cu acompaniament, precum şi concerte vocal-simfonice, în compania unor importante orchestre din ţară şi străinătate. În anul 2015 a obținut  o bursă din partea Universității _Transilvania_ (Brașov) și a participat la Masterclass-ul Internațional de Dirijat și Cânt Coral Sarteano (Italia), unde a studiat cu Simon Carrington (Yale University, SUA și fondator al sextetului vocal _The King’s Singers_), Brian O’Connell (Boston University, SUA) și Bronislawa Falinska (Padua Music Conservatory, Italia).

În prezent este conferențiar universitar al Universității „Transilvania” din Brasov și cadru didactic asociat la Universității Naționale de Muzica din Bucuresti.

Roberto Abbado, distins cu prestigiosul „Premio Abbiati” de către Asociația criticilor muzicali italieni pentru „maturitatea interpretativă desăvârșită, amploarea și particularitatea unui repertoriu în care a oferit rezultate remarcabile de-a lungul unei stagiuni intense”, este dirijor-șef al Filarmonicii de la Teatro Comunale di Bologna. A studiat dirijatul orchestral cu Franco Ferrara la Teatro La Fenice din Veneția și la Academia Națională Santa Cecilia din Roma, unde a fost invitat – singurul student din istoria Academiei – să dirijeze Orchestra di Santa Cecilia. Și-a făcut debutul în Statele Unite în 1991, la New York, dirijând Orchestra St. Luke’s. De atunci a revenit în mod regulat în SUA pentru a dirija orchestrele simfonice din orașele Boston, Philadelphia, Chicago, Cleveland, Dallas, San Francisco, precum și Filarmonica din Los Angeles, Orchestra de Cameră Saint Paul – al cărei „Partener artistic” este – lucrând cu soliști precum Yo-Yo Ma, Midori, Nigel Kennedy, Gil Shaham, Joshua Bell, Hilary Hahn, Vadim Repin, Sarah Chang, Yefim Bronfman, Mitsuko Uchida, Alfred Brendel, Radu Lupu, André Watts, Andras Schiff, Lang-Lang, precum și Katia și Marielle Labèque.

A fost director muzical al Orchestrei Radiodifuziunii din München din 1991 până în 1998, al Palau de les Arts Reina Sofía din Valencia din 2015 până în 2019, al Festivalului Verdi din Parma din 2018 până în 2022. A lucrat cu numeroase ansambluri, printre care Orchestra Concertgebouw din Amsterdam, Orchestra Simfonică din Viena, Orchestra Națională a Franței, Orchestra din Paris, Orchestra Capelei de Stat din Dresda, Orchestra Gewandhaus și Orchestra Simfonică MDR (Leipzig), Orchestra Simfonică NDR (Hamburg), Orchestra Simfonică Radio Sveriges (Stockholm), Orchestra Filarmonică din Israel, Orchestra di Santa Cecilia, Orchestra del Maggio Musicale Fiorentino, Orchestra Simfonică Națională Rai, Filarmonica della Scala, Orchestra de la Teatro Comunale di Bologna, Orchestra Simfonică din Atlanta, Orchestra Simfonică din Cincinnati, Orchestra Simfonică New World, Orchestra din Minnesota, Orchestra Filarmonicii din Malaezia, Orchestra Simfonică din Taipei și Orchestra Simfonică din Madrid.

Roberto Abbado a dirijat numeroase premiere mondiale și noi producții de operă, printre care Fedora și Ernani la Metropolitan Opera House din New York; I vespri siciliani la Opera de Stat din Viena; La Gioconda, Lucia di Lammermoor, La donna del Iago și premiera mondială a operei Teneke de Fabio Vacchi la Scala; L’amour des trois oranges, Aida și La Traviata la Opera de Stat Bavareză; Le Comte Ory, Attila, I Lombardi alla prima crociata, Il barbiere di Siviglia, Fedra de Henze – în premieră italiană – și Anna Bolena la Maggio Musicale Fiorentino; Don Giovanni la Opera Germană din Berlin; Simon Boccanegra și La clemenza di Tito la Teatro Regio din Torino; La donna del lago la Opera Garnier din Paris; Ermione, Zelmira și Mosè in Egitto la Rossini Opera Festival; premiera italiană a spectacolului Der Vampyr de Marschner la Teatro Comunale din Bologna și, mai recent, premiera mondială a spectacolelor Arianna, Fedra și Didone la Festivalul din Spoleto, Le Trouvère, Luisa Miller și Macbeth la Festivalul Verdi din Parma. 

Interpret pasionat de muzica contemporană, repertoriul lui Abbado include compozitori precum Luciano Berio, Bruno Maderna, Goffredo Petrassi, Sylvano Bussotti, Niccolò Castiglioni, Azio Corghi, Ivan Fedele, Luca Francesconi, Giorgio Battistelli, Michele dall’Ongaro, Giacomo Manzoni, Salvatore Sciarrino, Fabio Vacchi, Pascal Dusapin, Henri Dutilleux, Olivier Messiaen, Alfred Schnittke, Hans Werner Henze, Helmut Lachenmann, John Adams, Ned Rorem, Christopher Rouse, Steven Stucky, Charles Wuorinen și Silvia Colasanti.

Deosebit de semnificative sunt turneele sale simfonice cu Orchestra Filarmonicii din Israel (Spania 2005), Orchestra de Cameră a Europei (Europa 2006), Orchestra de Cameră Saint Paul (Europa 2007), Maggio Musicale Fiorentino (Festivalul Enescu de la București 2009), Orchestra Verdi di Milano (Elveția 2009), Orchestre Philharmonique de Monte-Carlo (Rusia 2011) și Orchestra Simfonică din Boston (SUA, Coasta de Est 2011).

În ultimele stagiuni a dirijat La Favorite la Festivalul de la Salzburg (cu Juan Diego Flórez și Elīna Garanča în rolurile principale); Don Pasquale, Samson et Dalila, Visul unei nopți de vară, I vespri siciliani, Tancredi, La damnation de Faust, I masnadieri, Rigoletto și Lucia di Lammermoor la Palau de les Arts din Valencia; La Gioconda, Maometto II, Lucia di Lammermoor, Benvenuto Cellini, Andrea Chénier și I masnadieri la Teatro dell’Opera di Roma; Norma la Teatro Regio din Torino; a deschis două stagiuni ale Teatro Comunale di Bologna dirijând Macbeth (în regia lui Bob Wilson) și Parsifal (în regia lui Romeo Castellucci); Così fan tutte la Teatro Petruzzelli din Bari; La Traviata (pusă în scenă de Ferzan Özpetek) într-un turneu la Hong Kong cu Teatro di San Carlo din Napoli, Rigoletto și Lucia di Lammermoor la Metropolitan din New York; Simon Boccanegra într-un turneu la Hong Kong cu Teatro Regio din Torino; Norma la Teatro Real din Madrid; La Traviata la Opera din Shanghai; Lucia di Lammermoor la Théâtre des Champs Elysées din Paris; Don Pasquale la Opera de Bilbao; Le siège de Corinthe la Rossini Opera Festival, Lucia di Lammermoor la Opéra de Monte Carlo.

Mai recent, a dirijat I puritani și Madama Butterfly la Teatro dell’Opera di Roma; Lucia di Lammermoor și Roberto Devereux la Teatro Massimo di Palermo; la Festivalul Verdi din Parma Macbeth, Un ballo in maschera (Gustavo III), La forza del destino și Divertismentele din Nabucco – prezentate în premieră modernă în cadrul unui concert simfonic și înregistrate pentru albumul „Vive Verdi! French Rarities and Discoveries”; La Cenerentola la Opera din Los Angeles, Il barbiere di Siviglia la Opera din Paris și premiera mondială a operei Janus de Fabio Vacchi.

Printre înregistrările sale se numără I Capuleti e i Montecchi de Bellini (nominalizat „Cea mai bună înregistrare a anului” de către BBC Magazine în 1999), Tancredi de Rossini (câștigător al premiului „Echo Klassik Deutsche Schallplattenpreis” în 1997), Don Pasquale cu Eva Mei și Renato Bruson, Turandot cu Eva Marton, Ben Heppner și Margaret Price. La Decca a înregistrat „Verismo Arias” cu Mirella Freni, „L’amour” și „Arias for Rubini” cu Juan Diego Flórez. Cu Deutsche Grammophon a înregistrat „Bel Canto” („Echo Klassik Deutscher Schallplattenpreis” 2009), „Revive” – ambele cu Elina Garanča – și un DVD cu Fedora cu Mirella Freni și Placido Domingo de la Met din New York. Roberto Abbado a fost primul dirijor italian care a condus tradiționalul Concert de Anul Nou de la La Fenice din Veneția la 1 ianuarie 2008 (DVD Hardy Classic Video). În plus, au fost editate și trei DVD-uri de la Festivalul de Operă Rossini din Pesaro: Ermione, sub eticheta Dynamic; Zelmira cu Juan Diego Flórez, Kate Aldrich și Gregory Kunde la Decca; Mosè in Egitto cu Sonia Ganassi, Dmitry Korchak, Riccardo Zanellato și Alex Esposito la Opus Arte. Cu Dynamic a înregistrat Messa da Requiem de Giuseppe Verdi, Le trouvère în regia lui Robert Wilson, Gustavo III, și Macbeth în versiunea originală franceză din 1865 pentru Paris, spectacolul a câștigat Premio Speciale della Critica Musicale „Franco Abbiati” 2021.

Printre viitoarele proiecte ale lui Robin Adam se numără rolurile Thoas din Iphigenie en Tauride la Konzerttheater Bern, Alberich din Das Rheingold la Opera de Stat din Stuttgart și Wozzeck (rolul principal) la Theater Freiburg, precum și debutul său ca Nekrotzar din Le Grand Macabre pentru Festivalul Enescu. În stagiunea 21/22, Robin Adams a debutat la Theater St Gallen în rolul Jan Nyman din Breaking the Waves, precum și în trei roluri importante la Konzerttheater Bern: Alberich din Das Rheingold, GOLAUD din Pelléas et Mélisande și premiera mondială a operei Liebesgesang de Haas.

Printre rolurile internaționale anterioare se numără Vater/Andervater din Coraline la Opera din Zürich, Der Prinz von Homburg (rolul principal) la Opera de Stat din Stuttgart, Balstrode din Peter Grimes la Teatrul din Basel, Kurwenal din Tristan und Isolde la Teatrul din Berna și Vicomte de Valmont în Quartett de Francesconi la Teatro alla Scala di Milano. Alte roluri recente au inclus Mr Kallenbach din Satyagraha de De Vlaamse la Opera Antwerp, Prior Walter din Angels in America la Theater Freiburg și Richard Nixon din Nixon in China la Concertgebouw.

Proiecte notabile din trecut au fost Oralto din La Fida Ninfa de Vivaldi la Baden-Baden, Husband din The Last Hotel (premiera mondială) de Donnacha Dennehy la Edinburgh International Festival și Royal Opera House Linbury Studio, Wozzeck (rolul principal) la Theater Augsburg, Traveller din Curlew River, Don Cassandro din La Finta Semplice și Schaunard din La Bohème la Oper Frankfurt și Danilo din Die lustige Witwe la Oper Leipzig. Robin a debutat în premiera mondială a spectacolului Quartett la Scala di Milano în 2011. De atunci, producția a fost invitată la Wiener Festwochen, Liceu Barcelona, Teatro Colon, Opera de Rouen, Cité de la Musique Paris, Holland Festival, Opéra de Lille, Casa da Musica și Gulbenkian Foundation.

Robin a fost membru al Teatruli de Stat din Berna, unde a interpretat roluri precum Nick Shadow din The Rake’s Progress, Conte din Le nozze di Figaro, Enrico din Lucia di Lammermoor, Forester din The Cunning Little Vixen, Riccardo din I Puritani, Sharpless din Madama Butterfly, Ford din Falstaff, Papageno din Die Zauberflöte, Macbeth, Don Giovanni și Eugene Onegin. În ansamblul de la Landestheater Linz a interpretat Dandini din La Cenerentola, Wolfram din Tannhäuser și Guglielmo din Così fan tutte.

În calitate de interpret renumit de muzică contemporană, printre aparițiile sale se numără Blazes din The Lighthouse de Peter Maxwell Davies interpretată la La Monnaie și Muziektheater Transparant, Kunstenaar Beck din Triumph of Spirit over Matter (premieră mondială) de Wim Henderickx la La Monnaie, Antigonus și Pickpocket II în Poveste de iarnă de Boesmans la Liceu Barcelona, Leonce în Leonce și Lena (premieră mondială) de Christian Henking la Theater Bern și Captain din The Bassarides la Théâtre du Châtelet.

Experiența vastă a lui Robin pe scena de concert include Lyrische Symphonie de Zemlinsky cu Orchestra Simfonică din Moscova, Magnificat de Bach cu Orchestra de Cameră Engleză de la Barbican și un recital de Hugo Wolf pentru Societatea Hugo Wolf.

Paul Agnew

Co-director muzical al Les Arts Florissants

Artist de renume internațional și profesor desăvârșit, tenorul și dirijorul britanic Paul Agnew și-a lăsat amprenta pe toate scenele internaționale ca specialist în muzica secolelor XVII și XVIII și ca interpret de referință pentru rolurile de contratenor din barocul francez. După ce a studiat la Magdalen College, Oxford, l-a întâlnit pe William Christie în 1992 și, ulterior, a devenit un colaborator apropiat al dirijorului și al ansamblului său Les Arts Florissants, continuând în același timp să cânte cu alți dirijori precum Marc Minkowski, Ton Koopman, Paul McCreesh, Jean-Claude Malgoire, Sir John Eliot Gardiner, Philippe Herreweghe și Emmanuelle Haïm. În 2007, cariera sa a luat o nouă turnură când a început să dirijeze anumite proiecte pentru Les Arts Florissants. Între 2011 și 2015, a întreprins un ciclu complet de madrigale de Monteverdi, proiect pentru care a dirijat aproape 100 de concerte în întreaga Europă și a realizat trei înregistrări pentru Harmonia Mundi, prima dintre acestea fiind distinsă cu Premiul Gramophone în 2016. A dirijat Les Arts Florissants în producții precum baletul Doux Mensonges (Opera din Paris), o nouă producție a operei Platée de Rameau (Theater an der Wien, Opera Comică din Paris și Lincoln Center din New York) și a creat o nouă producție a operei L’Orfeo ca parte a celebrării celei de-a 450-a aniversări a lui Claudio Monteverdi – ca să nu mai vorbim de numeroase programe de concert. Este directorul artistic al Festivalului de Printemps – Les Arts Florissants, care are loc în biserici din întreaga regiune Vendée, de la crearea sa în 2017, și este co-director al Le Jardin des Voix, academia Les Arts Florissants pentru tineri cântăreți. Acest interes pentru formarea noilor generații de muzicieni l-a determinat să dirijeze Orchestra Franceză de Tineret Baroc, Orchestra Barocă a Uniunii Europene și, în 2017, Academia Barocă Europeană din Ambronay. Dedicat educației muzicale pentru toți, a conceput concerte educative precum Le Voyage de Monsieur Monteverdi și La Lyre d’Orphée. În calitate de dirijor invitat, Paul Agnew dirijează în mod regulat orchestre precum Filarmonica de Stat din Nürnberg, Capela de Stat din Dresda, Orchestra Filarmonică din Liverpool, Orchestra Regală Națională Scoțiană, Orchestra de Cameră Norvegiană, Orchestra Simfonică a Radioului Finlandez, Orchestra Simfonică din Seattle, Orchestra Simfonică din Houston, Maggio Musicale Fiorentino și Academia de Muzică Veche din Berlin. 

Printre proiectele recente cu Les Arts Florissants se numără un ciclu de concerte dedicat lui Carlo Gesualdo și înregistrat de Harmonia Mundi (Gramophone Award, Diapason d’Or, CHOC de Classica), Patimile după Sfântul Ioan de Bach, seria de concerte Bach, A Life in Music la Filarmonica din Paris și la Festivalul d’Ambronay, The Indian Queen de Purcell, Partenope de Handel, precum și madrigale și muzică sacră de Heinrich Schütz. Menționăm, de asemenea, o nouă producție a operei Platée în regia lui R. Villazon la Semperoper Dresda. 

În stagiunea 2021-22, va continua ciclurile de concerte dedicate cantatelor de Bach și madrigalelor de Gesualdo și va dirija mai multe programe din muzica lui Purcell, precum și Orfeu și Euridice de Glück și Regina Zânelor de Purcell cu tinerii laureați ai Jardin des Voix. 

Violonistul israelian Gregory Ahss și-a făcut debutul solistic sub bagheta lui Claudio Abbado și a Orchestrei Mozart din Bologna. A continuat să cânte în mod regulat cu Abbado, care l-a numit concertmaestru al Orchestrei Festivalului de la Lucerna.

Înregistrarea lui Gregory a Simfoniei Concertante de Haydn cu Orchestra Mozart sub bagheta lui Claudio Abbado a câștigat numeroase premii prestigioase, inclusiv ICMA cel mai bun concert al anului 2015.

În calitate de solist a apărut, de asemenea, alături de dirijori precum Yannick Nézet-Séguin, Teodor Currentzis, Daniel Blendulf și Andres Orozco Estrada, cu Orchestra de Cameră Mahler, Orchestra Mozart din Bologna, Orchestra Simfonică Radio Suedeză, Orchestra Simfonică din München și Camerata Salzburg.

Gregory este invitat în mod regulat să participe la proiecte educaționale și la cursuri de măiestrie la Villa Musica, Mozarteum Salzburg, Conservatorul din Maastricht, Academia Națională Australiană de Muzică, Orchestrzentrum Dortmund, ZHDK, HSLU și El Sistema Venezuela.

De asemenea, este membru al juriului la Mozarteum Salzburg și la Concursul Internațional de Muzică Sendai.

Printre partenerii săi de muzică de cameră se numără Natalia Gutman, Janine Jansen, Vilde Frang, James Ehnes, Lawrence Power, Emmanuel Pahud, Gautier Capuçon, Nicolas Altstaed, Sabine Meyer, Alexander Melnikov și Fazil Say.

A cântat, de asemenea, ca partener de duo de vioară cu Pinchas Zukerman.

Gregory a apărut ca dirijor invitat alături de ansambluri notabile precum Orchestra de Cameră Mahler, Orchestra Mozart din Bologna, Orchestra Simfonică din Lucerna, Filarmonica din Belgrad, Orchestra de Cameră din Zürich, Orchestra Filarmonicii din Gran Canaria și Orchestra Festivalului din Lucerna, dirijând repertoriul, de la simfonii de cameră la întreaga literatură simfonică de vioară.

Gregory și-a început educația în Moscova natală, la Școala de Muzică Gnessin. Și-a continuat studiile cu Lena Mazor și Irina Svetlova la Conservatorul din Israel, la Academia de Muzică din Tel-Aviv și, mai târziu, la Conservatorul New England din Boston, la clasa lui Donald Weilerstein.

Anterior, a ocupat funcția de concertmaestru al Orchestrei de Cameră Mahler, iar în prezent este concertmaestru al Camerata Salzburg, al Orchestrei Simfonice din Lucerna și al Orchestrei Festivalului de la Lucerna.

Apreciat pe scară largă ca fiind o figură cheie a muzicii timpului nostru, Pierre-Laurent Aimard a colaborat îndeaproape cu mulți compozitori de marcă, printre care György Ligeti, Karlheinz Stockhausen, George Benjamin, Pierre Boulez și Oliver Messiaen.

Aimard începe stagiunea 2022/23 primind cel mai important premiu muzical din Danemarca, Leonie Sonning Music Prize 2022, care va fi sărbătorit printr-o serie de concerte cu Orchestra Regală Daneză/Cambreling și recitaluri la Copenhaga și Aarhus. În altă parte, el continuă să lucreze îndeaproape cu orchestre și dirijori de top din Europa, inclusiv cu Antwerp Symphony/Herreweghe, Orchestra Filarmonică Radio/Deneve, Orchestra Simfonică Germană din Berlin/Chan, Orchestra Națională din Lille/Bloc și Orchestra Filarmonică Radio Franța. Își continuă colaborarea cu Orchestra Simfonică din San Francisco și Esa-Pekka Salonen, înregistrând integrala concertelor pentru pian de Bartok, care va fi lansată în toamna anului 2023, și revine la Filarmonica din Los Angeles pentru Concertul pentru pian nr. 4 de Beethoven. 

Pentru a sărbători cea de-a 100-a aniversare a lui György Ligeti în 2023, Aimard va interpreta lucrări ale compozitorului în colaborări de-a lungul stagiunii, inclusiv Seoul Philharmonic/Robertson pentru Concertul pentru pian; aclamatul pianist german de jazz, Michael Wollny într-un proiect de improvizație în jurul studiilor și va continua să îl celebreze pe compozitor prin programul său unic de recitaluri.

În alte proiecte camerale, printre cele mai importante se numără colaborarea cu Tamara Stefanovich pentru Visions de l’Amen la Boulez Saal și continuarea parteneriatelor cu Mark Simpson și Jean-Guihen Queyras pentru recitaluri în trio care includ lucrări de Lachenmann la Luxemburg și Viena. Împreună cu Isabelle Faust și Jorg Widmann, Aimard se alătură lui Queryas pentru Quatuor pour la fin du temps de Messiaen, în cadrul unui turneu în Spania în toamnă.

Succesele orchestrale din stagiunea 2021/22 au inclus colaborări cu Orchestra Filarmonică Radio Franța/Chung, Filarmonica din München/Nagano, Bamberg Symphoniker/Honeck, Orchestra Simfonică din Seattle/Stasevska, Orchestra Simfonică HR /Altinoglu, Orchestra Simfonică din Vienna /Afkham și premiera mondială a concertului lui Klaus Ospald cu WDR/Poppe. În recitaluri și proiecte camerale, Aimard a continuat să susțină compozitorii contemporani, interpretând lucrări de Birtwistle, Lachenmann, Cage, Schoenberg și Andre la Berlin, Amsterdam și Frankfurt, precum și colosalul Vingt Regards al lui Messiaen la Paris și Amsterdam. În Marea Britanie, printre cele mai importante evenimente din Marea Britanie se numără Saffron Walden, pentru lucrarea Well Tempered Klavier de Bach, și Festivalul de la Edinburgh, unde a interpretat programul său de recital Fantasy. 

După ce a lansat recent un nou disc cu Sonata Hammerklavier și Variațiunile Eroica de Beethoven pentru Pentatone, care a fost foarte bine primit de critici, Aimard a lansat o nouă înregistrare a Visions de l’Amen cu Tamara Stefanovich în septembrie 2022. Stagiunile recente au inclus, de asemenea, opus magnum al lui Messiaen, Catalogue d’oiseaux, care a fost onorat cu multiple premii, inclusiv prestigiosul premiu al criticii muzicale germane „Preis der Deutschen Schallplattenkritik”. De asemenea, Aimard a interpretat în premieră mondială lucrări pentru pian de Kurtág la Teatro alla Scala; ultima piesă a lui Carter, Epigrams, care a fost scrisă pentru el; lucrările lui Sir Harrison Birtwistle, Responses, Sweet disorder and the carefully careless și Keyboard Engine pentru două piane, care a avut premiera la Londra în toamna anului 2019.

Prin intermediul catedrei sale de la Hochschule Köln, precum și prin numeroasele serii de concerte și ateliere de lucru din întreaga lume, Aimard aruncă o lumină inspirată asupra muzicii din toate perioadele. Anterior, a fost profesor asociat la College de France, Paris, și este membru al Academiei Bavareze de Arte Frumoase. În primăvara anului 2020, după mai mulți ani de muncă, a relansat o importantă resursă online, Explore the Score, care se axează pe interpretarea și predarea muzicii pentru pian a lui Ligeti, în colaborare cu Klavier-Festival Ruhr.

Tenorul lituanian Ilja Aksionov (născut în 1996) a dobândit prima experiență pe scenă pe când era încă un băiat cu voce sopran, unde a debutat pe scena operei în rolul Prințului din Micul Prinț de Rachel Portman și ca solist în Mass de Leonard Bernstein. 

Au urmat apoi studii de canto cu profesorul Virgilijus Noreika la Academia Lituaniană de Muzică și Teatru din Vilnius. În această perioadă a câștigat Premiul I la Concursul Internațional Kaunas Sonorum în 2015 și, împreună cu pianistul Gustas Raudonius, Premiul al II-lea la Concursul Citta di Barletta din Italia. 

Din octombrie 2017 studiază la Conservatorul Robert Schumann din Düsseldorf, la clasa profesorului Konrad Jarnot. Studiile sale au fost îmbogățite prin masterclass-uri cu artiști precum Dame Sarah Connolly, Anne le Bozeck, Hans Eijsackers și Christianne Stotijn, printre alții. 

La Conservatorul Robert Schumann a luat parte la proiecte de operă în roluri precum Tamino în Die Zauberflöte de Mozart și în rolul Flaut în Visul unei nopți de vară de Britten. În ultimii ani a putut fi auzit în rolul lui Alfred în Die Fledermaus de J. Strauss și în rolul Prințului Ramiro în La Cenerentola de G. Rossini la Festspiele Ettlingen. Cel mai recent a interpretat rolul Orphée în Orphée et Eurydice de Gluck la Enschede, Olanda. 

În plus, el cântă și ca interpret de cântece artistice. În această calitate, în anul 2021 a câștigat un premiu de presă în cadrul IVC’S-Hertogenbosch. În stagiunea 2021/22 a primit o bursă din partea Asociației Richard Wagner Düsseldorf.

Soprana Louise Alder a studiat canto la Colegiul Regal de Muzică din Londra. Printre premiile sale se numără un „Young Singer” Award la International Opera Awards și premiul publicului Joan Sutherland la Concursul Cardiff Singer of the World. 

Între 2014 și 2019 a fost membră a Operei din Frankfurt, unde a interpretat roluri precum Atalanta (Serse), Cleopatra (Giulio Cesare in Egitto), Susanna (Le nozze di Figaro), Despina (Così fan tutte), Gilda (Rigoletto), Musetta (La Bohème), Gretel (Hänsel und Gretel), Sophie (Der Rosenkavalier) și rolul principal din The Cunning Little Vixen. A fost invitată la Opera de Stat din Viena, Theater an der Wien, Opera din Zurich, Opera Regală – Covent Garden, Opera Națională Engleză, Teatro Real din Madrid și la Festivalul Glyndebourne. Este, de asemenea, pasionată de susținerea de recitaluri de lieduri și a apărut în această calitate la Schubertiade din Schwarzenberg, la Wigmore Hall din Londra, la BBC Proms, la Graz Musikverein, la Opera din Frankfurt, la Bath Mozart Festival și la Snape Maltings în cadrul Festivalului Aldeburgh. 

Printre acompaniatorii săi s-au numărat Helmut Deutsch, Julius Drake și Roger Vignoles, în timp ce printre dirijorii cu care a lucrat în sala de concerte se numără Sir John Eliot Gardiner, Sir Simon Rattle, Daniele Rustioni și Jakub Hrůša. 

A debutat la Opera Bavareză de Statâ în 2018 în rolul Gretel din Hänsel und Gretel, apărând ulterior în rolul Marzelline (Fidelio), în rolul Susanna de Mozart și în rolul Fiordiligi într-o nouă producție a operei Così fan tutte sub bagheta lui Vladimir Jurowski. În septembrie 2023 va însoți Orchestra Bavareză de Stat în turneul său european, în timpul căruia va putea fi ascultată în interpretări ale Simfoniei a IV-a de Mahler la Londra și București.

The New York Times l-a numit pe norvegianul Leif Ove Andsnes „un pianist de o eleganță, forță și perspicacitate magnifice”. Cu tehnica sa fenomenală și interpretările sale profunde, Leif Ove Andsnes a câștigat aprecieri în întreaga lume. În perioada 2019-2020 a fost Artist in Rezidență al Orchestrei Simfonice din Göteborg. Leif Ove Andsnes a susținut primul său concert cu Orchestra Simfonică din Göteborg în anul 1989, iar de atunci a susținut peste zece concerte cu această orchestră.

Leif Ove Andsnes susține serate solo în fiecare stagiune și apare ca solist în cele mai importante săli de concert din lume, alături de cele mai importante orchestre. În 2017-2018 a fost Artist in Rezidență la Filarmonica din New York. Este, de asemenea, un muzician de cameră consecvent, fiind și fondatorul festivalului de muzică de cameră din Rosendal. Timp de aproape două decenii a împărțit conducerea artistică a festivalului de muzică de cameră din Risør, iar în 2012 a fost director artistic al Festivalului Ojai din California. A fost distins cu titlul de Doctor Honoris Causa la Juilliard, New York în 2016 și la Universitatea din Bergen în 2017.

Leif Ove Andsnes a realizat peste 30 de înregistrări discografice, printre care se numără și înregistrarea lucrărilor lui Chopin pentru pian solo, „Ballades & Nocturnes” (Sony Classics). Ediția ce conține cele cinci concerte pentru pian de Beethoven a fost lăudată de critică. Este cunoscut mai ales ca un maestru al lucrărilor lui Grieg, iar înregistrarea concertului pentru pian de Grieg, alături de Orchestra Filarmonicii din Berlin, (2003) este considerată una dintre cele mai bune din toate timpurile.

Musica Ricercata este un colectiv artistic internațional conceput de Gabriel Bebeșelea, care, de la început, a asigurat conducerea artistică și tehnică a ansamblului, adunând muzicieni din întreaga Europă și creând programe muzicale diverse și captivante, care se întind de la epoca barocă, până la cea modernă, având în prim plan interpretarea muzicii vechi. Musica Ricercata explorează diferite lumi sonore, folosind instrumente vechi – flaute din lemn, oboaie baroce, corzi de maț, teorbe – precum și instrumente moderne, în funcție de program, și interpretând fiecare repertoriu în modul potrivit, de la Jean-Baptiste Lully sau Ludwig van Beethoven, până la compozitori contemporani.

Gabriel Bebeșelea este cunoscut pentru dedicarea sa cercetării și redescoperirii muzicii, și acest lucru este foarte vizibil în conceptele de concert propuse, care explorează unele din piesele muzicale neglijate ale istoriei. De fapt, numele ansamblului înseamnă „Muzică cercetată” și a fost împrumutat de la un set de unsprezece piese pentru pian de Gyorgy Ligeti – Musica Ricercata – ca un omagiu adus compozitorului născut în Transilvania.

Începând cu 2019 Musica Ricercata leagă un parteneriat strâns cu European Union Youth Orchestra și concertază în săli importante precum Ateneul Român, Mupa Budapest etc. Ansamblul Musica Ricercata a fost nucleul fondării în 2019 a Festivalului Musica Ricercata, desfășurat în fiecare vară la Sibiu. Prin concepte inovatoare, Musica Ricercata
demonstrează în timp real, în fața publicului, sincronismul muzical dintre Transilvania și Europa Centrală și de Vest, fiecare ediție având la bază o amplă cercetare.

Născut la Milano, Giovanni Antonini a studiat la Școala Civică de Muzică și la Centrul de Muzică Veche din Geneva. Este membru fondator al ansamblului baroc Il Giardino Armonico, pe care îl conduce din 1989. Împreună cu acest ansamblu a apărut ca dirijor și solist la blockflöte și flaut traversier baroc în Europa, Statele Unite, Canada, America de Sud, Australia, Japonia și Malaezia. Este director artistic al Festivalului Wratislavia Cantans din Polonia și dirijor invitat principal al Orchestrei Mozarteum și al Orchestrei de Cameră din Basel. 

A cântat cu numeroși artiști de prestigiu, printre care Cecilia Bartoli, Kristian Bezuidenhout, Giuliano Carmignola, Isabelle Faust, Sol Gabetta, Sumi Jo, Viktoria Mullova, Katia și Marielle Labèque, Emmanuel Pahud și Giovanni Sollima. Renumit pentru interpretarea sa rafinată și inovatoare a repertoriului clasic și baroc, Antonini este, de asemenea, un invitat regulat al Filarmonicii din Berlin, Orchestrei Concertgebouw, Orchestrei Tonhalle, Orchestrei Mozarteum, Orchestrei Gewandhaus din Leipzig, Orchestrei Simfonice din Londra și Orchestrei Simfonice din Chicago. 

Printre producțiile sale de operă se numără Giulio Cesare in Egitto de Haendel și Norma de Bellini cu Cecilia Bartoli la Festivalul de la Salzburg. În 2018 a dirijat Orlando la Theater an der Wien și s-a întors la Opera din Zurich pentru Idomeneo. În 2019 a dirijat Guilio Cesare pentru La Scala și s-a întors acolo în 2021 pentru Così fan tutte. De asemenea, a revenit la Theater an der Wien în 2021 cu Rappresentatione di Anima, et di Corpo de Cavalieri. În stagiunea 22-23, revine la Orchestra Simfonică din Bamberg pentru Die Schöpfung de Haydn, Orchestra Simfonică Germană din Berlin pentru Werther de Pugnani, Filarmonica Cehă și Orchestra Simfonică din Chicago. 

Cu Il Giardino Armonico Antonini a înregistrat numeroase CD-uri cu lucrări instrumentale de Vivaldi, J.S. Bach (Concertele Brandenburgice), Biber și Locke pentru Teldec. Cu Naïve a înregistrat opera Ottone in Villa de Vivaldi, iar pentru Decca a înregistrat 2 volume cu Julia Lezhneva. Cu Alpha Classics (Outhere Music Group) a lansat diverse albume, inclusiv „La Morte della Ragione”; explorând interesul său pentru muzica renascentistă prin intermediul unor colecții de muzică instrumentală din secolele XVI și XVII. Cu Orchestra de Cameră din Basel a înregistrat integrala Simfoniilor de Beethoven pentru Sony Classical și un disc de concerte pentru flaut cu Emmanuel Pahud intitulat „Revolution” pentru Warner Classics. 

Antonini este directorul artistic al proiectului Haydn2032, creat pentru a realiza viziunea sa de a înregistra și interpreta cu Il Giardino Armonico și Orchestra de Cameră din Basel integrala simfoniilor lui Joseph Haydn până la împlinirea a 300 de ani de la nașterea compozitorului. Primele treisprezece volume au fost lansate la casa de discuri Alpha Classics, urmând ca alte două volume să fie lansate în fiecare an.

Violonistul Ștefan Aprodu a început să studieze vioara la Colegiului Național de Arte Dinu Lipatti din București sub îndrumarea Magdalenei Ursu. În present, este student la clasa Prof. Krzysztof Węgrzyn la Universitatea de Muzică, Teatru și Media din Hanovra.

Ștefan este un violonist cu experiență, care a concertat alături de o serie de orchestra simfonice (Ad Honorem Ivry Gitlis, sub bagheta lui David Stern, Orchestra Junior, dirijor Gabriel Bebeșelea, Orchestra Simfonică din Brașov, dirijată de Koichiro Kanno, Camerata Regală – Sabin Păuța, Takasai Youth Orchestra din Japonia – dirijor, Yasuo Minami, Orchestra Juriștilor din Germania – dirijor Martin Lill ș.a.).

De curând a fost laureat al Concursului George Enescu, obținând Premiul al II-lea, dar Ștefan este și câștigătorul Concursul Internațional de Vioară Vasco Abadjiev desfășurat în Bulgaria în 2022, precum și laureate cu Premiul al III-lea la Concursul Internațioal de Vioară Arthur Grumiaux din Belgia. De asemenea, este deținătorul Marelui Trofeu la Concursul Internațional Lira de aur, obținând totodată și Premiul I la The North International Competition, având în palmares mai mult de 80 de premii. 

Ștefan este însă și un pasionat și recunoscut tânăr compositor, fiind premiat la concursuri internaționale pentru compozițiile sale. De altfel, în 2022, a avut ocazia să își interpreteze ca solist propriul concert – Concertul nr.3 pentru vioară și orchestră în mi minor, sub bagheta lui Tiberiu Oprea. În present, Ștefan urmează în paralel și compoziția la secția Muzică idiomatică cu Prof, Dåsele Vådår Sevaidå la Dondolo Ruso Academy of Music din Oslo.

În plus, în timpul pandemiei, Ștefan a fondat Orchestra de Tineret Dinu Lipatti, alături de care, în calitate de dirijor, a reușit să susțină o serie de concerte în România. 

Pasiunea și dorința de a se perfecționa l-au condus pe Ștefan spre participarea active la o serie de cursuri de măiestrie conduse de violoniști și profesori de renume, precum Silvia Marcovici, Igor Petrushevski, Serghei Kravcenko, Mihaela Martin și alții.

Dirijorul și compozitorul francez Arnaud Arbet a studiat mai întâi pianul la Conservatorul din Grenoble, la Conservatorul Național Superior din Paris și la Universitatea de Arte din Berlin. După ce a fost pianist de corepetiție la Atelierul Lyrique al Operei Naționale din Paris, a fost angajat de Gerard Mortier la Teatro Real din Madrid ca pianist de corepetiție și dirijor asistent și a lucrat cu dirijori precum Pierre Boulez, Seiji Ozawa, Sir Simon Rattle, Semyon Bychkov, Ingo Metzmacher, Sylvain Cambreling, François-Xavier Roth și Alejo Pérez. Acolo a dirijat primele sale concerte cu Orchestra Simfonică din Madrid.

Capelmaistru la Opera din Chemnitz timp de un an, Arnaud Arbet a continuat să asiste la Festivalul de la Salzburg, la Ruhrtriennale, la operele din Milano, Roma și Amsterdam. Între 2014 și 2018, a fost angajat de Teatro alla Scala din Milano ca asistent personal al lui György Kurtág pentru opera Fin de partie și a lucrat în strânsă colaborare cu compozitorul.

În 2018, Arnaud Arbet a dirijat la Scala din Milano un concert cu Ansamblul Bernasconi în cadrul festivalului Milano Musica. A revenit la acest festival în 2021, cu Mare Nostrum de Kagel în proiectul multidisciplinar FLUXO la HangarBicocca.

Arnaud Arbet dirijează în mod regulat la Opera din Köln : Die Eroberung von Mexico de Rihm, Die Soldaten de Zimmermann (co-director cu François-Xavier Roth), Mare Nostrum de Kagel, La Scuola de’ Gelosi de Salieri și Carmen de Bizet. În 2020, a creat Clamitationes colonienses de Philipp Maintz cu Gürzenich Orchester la Filarmonica din Köln. În 2023, a dirijat Poveștile lui Hoffmann de Offenbach la Norrlandsoperan din Umeå, în Suedia. Această producție este difuzată la televiziunea națională suedeză.

În 2022, a fondat ansamblul Le Seuil Musical [Pragul Muzical], al cărui scop este de a interpreta, explica și promova muzica din prima jumătate a secolului al XX-lea. Ansamblul a susținut concerte la Paris, Berlin, Bamberg și Tokyo.

Născută la Buenos Aires (Argentina), Martha Argerich a început primele lecții de pian la vârsta de cinci ani cu Vincenzo Scaramuzza. Considerată un copil minune, nu a trecut mult timp până când a început să susțină concerte și recitaluri regulate. În 1955, s-a mutat în Europa și și-a continuat studiile la Londra, Viena și Elveția cu Bruno Seidlhofer, Friedrich Gulda, Nikita Magaloff, Dinu Lipatti și Stefan Askenase. În 1957, a câștigat atât Concursul de pian de la Bolzano, cât și cel de la Geneva, iar în 1965 a continuat cu Concursul Internațional Chopin de la Varșovia. De atunci, a fost considerată una dintre cele mai proeminente pianiste din lume, atât ca abilitate, cât și ca popularitate.

În ciuda faptului că firea ei a condus-o adesea spre capodoperele virtuozității din secolele XIX și XX, Martha păstrează un repertoriu extins, care include, dar nu se limitează în niciun caz la operele lui Bach, Bartok, Beethoven și Messiaen, precum și Chopin, Schumann, Liszt, Debussy, Ravel, Franck, Prokofiev, Stravinski, Șostakovici și Ceaikovski.

Invitată cu regularitate de cele mai prestigioase orchestre, dirijori și festivaluri de muzică din Europa, Japonia, America și Israel (cu Zubin Mehta și Lahav Shani), muzica de cameră rămâne o parte importantă a vieții sale muzicale. Cântă și înregistrează în mod regulat cu Mischa Maisky, Alexandre Rabinovitch, Gidon Kremer și Daniel Barenboim, despre care a spus : „Această armonie în cadrul unui grup de oameni îmi dă un sentiment puternic și liniștit”. A cântat și înregistrat cu pianistul brazilian Nelson Freire timp de peste 50 de ani.

Martha Argerich a înregistrat pentru EMI, Sony, Philips, Teldec și DGG, multe dintre interpretările sale fiind difuzate la televiziuni din întreaga lume. De asemenea, a primit numeroase premii prestigioase, printre care un Grammy pentru înregistrarea concertelor Bartok și Prokofiev, Gramophon – Artistul anului și „Cea mai bună înregistrare de concerte pentru pian a anului” pentru înregistrarea concertelor de Chopin, Choc de la Monde de la Musique, Künstler des Jahres Deutscher Schallplatten Kritik, precum și alte premii Grammy pentru înregistrarea Cenușăresei de Prokofiev cu Mikhael Pletnev și a Concertelor II și III de Beethoven cu Orchestra de Cameră Mahler sub bagheta lui Claudio Abbado (DGG / Cea mai bună interpretare a unui solist instrumentist).

Cu intenția de a ajuta tinerii muzicieni, Martha a devenit director artistic al Festivalului Beppu din Japonia în 1998. în 1999 a creat Concursul și Festivalul Internațional de Pian Martha Argerich din Buenos Aires și, în iunie 2002, Progetto Martha Argerich din Lugano. În 2018, a lansat Festivalul Martha Argerich din Hamburg.

Martha Argerich a fost distinsă cu numeroase distincții, printre care : „Officier de l’Ordre des Arts et Lettres” [Ofițer al Ordinului Artelor și Literelor] în 1996 și „Commandeur de l’Ordre des Arts et des Lettres” [Comandant al Ordinului Artelor și Literelor] în 2004 de către guvernul francez, „Accademica di Santa Cecilia” la Roma în 1997, „Muzicianul anului” de către Musical America 2001, „Ordinul Soarelui Răsare, raze de aur cu rozetă” de către împăratul Japoniei, „Praemium Imperiale” acordat de Asociația de Artă din Japonia în 2005, „Kennedy Center Honors” acordat de Barack Obama în decembrie 2016, „Commendatore dell’Ordine al Merito della Repubblica Italiana”, acordat de Sergio Mattarella în octombrie 2018.

Descrisă de critici ca fiind „extraordinară” și cu o „tehnică impecabilă”, soprana cipriotă-franceză Sarah Aristidou este considerată o stea în ascensiune și a lucrat deja cu mai mulți dirijori importanți, printre care Daniel Barenboim, Sir Simon Rattle și François-Xavier Roth.

O interpretă premiată a repertoriului contemporan în continuă evoluție, ea este prima cântăreață care a câștigat Premiul Belmont pentru muzică contemporană din 2022 și a primit, de asemenea, Premiul Luitpold pentru interpretarea remarcabilă a unui debutant la Festivalul Kissinger Sommer din 2021. A fost nominalizată de două ori la premiul Opernwelt pentru „Cel mai bun debutant”, pentru interpretările sale din Die arabische Nacht (2016) de Christian Jost și Kopernikus (2019) de Claude Vivier.

Stagiunea 2023/24 a lui Aristidou este marcată de centenarul Ligeti, cu mai multe apariții în Le Grande Macabre, inclusiv la George Enescu cu Arnaud Arbet, pentru Opera de Stat din Viena cu Pablo Heras-Casado, la Radio France cu François Xavier Roth și în noua producție a lui Krzysztof Warlikowski la Opera de Stat Bavareză sub conducerea lui Kent Nagano. Stagiunea sa include, de asemenea, o premieră mondială de Brett Dean cu ansamblul Scharoun, un program intitulat Transfiguré – 12 vies de Schönberg cu Orchestra din Paris condusă de Ariane Matiakh și dirijată de Bertrand Bonello, Into the Little Hill de Benjamin cu Capela de Stat din Berlin sub conducerea lui Finnegan Downie Dear, un concert nocturn cu Jörg Widmann la Filarmonica din Berlin și St. John Passion de Bach cu Corul de Cameră RIAS și Academia de Muzică Veche condusă de Justin Doyle.

În 2021, Aristidou și-a lansat albumul de debut, „AETHER”, la Alpha Classics, care cuprinde o colaborare cu Thomas Guggeis și Orchester des Wandels. Albumul a fost nominalizat pentru un premiu BBC Music Magazine și include colaborări cu Daniel Barenboim, Emmanuel Pahud și Christian Rivet într-un program care variază de la Händel la Varèse și până la premiera Labirintului V de Jörg Widmann. Cel de-al doilea album al ei, „Enigma”, urmează să fie lansat în noiembrie 2023.

Invitat cu regularitate la orchestre de renume din întreaga lume, stagiunea 2022/23 al lui Stefan Asbury începe cu vizite la Centrul de Compoziție Contemporană din Chicago și la orchestrele simfonice din Indianapolis și Tulsa, urmate de colaborări cu Norrköpings Symfoniorkester, Ensemble Modern, Orchestra Simfonică Națională din Taiwan și Orchestra NDR Elbphilharmonie.

În ultimele stagiuni, Stefan a revenit și a debutat cu mai multe orchestre din întreaga lume, inclusiv NDR Elbphilharmonie Orchester, Filarmonica din Copenhaga, Orchestra Simfonică din Milwaukee, orchestrele simfonice din Seattle și Vancouver, Ensemble Resonanz din Hamburg, Pacific Philharmonia Tokyo, Auckland Philharmonia și Orchestra Simfonică Națională din China. A dirijat MDR Sinfonieorchester Leipzig în cadrul Beethovenfest Bonn și Orquesta Sinfonica de Bilbao în cadrul festivalului Musika-Musica 2019 din Bilbao.

Asbury are relații deosebit de puternice cu mulți compozitori în viață, inclusiv cu Steve Reich, Wolfgang Rihm, Unsuk Chin și Mark-Anthony Turnage. În 2015/16, a dirijat premiera mondială a Concertului pentru orgă de Bernd Richard Deutsch la Musikverein din Viena. În stagiunea 2014/15 a dirijat premiera mondială a Concertului pentru pian de Sir Harrison Birtwistle cu Pierre-Laurent Aimard și Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii Bavareze și a dirijat, de asemenea, premiera americană cu Aimard și Orchestra Simfonică din Boston. După trista dispariție a lui Oliver Knussen, un mentor foarte apropiat, Stefan a dirijat ultima sa compoziție finalizată cu Grupul de Muzică Contemporană din Birmingham în noiembrie 2018. 

În calitate de artist discografic, albumul lui Stefan cu lucrări de Jonathan Harvey a fost distins cu premiul Monde de la Musique CHOC, iar ciclul său complet al operei Les Espaces Accoustiques de Gerard Grisey cu Orchestra Simfonică WDR din Köln a câștigat un premiu Deutschen Schallplattenkritik.

În octombrie 2013 a dirijat premiera mondială a Nocturnei Siegfried de Michael Jarell în cadrul Festivalului Wagner de la Geneva. Alte momente importante din operă includ Porgy and Bess la Festivalul Spoleto, A Flowering Tree de John Adams pentru Festivalul Internațional de Arte de la Perth, Jakob Lenz de Wolfgang Rihm pentru Wiener Festwochen, Owen Wingrave de Britten cu Tapiola Sinfonietta și Where the Wild Things Are de Knussen la Tanglewood. De asemenea, a colaborat cu Copenhagen Phil și cu Danish Dance Theatre la o nouă producție a Păsării de foc, cu Mark Morris Dance Group în producții ale operei Romeo și Julieta de Prokofiev și cu Four Saints in Three Acts de Virgil Thomson, cu reprezentații la Lincoln Center din New York, la Barbican din Londra și la Academia de Muzică din Brooklyn, printre alte locuri. 

Din 1995, Stefan Asbury face parte din corpul profesoral al Tanglewood Music Center și deține din 2005 catedra Sana H. Sabbagh Master Teacher Chair în cadrul facultății de dirijat. În plus față de activitatea sa obișnuită de predare pe timpul verii, a susținut cursuri de măiestrie la Hochschule der Kunste (Zürich), Conservatoarele din Veneția și Geneva, precum și în cadrul programului Inside the TMC al Orchestrei Simfonice din Boston.

Primul solist de mandolină care a fost nominalizat la premiile Grammy pentru muzică clasică, Avi Avital a fost comparat cu Andrés Segovia pentru modul în care își cunoaște instrumentul și cu Jascha Heifitz pentru virtuozitatea sa incredibilă.  Pasionat și „exploziv de carismatic” (New York Times) în interpretarea live, el este una dintre forțele motrice aflate în spatele revigorării repertoriului de mandolină.

A comisionat peste 100 de lucrări pentru mandolină, inclusiv concerte pentru mandolină și orchestră de Anna Clyne, Jennifer Higdon, Avner Dorman, David Bruce și Giovanni Sollima, pe care le-a interpretat cu orchestre precum Filarmonica din München/Urbański, Atlanta Symphony/Spano, RAI Torino/Bancroft și BBC Symphony Orchestra/Rustioni.

Printre cele mai importante momente ale stagiunii 2022-23 se numără concertele de mandolină semnate de Jennifer Higdon, Anna Clyne și Giovanni Sollima, realizate la comandă pentru Avital, alături de turneele cu Academy of Saint Martin Fields, Il Giardino Armonico/Antonini, B’Rock și Arcangelo, recitaluri în duo cu Ksenija Sidorova (acordeon), Olga Pashchenko (clavecin/fortepiano) și Omer Klein (pian) și un turneu în Australia cu violoncelistul Giovanni Sollima. Avital își lansează noul său proiect, „Between Worlds Ensemble”, cu o stagiune în trei părți la Boulez Saal din Berlin. Ansamblul a fost format pentru a explora diferite genuri, culturi și lumi muzicale, concentrându-se pe diferite regiuni geografice, iar în primul an va prezenta muzică tradițională, clasică și populară din Peninsula Iberică, Marea Neagră și Italia.

Avital colaborează cu muzicieni aparținând mai multor genuri muzicale, printre care Ksenija Sidorova, Giovanni Sollima, Mahan Esfahani, Kristian Bezuidenhout, Alice Sara Ott, Andreas Scholl, Cvartetul Dover, Cvartetul danez de coarde, Brooklyn Rider, Omer Klein, Omer Avital, actrița Martina Gedeck și teatrul de păpuși georgian, Budrugana Gagra.  Versatilitatea sa a dus la apariții în calitate de „Artist Portret” la Festivalul de Muzică din Schleswig-Holstein, BOZAR din Bruxelles și la Dortmund Konzerthaus (Zeitinsel) și este o prezență obișnuită la festivaluri importante precum Aspen, Salzburg, Tanglewood, Spoleto, Ravenna, MISA Shanghai, Cheltenham, Verbier și Tsinandali.

Artist exclusiv Deutsche Grammophon, cel de-al șaselea album al său pentru această casă de discuri, „The Art of the Mandolin”, a fost primit cu aprecieri excelente și recenzii de top în The Times, Independent, Gramophone, BBC Music Magazine, precum și în presa internațională. Înregistrările anterioare „Bach” (2019), „Avital meets Avital” (2017) cu oud/contrabasistul Omer Avital, „Vivaldi” (2015), un album cu transcrieri proprii ale lui Avital din concertele lui Bach (2012) și „Between Worlds” (2014), o colecție de muzici de cameră ce explorează legătura dintre muzica clasică și cea tradițională, au primit, de asemenea, numeroase premii.

Născut în Be’er Sheva, în sudul Israelului, Avital a început să învețe să cânte la mandolină la vârsta de opt ani și s-a alăturat în scurt timp orchestrei de mandoline pentru tineret, înființată și condusă de carismaticul său profesor, violonistul de origine rusă Simcha Nathanson. A studiat la Academia de Muzică din Ierusalim și la Conservatorio Cesare Pollini din Padova cu Ugo Orlandi. Câștigător al prestigiosului Concurs Aviv din Israel în 2007, Avital este primul mandolinist din istoria concursului care a primit această distincție. El cântă pe o mandolină lucrată de lutierul israelian Arik Kerman.

Aurelian Băcan s-a născut la Brăila și a inceput călătoria în lumea muzicii la vârsta de șase ani cu studiul acordeonului. La 11 ani a descoperit clarinetul sub îndrumarea profesorului Petrea Gogu la Liceul de Arte Hariclea Darclée din Brăila, pe care l-a perfecționat în liceu la clasa prof. László Gheorghe a Colegiului de Muzică Sigismund Toduță din Cluj-Napoca și mai departe, până la absolvirea studiilor universitare de licență și masterat (la clasa prof. univ. dr. Ioan Goilă și conf. univ. dr. Flavius Trif, în cadrul Academiei Naționale de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca). 

În anul 2019 obține cu summa cum laude titlul de doctor în muzică (coordonator prof. univ. dr. Cristian Misievici). În prezent este solo-clarinetist în Orchestra Filarmonicii Transilvania din Cluj- Napoca (membru din 2009), membru al Romanian Chamber Orchestra și lector universitar doctor în cadrul Academiei Naționale de Muzică Gheorghe Dima (din 2019) la catedra de muzică de cameră, fiind foarte activ și în domeniul compoziției.

Christian Badea a primit aprecieri excepționale de-a lungul vastei sale cariere internaționale, care cuprinde colaborări importante în cele mai celebre săli de concerte și operă de pe toate continentele.

La Metropolitan Opera din New York, a dirijat peste 160 de spectacole într-un repertoriu vast, inclusiv multe dintre transmisiunile internaționale ale MET.

Printre teatrele de operă unde Christian Badea a fost invitat în repetate rânduri se numără Wiener Staatsoper, Royal Opera Covent Garden din Londra, Bayerische Staatsoper din München, Opera din Sydney, Théâtre Royal de la Monnaie Bruxelles, Opera din Amsterdam, Opera Regală din Copenhaga, Opera Regală din Stockholm, Opera din Oslo, Teatro Reggio din Torino, Teatro Comunale din Bologna, Opera National de Lyon, iar în America de Nord – companiile de operă din Houston, Dallas, Toronto, Montreal și Detroit.

Christian Badea a colaborat cu unii dintre cei mai importanți cântăreţi ai ultimilor 30 de ani, precum Placido Domingo, Luciano Pavarotti, Alfredo Kraus, Mirella Freni, Christa Ludwig, Giuseppe Giaccomini, Bryn Terfel, Renée Fleming, Thomas Hampson, Leo Nucci, Stefan Vinke, Natalie Dessay, Rolando Vilazon și mulți alții și cu regizori de renume, dintre care îi amintim pe  Franco Zeffirelli, Werner Herzog, Bruce Beresford, Stefan Herheim, John Cox, David Pountney, Keith Warner şi Andrei Şerban.

Dedicat în egală măsură muzicii simfonice, Christian Badea a fost la pupitrul a numeroase orchestre importante în săli de concerte celebre, precum Carnegie Hall, Concertgebouw, Suntory Hall şi Salle Pleyel din Paris.

Într-un repertoriu vast, care se întinde de la Bach şi Mozart la cele mai importante creaţii ale secolului XX şi ale compozitorilor zilelor noastre, Christian Badea a dirijat orchestre precum Royal Philharmonic și BBC Symphony din Londra, Orchestra Santa Cecilia din Roma, Filarmonica din Sankt Petersburg, Orchestra Națională din Spania, Orchestre Philharmonique din Paris, Filarmonica Cehă, Filarmonica din Tokio și multe altele, colaborând cu artiști importanți precum Leonard Bernstein, Mstislav Rostropovich, YoYo Ma, Yefim Bronfman, Shlomo Mintz, Midori, Cho Liang Lin, Mitsuko Uchida, Mischa Maisky, Viktor Tretyakov și mulți alții.

Discografia dirijorului Christian Badea cuprinde, printre altele, Simfonia nr. 3 de Camille Saint-Saëns, înregistrată cu Royal Philharmonic, la casa de discuri Telarc, înregistrări apreciate și premiate ale simfoniilor compozitorilor americani Roger Sessions și Peter Mennin, precum și o înregistrare live a operei lui Samuel Barber, Antoniu și Cleopatra, care a primit Premiul Grammy.

Cariera lui Christian Badea a început ca violonist la Bucureşti, unde a studiat cu Ștefan Gheorghiu, iar apoi la Paris, Geneva si New York unde a studiat vioara cu Henryk Szeryng si Dorothy DeLay, in paralel cu cursurile de dirijat la Conservatorul Regal din Bruxelles și la Mozarteum din Salzburg, cu Herbert von Karajan. A absolvit clasa de dirijat la Juilliard School din New York, unde unul dintre cei mai importanți mentori ai săi a fost Leonard Bernstein.

În 2012, Christian Badea a devenit dirijorul principal al Filarmonicii „George Enescu” din București și, în același an, a înființat Fundația Română pentru Excelență în Muzică, dedicată realizării unor proiecte artistice de cea mai înaltă valoare artistică internațională și susținerii dezvoltării artistice a celor mai talentaţi tineri muzicieni din România și din alte țări europene.

Printre proiectele realizate de Fundație se numără Festivalul Internațional de Muzică Sibiu-Hermannstadt din 2014, Proiectul „Parsifal la Ateneu”, prezentat în 2015 și în 2016 și ciclul „Mari Concerte al Centenarului României”, în colaborare cu Filarmonica „George Enescu”, în toamna anului 2018.

După un success răsunător la debutul său cu opera Andrea Chénier, la Teatro Colon din Buenos Aires, Christian Badea a fost imediat invitat să se reîntoarcă în 2019, pentru o nouă montare a operei Turandot. Parteneriatul său artistic cu Opera din Sydney, început în anul 2011, continuă cu angajamente până în stagiunea 2021-22. În domeniul simfonic, Christian Badea revine în Spania și la Festivalul „George Enescu” 2021 din București. Ultima sa participare la Festival , a fost in 2019, cand a dirijat Filarmonica din Sankt Petersburg cu Vadim Repin ca solist.

Alena Baeva este considerată una dintre cele mai interesante, versatile și fascinante soliste active pe scena mondială. Printre cele mai importante momente ale ultimelor stagiuni se numără debuturi cu Alte Oper Frankfurt, Ensemble Resonanz, Göteborgs Symfoniker, Orchestra Filarmonicii din Hong Kong, Orchestra Filarmonicii din New York, Orchestra Națională din Lyon și Orchestra Națională a Capitoliului din Toulouse, precum și reveniri alături de ansambluri importante precum Orchestra de Cameră a Filarmonicii Germane din Bremen, Orchestra Simfonică din Gävle, Orchestra Națională din Lille, Orchestra Filarmonică Regală și Orchestra Tonkünstler.

În prezent, se bucură de un parteneriat artistic deosebit de puternic cu Paavo Järvi, cu care colaborările recente și viitoare includ spectacole alături de Orchestra Estoniană de Festival, Orchestra Filarmonicii din New York, Orchestra Simfonică NHK din Tokyo și Orchestra Tonhalle din Zürich. Baeva se bucură, de asemenea, de colaborări regulate cu dirijori de renume mondial precum Teodor Currentzis, Charles Dutoit, Marek Janowski și Tomáš Netopil.

Baeva deține un repertoriu deja vast și în plină expansiune, incluzând peste 40 de concerte pentru vioară, și este un campion al lucrărilor mai puțin cunoscute – cu interpretări recente care promovează compozitori precum Bacewicz, Karaev și Karłowicz.
Născută în Kazahstan în 1985, Baeva a studiat la Moscova, în Franța, Elveția și Israel. La vârsta de 16 ani, Baeva a câștigat Marele Premiu la cel de-al 12-lea Concurs Internațional Henryk Wieniawski (2001) și Marele Premiu la Concursul Internațional Niccolò Paganini de la Moscova (2004).

Violonistul maghiar Kristóf Baráti este recunoscut din ce în ce mai mult în întreaga lume ca un muzician de o calitate extraordinară, cu o gamă largă de expresii și o tehnică impecabilă. Aplaudat în mod repetat pentru poezia și elocvența pe care le aduce jocului său, el a fost descris drept „un adevărat estet tonal de cel mai înalt nivel”.
În ultimele sezoane, Baráti a cântat la Hollywood Bowl cu Filarmonica din Los Angeles, la London’s Royal Festival Hall cu London Philharmonic Orchestra, iar în 2019 a fost solistul principal în concertul de deschidere al Festivalului de la Verbier. Baráti a cântat cu orchestre precum Zurich Tonhalle, Oslo Philharmonic, Orchestra National de France, ORF Vienna Radio Symphony, Orchestre Symphonique de Montreal, BBC Scottish Symphony, BBC Philharmonic și orchestrele Filarmonicii din Haga. El cântă în mod regulat cu Gergiev și Orchestra Mariinsky atât în ​​Rusia, cât și în turnee în întreaga lume, inclusiv în SUA și China. Cele mai importante momente ale sezonului său 2020/21 au inclus spectacole cu Festivalul de la Budapesta și orchestrele Simfonice din Berna, precum și debuturile cu orchestrele Simfonice Radio Bavareze și Filarmonica din Israel, printre altele.
Un jucător obișnuit de recital și muzică de cameră, Baráti a cântat cu parteneri precum Mischa Maisky, Yuri Bashmet, Enrico Pace, Jean-Efflam Bavouzet, Zoltán Kocsis și Kim Kashkashian, printre alții. El cântă în fiecare an la Festivalul White Nights și în 2019 și-a făcut debutul la Seattle Chamber Music și Aspen Festivals. În 2016, a făcut un debut senzațional la Festivalul de la Verbier când a interpretat sonate complete și partide solo ale lui Bach și de atunci a revenit în fiecare an.
Baráti are o discografie extinsă, care include cele cinci concerte Mozart, sonate complete pentru Beethoven și Brahms cu Klára Würtz și sonate solo Ysaÿe pentru Brilliant Classics și Sonate Bach și Partitas pentru vioară solo pe eticheta Berlin Classics. Despre discul său de bisuri „The Soul of Lady Harmsworth” înregistrat în 2016, revista Gramophone a spus „pentru cei cărora le place să audă vioara cântată la cel mai bun mod dulce și acrobatic, atunci Baráti a ieșit din top”.
După ce și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei în Venezuela, unde a cântat ca solist cu multe dintre principalele orchestre ale țării, Baráti s-a întors la Budapesta pentru a studia la Academia de Muzică Franz Liszt și a fost mai târziu îndrumat de Eduard Wulfson, el însuși elev al lui Milstein și Menuhin. Încă rezident la Budapesta, Baráti concertează regulat în Ungaria și, împreună cu István Várdai, este director artistic al Festivalului Internațional de Muzică de Cameră Kaposvár. Baráti interpretează Stradivarius din 1703 „Lady Harmsworth”, printr-un aranjament amabil cu Societatea Stradivarius din Chicago.

Absolventă de canto clasic la Conservatorul din Verona în 2016, Anastasia Bartoli a fost aleasă în 2017 de Carlo Rizzi pentru a cânta fragmente din Cavalleria Rusticana (Santuzza) la Fundația Calouste Gulbenkian din Lisabona.

Recent, a fost Hanna Glawari în La Vedova Allegra la Teatro Verdi din Padova, și-a făcut debutul în rolul Lady Macbeth în Macbeth de Verdi la Festivalul de primăvară de la Tokyo, dirijat de Riccardo Muti, în timp ce la Trieste a interpretat Stabat Mater de Rossini, pe care a cântat-o și la Torino cu Orchestra Simfonică Națională Rai, dirijată de Michele Spotti; a fost vedeta unei gale de operă la Arezzo. Apoi și-a adăugat roluri importante în repertoriu, precum Abigaille în Nabucco, pus în scenă la Teatrul Petruzzelli din Bari; Maria Boccanegra în Simon Boccanegra, pus în scenă la Teatro Masimo din Palermo, alături de Placido Domingo în rolul principal; Elvira în Ernani la Teatro dell’Opera din Roma, dirijat de Marco Armiliato; Nedda în Pagliacci la Lirico din Cagliari.

A debutat la Opera din Marsilia cu primul său rol verdian, Lady Macbeth în Macbeth de Verdi dirijat de maestrul Paolo Arrivabeni. Printre alte angajamente viitoare: I Due Foscari la Teatrul Fenice din Veneția, Simon Boccanegra la Maggio Musicale Fiorentino, La Boheme la Genova și Tosca la Parma.

Pianistul premiat Jean-Efflam Bavouzet se bucură de o carieră prolifică de înregistrări și concerte internaționale. Lucrează în mod regulat cu orchestre precum orchestrele simfonice din Cleveland, San Francisco, BBC și Orchestra Filarmonicii din Londra și colaborează cu dirijori precum Vladimir Jurowski, Gianandrea Noseda, François-Xavier Roth, Vasily Petrenko, Ludovic Morlot, Edward Gardner, Louis Langrée și Sir Andrew Davis, printre alții.

Printre cele mai importante concerte din stagiunea 2022/23 se numără Sydney Symphony, Tokyo Metropolitan Symphony, orchestrele Radio Praga, Orchestra Filarmonicii din Marsilia, Orchestra Festivalului de la Budapesta și Orquestra Sinfônica do Estado de São Paulo. Revine la Orchestra Simfonică din Seattle pentru un program cu muzică de Hadyn, Beethoven și Mozart și cântă cu Orchestra Filarmonicii din Strasbourg în cadrul Festivalului Bishwiller. Își continuă relația cu Manchester Camerata și Gabor Takács-Nagy, care va include un turneu în țările baltice. Alături de Takács-Nagy, Bavouzet interpretează concerte de Mozart și cu Orchestra de Cameră din Geneva și cu Orchestra Filarmonicii Janáček. 

În recital, Bavouzet își continuă rezidența de trei ani la Wigmore Hall, intitulată „Autour de Debussy”, care include recitaluri solo și un concert de cameră cu ansamblul Orsino. Bavouzet și Ansamblul Orsino susțin, de asemenea, concerte în cadrul seriei de muzică de cameră Helsinki Seriös. Alte recitaluri includ două programe Debussy la Ferrara Musica Festival, Sydney City Recital Hall și Sala São Paulo, pentru a numi doar câteva.

Printre spectacolele anterioare ale lui Bavouzet se numără cele de la Lincoln Center din New York și Carnegie Hall cu Orchestra Filarmonicii din Londra, de la Filarmonica din Paris cu Orchestra Filarmonicii din Monte-Carlo și BBC Proms cu Orchestra Filarmonică BBC și Nicholas Collon. Recent, a apărut cu Orchestra Festivalului de la Budapesta, orchestrele simfonice din Seattle și Toronto, a cântat/dirijat cu Camerata RCO, Gürzenich-Orchester Köln, Orchestra Regală Națională Scoțiană și a efectuat un turneu în Marea Britanie cu Orchestra Simfonică din Islanda sub conducerea lui Yan Pascal Tortelier.

Bavouzet înregistrează exclusiv pentru Chandos. Cea mai recentă lansare a sa a fost ultima parte a seriei de mare succes „Sonatele pentru pian ale lui Haydn”, iar lucrarea sa The Beethoven Connection a primit numeroase aprecieri din partea unor reviste precum Gramophone, BBC Music, Choc-Classica și New York Times. Ciclurile în curs de desfășurare includ integrala Concertelor pentru pian de Mozart cu Manchester Camerata și Gábor Takács-Nagy; cel de-al patrulea volum al lor a fost nominalizat pentru un premiu Gramophone în 2020. În septembrie 2020, a fost lansată integrala Concertelor de Beethoven cu Orchestra de Cameră Suedeză interpretată/dirijată de Bavouzet.

Alte înregistrări includ Concertele pentru pian de Bartók și integrala Concertelor pentru pian de Prokofiev cu Orchestra Filarmonică BBC și Gianandrea Noseda – aceasta din urmă a câștigat categoria „Concerte” la Premiile Gramophone 2014. Sub bagheta lui Yan-Pascal Tortelier, a înregistrat Integrala lucrărilor pentru pian și orchestră de Stravinski cu Orquestra Sinfônica do Estado de São Paulo și concertele pentru pian de Ravel cu Orchestra Simfonică BBC, care a câștigat atât premiul Gramophone, cât și premiul revistei BBC. Înregistrările lui Bavouzet au obținut, de asemenea, premiile Diapason d’Or și Choc de l’année. 

Bavouzet a lucrat îndeaproape cu Pierre Boulez, Karlheinz Stockhausen, György Kurtág, Maurice Ohana, Vladimir Ashkenazy, Bruno Mantovani și Jörg Widmann și este, de asemenea, un campion al muzicii franceze mai puțin cunoscute, în special a lui Gabriel Pierné și Albéric Magnard. Este titularul Catedrei Internaționale de Pian la Royal Northern College of Music și membru al Consiliului Consultativ al Pianofest din Hamptoms. În 2012 a fost desemnat „Artistul Anului” de către ICMA, iar în 2008 a fost distins cu primul Premiu de Elită al Beijingului pentru seria completă de sonate Beethoven.

Gabriel Bebeșelea este Dirijor Principal al Filarmonicii “George Enescu” din București și Director Artistic al ansamblului si al Festivalului Musica Ricercata.

În afara țării, Gabriel Bebeșelea este invitat al unor orchestra de renume precum Royal Philharmonic Orchestra Londra, Rundfunk-Sinfonieorchester Berlin (alături de care a înregistrat în premieră mondială pe CD oratoriul „Strigoii” și “Pastorale – Fantaisie pour petit orchestre” de George Enescu), Konzerthausorchester Berlin, Barcelona Symphony Orchestra, Orchestra Simfonică din Castilla și León, Orchestre National du Capitole de Toulouse, Orchestre Philharmonique de Marseille, Singapore Symphony Orchestra, PKF-Prague Philharmonia și Tonkünstler-Orchester.

Gabriel Bebeșelea este cunoscut pentru dedicarea sa cercetării și redescoperirii muzicii, și este responsabil pentru descoperirea mai multor capodopere muzicale uitate sau neglijate. În 2017, pentru a aduce la lumină o astfel de muzică, a înființat ansamblul de muzică veche și nouă Musica Ricercata, iar în 2019 a înființat Festivalului Musica Ricercata, în orașul său natal, Sibiu.

Gabriel Bebeșelea dirijează în săli de concerte importante precum Concertgebouw Amsterdam, Musikverein din Viena, Konzerthaus din Berlin, Elbphilharmonie Hamburg, Cadogan Hall din Londra, Palace of Arts din Budapesta, Auditorium Parco della Musica din Roma și L’Auditori din Barcelona. 

Printre soliștii cu care Bebeșelea colaborează se numără Ray Chen, Sarah Chang, Sayaka Shoji, Leticia Moreno, Alexandru Tomescu, François Leleux, Sir Stephen Hough, Alexander Melnikov, Simon Trpčeski, Robert Levin, Lucas și Arthur Jussen, Alexandra Dariescu, Daniel Ciobanu și Ruxandra Donose.

Safir, cu un prenume a cărui etimologie arabă înseamnă călătorie, se deschide către muzică prin intermediul cântatului la chitară. Înscris la vârsta de 12 ani la cursuri de chitară clasică, remarcat la audiția de sfârșit de an, vocația sa muzicală a devenit evidentă. 

În 2004, obține o licență de muzică la facultatea Pierre Mendès France din Grenoble și, în paralel, o diplomă de armonie și chitară jazz la Chambéry; evoluează între ansambluri vocale și formații instrumentale, dar perspectiva de cântăreț de operă este cea care se conturează și nu îl părăsește nicicând. 

A studiat la Conservatorul din Grenoble, apoi la Conservatorul Național Superior de Muzică și Dans din Paris, iar după finalizarea studiilor, s-a înscris la Academia de Operă Comică până în 2015. 

Din 2017 până în 2019, l-a interpretat pe Alfredo în spectacolul Traviata, You deserve a better future, creat la Théâtre des Bouffes du Nord din Paris și dus în turneu internațional de o sută de ori. 

Vocea sa a putut fi ascultată recent la Filarmonica din Paris în Die Massnahme, o operă de Hans Eisler și Bertold Brecht creată pentru prima dată în Franța, cu Séquenza 9.3 (Catherine Simonpietri), la Teatrul Ateneului din Paris în Dafné, o creație de Wolfgang Mitterer cu Les Cris de Paris (Goeffroy Jourdain), și, în curând, în Sonntag aus Licht, opera supremă a lui Stockhausen cu Le Balcon (Maxime Pascal).

Academia de Muzică Americană din Berlin este o orchestră de cameră formată din muzicieni berlinezi de top care au ca obiectiv comun interpretarea și promovarea operelor compozitorilor americani și ale imigranților americani. 

Formată în timpul apogeului pandemiei, dirijorul Garrett Keast a conceptualizat o modalitate de a conecta muzica, interpreții și publicul la un nivel mai profund. „Transatlantic”, prima înregistrare a BAAM, a primit 5 stele din partea BBC Music Magazine și das Orchester și reflectă motivația orchestrei cu un program de Copland, Dorman, Stravinsky, Takemitsu și Urquhart. Primele concerte ale orchestrei au accentuat temele justiției sociale cu premiera europeană a piesei You have the Right to Remain Silent de Anthony Davis, precum și cu revoluționarul La Creation du Monde de Milhaud și cu proaspătul și contemporanul Entr’acte de Caroline Shaw. Lăudată pentru „debutul său de success” de către revista Concerti Magazine, orchestra își propune să inspire dialogul explorând legăturile dintre America și Europa. 

Academia din Berlin s-a bucurat de colaborări cu artiști de renume, precum soprana israeliană Chen Reiss, violonistul american Noah Bendix-Balgley, flautistul grec Stathis Karapanos și harpista franceză Marie-Pierre Langlamet. BAAM a sărbătorit debutul albumului său cu concerte la Berlin, în noiembrie 2021, urmat de debutul la Elbphilharmonie Hamburg în februarie 2022. Viitorul este luminos pentru orchestră, cu apariții în festivaluri și alte înregistrări la orizont.

Născut la Roma în 1961, Alfredo Bernardini s-a mutat în Olanda în 1981 pentru a se specializa în oboi baroc și muzică veche cu, printre alții, Bruce Haynes și Ku Ebbinge. În 1987 a primit diploma de solist de la Conservatorul Regal din Haga. 

A concertat în toată Europa, în Rusia, SUA, Canada, Japonia, China, Coreea, Malaezia, Egipt, Israel, America de Sud și Australia ca membru al unor prestigioase ansambluri baroce precum Hesperion XX, Le Concert des Nations, La Petite Bande, The Amsterdam Baroque Orchestra, Das Freiburger Barockorchester, The English Concert, Bach Collegium Japan, Balthasar Neumann Ensemble și altele. A cântat în peste 100 de înregistrări. 

În 1989 a fondat ansamblul ZEFIRO împreună cu frații Paolo și Alberto Grazzi. Înregistrările sale cu Zefiro au câștigat premii importante, cum ar fi Cannes Classical Award și Diapason d’Or de l’Année 2009. În calitate de director, a colaborat cu orchestre din Italia, Franța, Germania, Spania, Portugalia, Belgia, Olanda, Irlanda, Danemarca, Norvegia, Polonia, Marea Britanie, Suedia, Canada, Cuba, Australia, Israel și cu Orchestra Barocă a Uniunii Europene. În ianuarie 2013 a fost consilier și director al primului proiect de orchestră barocă al „El Sistema de Musica” din Venezuela. 

Cercetările sale privind istoria instrumentelor muzicale de suflat din lemn au avut ca rezultat mai multe articole publicate de importante reviste internaționale. Din 1992 predă oboi baroc la Conservatorul din Amsterdam, iar din 2014 este profesor la Universitatea Mozarteum din Salzburg. De asemenea, a predat între 2002 și 2009 la Escola Superior de Musica de Cataluña din Barcelona. Ha fost, de asemenea, profesor invitat în academii de muzică și cursuri de vară în Italia, Franța, Spania, Portugalia, Germania, Austria, Danemarca, Israel și SUA.

De-a lungul carierei sale, Avi Avital a fost atras de colaborarea cu muzicieni dintr-un spectru larg de genuri. Acesta este un rezultat natural și logic al promovării susținute a mandolinei – un instrument a cărui identitate ambiguă și flexibilă se regăsește în contexte atât de variate precum barocul italian, klezmer, folk și jazz. Viziunea care stă la baza proiectului Between Worlds a luat naștere în urma lansării albumului lui Avital din 2014, „Between Worlds”, care a luat în considerare câteva exemple de legături între tradițiile folclorice și clasice din Europa, Asia Centrală și America.

Between Worlds a întruchipat faza inițială a căutării continue a lui Avital de a explora atât vitalitatea tradițiilor populare, cât și modul în care acestea au modelat atât identitatea culturală, cât și dezvoltarea idealurilor moderne ale artei muzicale. „Din momentul în care am conceput acest proiect, l-am simțit ca pe o chemare”, spune mandolinistul. „Simt că întreaga mea viață muzicală a condus la acest lucru”.

Celebrarea moștenirii stilurilor muzicale naționale unice asociate cu anumite zone geografice este doar o dimensiune a proiectului în curs de desfășurare al lui Avital. Un impuls central al viziunii sale este acela de a reuni configurații unice de interpreți contemporani care sfidează granițele și așteptările convenționale, împărtășindu-și expertiza în stiluri tradiționale, clasice și populare. Vitalitatea pe care aceștia o generează prin amestecul și conversația în multiple dialecte muzicale deschide inimile și urechile publicului pentru o îmbrățișare mai generoasă a umanității noastre comune.

Avital este în curs de a elabora șase programe pentru ansamblul său Between Worlds Ensemble (BWE), care se concentrează asupra unor regiuni geografice, fiecare dintre acestea fiind marcată de o identitate culturală distinctă, modelată de schimbările multiculturale: Peninsula Iberică, Marea Neagră și Peninsula Italiană sunt temele celor trei programe pe care le prezintă în această stagiune. Interacțiunea dintre stilurile care vor fi explorate va fascina și emoționa publicul de toate vârstele.

Diferiți cântăreți și instrumentiști se alătură în fiecare program celor de la BWE pentru a ilustra moștenirea vie a tradițiilor populare aflate în joc. Aceștia interacționează cu ansamblul pentru a genera noi hibrizi muzicali, reflectând procesul compozitorilor clasici din trecut. Dar, în timp ce muzica artistică hrănită din aceste surse a devenit adesea prea familiară pentru a ne mai surprinde, aceste noi întâlniri cu exponenți autentici ai tradițiilor populare, care vor interpreta noi aranjamente special create, promit să redea ceva din caracterul său inovator.

BWE cuprinde zece muzicieni ale căror cunoștințe sunt deosebit de potrivite pentru această versatilitate radicală, inclusiv colaborarea cu un grup de artiști invitați, unică pentru fiecare program al proiectului. În centrul BWE se află mandolina – „un instrument incredibil de versatil, care se simte ca acasă în aproape orice fel de muzică pe care o cântă”, după cum spune Avital. Mandolina „te conduce spre cele mai interesante descoperiri, dar rămâne întotdeauna fidelă sieși. Sentimentul de a fi acasă în locuri care par străine și chiar de a descoperi aspecte ale propriei persoane acolo, este o idee pe care o găsesc foarte emoționantă. Iar această filozofie se află în centrul acestui proiect”.

Cântăreț liric (tenor), actor, regizor și profesor de teatru. Damien Bigourdan este absolvent al Cours Florent (1998) și al Conservatorului Național Superior de Artă Dramatică (2001).

În 2001, a creat rolul lui Paul în Au monde comme n’y étant pas de Olivier Py la Conservator. Poetul și regizorul l-a distribuit apoi în spectacolul său produs de Paul Claudel, Le Soulier de Satin. Olivier Py îl va angaja din nou în teatru, dar și în operă (Orestia lui Eschil în 2009, Manon de Massenet în 2018, dirijat de Marc Minkowski) și în premierele propriilor sale lucrări proprii (L’Amour vainqueur în 2019, Pur Présent în 2019, Hamlet à l’impératif! în 2021, Ma Jeunesse exaltée în 2022).

Dezvoltarea sa vocală a fost încurajată de Piero Weitz, care i-a dat primele lecții în 2002. Ulterior, el a continuat cu Florence Guignolet, Christiane Patard și Henry Runey.

De atunci, a cântat roluri dintr-o mare varietate de repertorii: Canio în Pagliacci de Leoncavallo, Turiddu în Cavalleria Rusticana de Mascagni, Luigi și Rinuccio în Il Trittico de Puccini, Faust de Gounod, Paul în Les Enfants Terribles de Philip Glass și tenorul solist în Les Noces de Stravinsky, Fritz/Le Brésilien în La Vie Parisienne de Offenbach, Orin Scrivello în Little Shop of Horrors, Porcus în Jeanne d’Arc au Bucher de Honneger, Theseus în The Monster in the Maze de Dove, Alfredo în La Traviata de Verdi de Verdi….

De asemenea, este foarte familiarizat cu repertoriul de operetă. Piero Weitz îl regizează într-un tripartit de lucrări de Hervé între 2015 și 2021 (Les chevaliers de la table ronde, Mam’zelle Nitouche și V’lan dans l’œil).

Damien Bigourdan joacă în special la Théâtre des Champs-Elysées, la Opéra-Comique, la Festivalul de la Salzburg, la Festivalul d’Aix en Provence… Și lucrează cu dirijori precum Maxime Pascal, Sir Simon Rattle… și regizori precum Benjamin Lazar, Valérie Lesort și Chrisitan Hecq…

Din 2010, Damien Bigourdan este membru al ansamblului muzical Le Balcon, care a i-a încredințat deja mai multe roluri, printre care Pierrot Lunaire de Schönberg, Der Tanzmeister și Scaramuccio în Ariadne auf Naxos de Richard Strauss. În 2013, cu același ansamblu, el a câștigat premiul I la Stockhausen Kurses in Kürten pentru rolul Michael din Examen de Karlheinz Stockhausen. De asemenea, a pus în scenă Le Balcon de Peter Eötvös, cântând rolul lui Roger la Opera din Lille. În 2018, a cântat Michael în Donnerstag aus Licht de Stockhausen, dirijat de Maxime Pascal și în regia lui Benjamin Lazar la Opéra-Comique, reluat la Filarmonica din Paris.

În 2023-2024, îl întruchipează pe Le Lépreux în Saint François d’Assise de Messiaen, sub bagheta lui Maxime Pascal la Festivalul Enescu, se întoarce în rolul lui Alfredo în La Traviata la Théâtre des Bouffes du Nord, și este Cocoșatul din Femeia fără umbră de Richard Strauss la Opera Capitolului din Toulouse.

De asemenea, a predat actorie la Cours Florent din 2007 până în 2015.

În 1989, în urma unei colaborări extinse cu ansambluri specializate, printre care Les Musiciens du Louvre și The English Concert, Biondi a fondat Europa Galante, care a devenit rapid cel mai important ansamblu italian de muzică de epocă. Biondi și ansamblul său și-au clădit o reputație datorită „interpretărilor proaspete și vibrante” (New York Times) și dau o nouă viață repertoriului Baroc, Clasic și Romantic timpuriu, concertând la festivaluri și pe scene internaționale de top, inclusiv recent la Berlin Pierre Boulez Saal, Elbphilharmonie Hamburg, Wiener Konzerthaus, Festivalul Enescu și Festivalul Internațional de la Edinburgh.

Biondi aduce această abordare autentică și captivantă orchestrelor simfonice și de cameră moderne pe care le conduce și le dirijează de la vioară. Printre cele mai importante concerte recente și viitoare se numără NewYork Philharmonic, Chicago Symphony, Hong Kong Philharmonic, Orchestra dell’Accademia Nazionale di Santa Cecilia, RAI Torino, NDR Radiophilharmonie, Frankfurt Radio Symphony, Finnish Radio Symphony, orchestrele de cameră Mahler și Mozarteumorchester Salzburg. A fost director artistic pentru Muzică Barocă la Orchestra Simfonică din Stavanger timp de unsprezece ani, până în 2016.

Pasiunea lui Biondi pentru operă îl aduce în marile teatre, inclusiv la Opera din Zurich, Staatsoper unter den Linden din Berlin și, în 2020, la Grand Théâtre de Genève pentru Die Entführung aus dem Serail de Mozart în noua producție a lui Luk Perceval. A fost director muzical în perioada 2015-18 al Palau de les Arts Reina Sofia din Valencia, unde a dirijat producții de Donizetti, Rossini, Haydn și Il Corsaro de Verdi.
Ca violonist, este respectat ca un virtuoz „ireproșabil” (The Guardian), concertând în recitaluri în întreaga lume, inclusiv la Carnegie Hall, Wigmore Hall, Auditorio Nacional de Música Madrid și Cité de la Musique.

Discografia sa vastă la Warner Classics, Virgin și Glossa i-a adus lui Biondi numeroase premii, inclusiv Diapason d’Or de l’Année și Choc de Musique; înregistrarea sa cu Europa Galante a celor Patru Anotimpuri de Vivaldi, care a fost aclamată pe scară largă, a fost desemnată Discul Anului de către organizații din peste cinci țări; a înregistrat cu Joyce DiDonato, Diana Damrau, Philippe Jaroussky, Vivica Genaux și Rolando Villazón. Recenta sa înregistrare a Sonatelor pentru Vioară și Chitară ale lui Paganini a fost desemnată Editor’s Choice de către Gramophone și BBC Music Magazine.

Biondi este academician al Accademia Nazionale di Santa Cecilia din 2011, a fost numit în 2015 ofițer al Ordinului Național al Artelor și Literelor de către Ministerul francez al Culturii, iar în 2019 a primit medalia Curajului și Veritații din partea guvernului polonez, în semn de recunoaștere a realizărilor culturale remarcabile.

În peste 35 de ani de apariții scenice, a colaborat cu majoritatea teatrelor din țară, cât și cu filarmonici sau opere, ca actor al Teatrului de Comedie, apoi al Teatrului Bulandra unde activează și în prezent.

A fost invitat de televiziuni în emisiuni de copii, de divertisment, teatru TV, relevând astfel calități de actor interpret, mim, step, cântăreț. Cântând la mai multe instrumente, dar și cu vocea, oportunitățile oferite au fost foarte diverse. A participat în musicaluri, spectacole de operă, operetă, cât și în numeroase festivaluri interne sau internaționale.

A fost invitat în diferite jurii naționale și internaționale.

A jucat în filme încă din primii ani ai facultății de teatru, atât filme românești, cât și internaționale, vorbind câteva limbi de largă circulație: de exemplu ultimul film al regretatului Ion Popescu-Gopo (Maria și Mirabela în Tranzistoria – rol Scăpărici), dar și în filme alături de Malcolm McDowell, Michael Paré sau Jean-Claude van Damme.

Cu deosebite abilități vocale, a dublat nenumărate filme în limba română, amintind personaje ca Măgărușul (Donkey) din Shrek, Timon din Timon și Pumba sau Regele Leu, Mushu din Mulan sau Paddington din serialul cu același nume, continuând apoi ca regizor de dublaj sau regizor muzical. Vocea sa face parte din Fonoteca de Aur de la Radio România, înregistrând de-a lungul anilor numeroase piese de teatru radiofonic sau emisiuni de divertisment.

Activitatea componistică cuprinde muzică de teatru, film, dar și piese muzicale originale care au fost prezentate la diverse televiziuni sau pot fi găsite pe YouTube.

A predat tehnica de cânt și de vorbire scenică în cadrul Facultății de Teatru UNATC, ține cursuri de măiestrie și workshopuri, cum ar fi cel din Festivalul de Arte Dan Iordăchescu. A regizat diverse spectacole, a jucat în spectacole cu specific muzical sau teatral și spectacole pentru copii.

Pierre Bleuse și-a făcut un nume pe scena internațională, fiind un invitat obișnuit al unor orchestre prestigioase: Orchestre din Paris, Orchestra Națională a Franţei, Festivalul Présences al Radio France, Orchestra Simfonică din Tokyo, Orchestra Simfonică din Singapore, MDR-Sinfonieorchester din Leipzig, Tonkünstler Orchestra, Orchestra Filarmonicii Regale din Stockholm, Orchestra Naţională a Capitoliului din Toulouse, Orchestre de la Suisse Romande, Orchestrele Simfonice din Basel și Berna, Filarmonica din Bruxelles, Orchestra Națională din Belgia, Orchestra Simfonică din Anvers, Orchestrele de Cameră din Basel și Paris, Orchestra Simfonică Națională din China, Orchestra Națională Rusă, Orchestra Simfonică din Quebec, Orchestra Simfonică din Salt Lake City.

Dedicat interpretării și diseminării muzicii contemporane, a dirijat în special Ensemble Intercontemporain în mai multe rânduri și devine directorul muzical al acestuia începând cu stagiunea 2023/2024. De asemenea, a condus Ansamblul Lemanic Modern, o formație cu sediul la Geneva, dedicată explorării repertoriului de astăzi. În stagiunea 2021/2022, a fost numit director muzical al Orchestrei Simfonice din Odense, în Danemarca. În același an, a preluat conducerea artistică a renumitului Festival Pablo Casals din Prades. 

Laureat al premiului I la vioară la Conservatorul Național de Muzică și Dans din Paris, Pierre Bleuse s-a format cu Jorma Panula în Finlanda și cu Laurent Gay la Școala Superioară din Geneva. 

Alexandre Bloch, de origine franceză, a preluat funcția de director muzical al Orchestrei Naționale din Lille la începutul stagiunii 2016/17. În perioada 2015–2021, Alexandre a fost, de asemenea, dirijor principal invitat al Orchestrei Simfonice din Düsseldorf.

Alexandre dirijează o gamă diversă și palpitantă de repertoriu la Lille în stagiunea 2022/23, interpretând în cadrul seriei principale de concerte lucrări de Britten, Bartok, Mahler și Berlioz, printre altele, cu soliști de renume internațional precum Isabelle Faust, Dame Sarah Connolly și Pierre-Laurent Aimard. Stagiunea cu ONL va include, de asemenea, un turneu la Salzburg cu Nemanja Radulović. Printre angajamentele de dirijor invitat sunt incluse și vizite de revenire la Opera din Lyon (Le nozze di Figaro) și la Orchestra Métropolitain (Montréal). Printre aparițiile de debut se numără Utah Symphony, un turneu în Marea Britanie cu Orchestra Națională de Tineret a Marii Britanii și spectacole la Festivalul de la Bratislava cu Filarmonica Slovacă și Gil Shaham.

Printre cele mai importante momente recente se numără debutul cu Bayerische Staatsoper (Thomas), Berner Symphonieorchester, Deutsches Symphonie-Orchester Berlin (concerte și înregistrări comerciale cu Daniel Müller-Schott); Tiroler Landestheater Orchester Innsbruck, Gurzenich Orchester Köln și debutul său aclamat la Opera din Lyon, cu lucrarea Lessons in Love and Violence de George Benjamin. Activitatea sa alături de Orchestra Națională din Lille a inclus numeroase programe simfonice, un ciclu Mahler, apreciat de critici, spectacole la Festivalul de St. Denis și la Filarmonica din Paris, cele mai importante partituri de balet ale lui Stravinski și înregistrări comerciale. Stagiunile anterioare i-au adus colaborări cu Orchestre de la Suisse Romande, Orchestra Centrului Național pentru Artele Spectacolului din Beijing și Vancouver Symphony, Musikkollegium Winterthur, Royal Northern Sinfonia, BBC National Orchestra of Wales și un turneu în Kuweit alături de Orchestra Simfonică din Londra.

 Printre concertele simfonice din trecut, la care a fost invitat ca dirijor, se numără, de asemenea, Orchestra de Cameră a Filarmonicii Germane din Bremen, Orchestra Filarmonică de Radio Franța, Orchestra Națională d’Ile-de-France, Orchestra Națională a Capitoliului din Toulouse, Orchestra Națională din Lyon, Orchestra Națională a Franței, Ansamblul Nash, Orchestra de Cameră Scoțiană,  Orchestra Filarmonicii Regale din Liverpool, Orchestra Opera North, Orchestra Radio Norvegia, Filarmonica din Oslo, Orchestra Națională de Cameră din Danemarca, Orchestra de Cameră din Los Angeles, Orchestre Métropolitain (Montréal), Filarmonica din Bruxelles, Ulster Orchestra, Orchestra Filarmonicii Germaniei de Nord-Vest, Orchestra Filarmonicii din Poznan, Orchestra Simfonică din Vancouver, Orchestra Filarmonicii din Seul, Orchestra Regală Concertgebouw, Orchestra Simfonică din Adelaide și Orchestra de Tineret din Australia. A dirijat concerte cu lucrări de operă cu Orchestra Națională din Lille, inclusiv lucrarea Les Pêcheurs de Perles de Bizet (Lille și Paris, Opera Champs-Elysées), Mass și Carmen de Bernstein. Printre cele mai importante spectacole de operă se numără, de asemenea, l’Elisir d’Amore de Donizetti la Opera Germană de pe Rhin și Tosca la Opera din Lille.

La scurt timp după succesul de la Concursul Donatella Flick, și-a făcut debutul cu Orchestra Regală Concertgebouw, înlocuindu-l pe Mariss Jansons la scurt timp pentru a dirija trei reprezentații ale unui program provocator care includea Tod und Verklärung de Richard Strauss și o lucrare comisionată lui Jörg Widmann pentru orchestră mare. A fost numit unul dintre „Talentele anului 2012” de către ADAMI (Societatea Franceză de Drept de Interpretare) și a fost dirijor-colaborator la Festivalul Tanglewood Music Center din 2012 și 2013. De asemenea, a atras atenția unor dirijori precum Mariss Jansons, Charles Dutoit, Pierre Boulez, Bernard Haitink, Sir Mark Elder și Esa-Pekka Salonen. Sub conducerea lui Alexandre, Orchestra Națională din Lille a fost desemnată finalistă pentru premiul Gramophone Orchestra of the Year Award 2020.

 Născut în 1985, Alexandre a absolvit mai întâi studiile de interpretare la violoncel, armonie și dirijat la Tours, Orléans și Lille. A intrat apoi la Conservatoire National Supérieur de Musique et de Danse de Paris, pentru a-și continua studiile de compoziție și dirijat. În 2012, și-a finalizat masteratul în dirijat în studioul lui Zsolt Nagy, înainte de a obține o diplomă și bursa Sir John Zochonis Junior Fellowship (sezonul 2012/13) la Royal Northern College of Music. Fiind admirat pentru muzicalitatea, entuziasmul și energia sa, a câștigat Premiul I la Concursul de dirijat Donatella Flick LSO din 2012, astfel atrăgând atenția internațională și obținând oportunitatea de a ocupa funcția de dirijor asistent al Orchestrei Simfonice din Londra.

Dirijor onorific al Gewandhausorchester Leipzig/ Staatskapelle Dresden/
Bamberger Symphoniker
Dirijor laureat al Orchestrei Simfonice din San Francisco
Dirijor onorific al Orchestrei Simfonice Naționale Daneze/
Orchestrei Simfonice Radio Suedeze
Dirijor onorific laureat al Orchestrei Simfonice NHK

Nobil, fermecător, sobru, modest. Astfel de calități joacă un rol major în conviețuirea umană și sunt cu siguranță apreciate. Cu toate acestea, ele sunt mai degrabă atipice pentru personalitățile extraordinare precum dirijorii. Oricare ar fi noțiunea pe care publicul larg o are despre un dirijor, Herbert Blomstedt reprezintă excepția, tocmai pentru că el posedă exact acele calități care, aparent, au atât de puțin de-a face cu pretențiile de putere ale unui dirijor. Faptul că el infirmă clișeele obișnuite, în multe privințe, cu siguranță nu ar trebui să conducă la presupunerea că nu are puterea de a își afirma obiectivele muzicale clar definite. Oricine a asistat la concertele lui Herbert Blomstedt și a experimentat concentrarea sa asupra esenței muzicii, precizia în frazarea detaliilor și a circumstanțelor muzicale așa cum ele apar în partitură, tenacitatea în ceea ce privește implementarea unei viziuni estetice, este posibil să fi fost uimit de cât de puține măsuri despotice au fost necesare pentru înfăptuirea acestor scopuri. În esență, Herbert Blomstedt a reprezentat întotdeauna acel tip de artist a cărui competență profesională și autoritate naturală fac superfluă orice accent exterior. Munca sa ca dirijor este indisolubil legată de etosul său religios și uman, iar interpretările sale îmbină o deosebită fidelitate față de partitură și precizie analitică, cu o sensibilitate sufletească ce trezește muzica la o viață vibrantă. În cei peste șaizeci de ani de carieră, a dobândit respectul nemărginit al lumii muzicale.

Născut în Statele Unite ale Americii, din părinți suedezi și educat la Uppsala, New York, Darmstadt și Basel, Herbert Blomstedt și-a făcut debutul ca dirijor în 1954 cu Orchestra Filarmonicii din Stockholm, iar ulterior a fost dirijor șef al Filarmonicii din Oslo, al Orchestrelor Radio din Suedia și Danemarca și al Staatskapelle Dresden. Ulterior, a devenit director muzical al Orchestrei Simfonice din San Francisco, dirijor șef al Orchestrei Simfonice NDR și director muzical al Orchestrei Gewandhaus din Leipzig. Primele orchestre cu care a colaborat în rolul de dirijor, orchestrele din San Francisco, Leipzig, Copenhaga, Stockholm și Dresda, precum și Orchestra Simfonică din Bamberg și Orchestra Simfonică NHK, l-au onorat cu titlul de dirijor laureat. Din 2019, el este membru de onoare al Filarmonicii din Viena.

Herbert Blomstedt deține mai multe titluri de Doctor Honoris Causa, este membru ales al Academiei Regale Suedeze de Muzică și a fost decorat cu Marea Cruce Federală de Merit germană. De-a lungul anilor, toate orchestrele importante din întreaga lume au avut norocul de a-și asigura serviciile foarte respectatului dirijor suedez. La vârsta înaintată de 95 de ani, el continuă să se afle la conducerea tuturor orchestrelor internaționale de top cu o prezență mentală și fizică enormă, cu o vervă și un impuls artistic impresionant.

Baritonul austriac Florian Boesch este considerat unul dintre cei mai importanți interpreți de lied din zilele noastre, cu apariții în toată Europa, SUA (Carnegie Hall) și Canada. A fost prezentat ca artist în rezidență la Konzerthaus din Viena și la Wigmore Hall din Londra.

Florian Boesch este, de asemenea, un invitat frecvent pe scenele de concerte din întreaga lume, colaborând cu dirijori eminenți, printre care Giovanni Antonini, Ivor Bolton, Teodor Currentzis, Iván Fischer, Adam Fischer, Sir Roger Norrington, Philippe Herreweghe, Sir Simon Rattle, Ivor Bolton, Pablo Heras-Casado, Robin Ticciati și Valery Gergiev. S-a bucurat de o colaborare deosebit de strânsă cu Nikolaus Harnoncourt.

Pe scena de operă, Florian Boesch convinge ca un mare cântăreț-actor, cel mai recent într-o nouă producție a operei Le Nozze di Figaro de Mozart și a operei Saul de Händel la Theater an der Wien. Printre producțiile majore ale carierei sale se numără, de asemenea, Wozzeck de Alban Berg, o versiune scenică a operei Lazarus de Schubert și Messia de Händel la Theater an der Wien și rolul Méphistophélès în La Damnation de Faust de Berlioz la Opera de Stat din Berlin. Stagiunea 2022/2023 marchează debutul lui Florian Boesch la Opera de Stat din Viena cu un proiect Mahler intitulat Von der Liebe Tod (în fruntea echipei Calixto Bieito & Lorenzo Viotti).  De asemenea, el va apărea într-o producție scenică a lucrării Die Schöne Müllerin de Schubert, alături de Nikolaus Habjan și Musicbanda Franui, la Opera de Stat Unter den Linden din Berlin.

Florian Boesch a primit pregătirea vocală inițială de la KS Ruthilde Boesch, iar mai târziu a studiat lied și oratoriu cu KS Robert Holl la Viena. Florian Boesch este titular al unei catedre la Universitatea de Muzică și Artă Dramatică din Viena.

Cristina Sârbu (Bohaciu) este muzicolog și critic muzical, jurnalist de presă vorbită și scrisă, autor de studii și cărți de specialitate și, de 14 ani, conduce proiectului Clasic e fantastic, educație prin și  pentru muzică, realizat, în parteneriat, cu Filarmonica George Enescu și Teatrul Odeon și dedicat tinerilor, în general și copiilor, în special.

Rodolphe Briand și-a început cariera ca actor/cântăreț și director al companiei de teatru Les Galas Panique. A interpretat numeroase spectacole la Festivalul de la Avignon și în diferite teatre pariziene. A jucat, de exemplu, în How much is your Iron? de Brecht, La Cagnotte de Labiche, La Fausse suivante de Marivaux la Teatrul Francez de Comedie, Le Bébé de Monsieur Laurent de Roland Topor… În același timp, a apărut în mai multe musicaluri: Le Tour du Monde en 80 jours, Cats, Les Misérables, Kiss me Kate…

În 1994, Rodolphe Briand a început o carieră în operă, luând lecții de canto cu Jean-Pierre Blivet. A intrat apoi la Școala de Artă Lirică și la Centrul de Formare Lirică al Operei Naționale din Paris. În 1997, a câștigat Concours International de Marseille.

De atunci, calitățile sale deosebite de actor și cântăreț l-au ajutat să cânte pe toate scenele internaționale importante. În Franța, a cântat la Chorégies d’Orange (Carmen), la Opera din Lyon (L’Enfant et les Sortilèges), la Théâtre du Châtelet din Paris (Hamlet și Louise), la Théâtre des Champs-Elysées (Die Fledermaus), la Capitole din Toulouse (Les Contes d’Hoffmann, Le Nozze di Figaro, L’Homme de la Mancha), la Bordeaux (Les Brigands, rolul Falsacappa, de Offenbach în producția lui Jérôme Deschamps, La Belle Hélène, Orphée aux Enfers), Strasbourg (Turandot, rolul Altoum, Les Contes d’Hoffmann, Falstaff, rolul Bardolfo, La Grande Duchesse de Gérolstein, rolul Fritz, La Belle Hélène), la Avignon (Die Zauberflöte, rolul Monostatos, Evgenij Onegin, rolul Monsieur Triquet, Madama Butterfly, rolul  Goro, La Forza del Destino, rolul Trabucco), la Nantes (Les Brigands, Les Contes d’Hoffmann, Evgenij Onegin), la Nisa (La Grande Duchesse), la Monte-Carlo (Falstaff, L’Homme de la Mancha, La Fanciula del West, Tosca și Das Rheingold, în rolul Mime).

Invitat cu regularitate de Opera Națională din Paris, a cântat acolo Les Contes d’Hoffmann, Le Nozze di Figaro, La Forza del destino, Die Zauberflöte, Werther, Benvenuto Cellini, Tosca, Madama Butterfly…

De asemenea, interpretările sale au putut fi urmărite pe cele mai prestigioase scene internaționale, precum Marele Teatru din Genova (Manon Lescaut, Tosca, rolul Spoletta, Jean-Jacques Rousseau o creație de Philippe Fénelon, La Grande Duchesse de Gerolstein), la Lausanne (Tom Jones, Falstaff, Le Chanteur de Mexico), la Liège (Falstaff, The Man of la Mancha, rolul Sancho, de Mitch Leigh alături de Don Quichotte de José Van Dam, Les Contes d’Hoffmann, cei patru valeți, La Périchole, La Vie parisienne, Andrea Chénier, rolul Incredibile), la Teatro Real din Madrid (Manon, Guillot de Morfontaine), la Teatrul la Fenice din Veneția (Carmen, Remendado), Teatro Massimo din Palermo (Manon), Teatro Petruzelli din Bari (Dialogues des Carmélites, L’Aumônier), Orchestra Radiodifuziunii Bavareze (Manon), Beijing (Les Contes d’Hoffmann), Sao Paulo (Carmen), Manon la Opera Comică, Die Zauberflöte la Festivalul de la Sanxay, Tosca, Falstaff și Les Contes d’Hoffmann la Monte Carlo, Carmen la Théâtre des Champs-Elysées, Barkouf de Offenbach la Strasbourg, Turandot la Opera din Marsilia, Le Nozze di Figaro și La Vie Parisienne la Théâtre des Champs-Elysées, Falstaff la Aix-en-Provence.

A fost invitat de dirijorul Ivan Fischer să ia parte la producțiile Le Nozze di Figaro și Die Zauberflöte în turneu la Budapesta, Berlin, New York (Mostly Mozart Festival), Abu Dhabi… În 2009, a apărut în producția Carmen (Remendado) dirijată de Daniel Barenboim care a deschis stagiunea Teatro alla Scala. La Milano a cântat, de asemenea, Les Contes d’Hoffmann și Manon.

Recent, a interpretat La Vie Parisienne la Tours și la Théâtre des Champs-Elysées, Manon la Opera din Paris, Salomé la Festivalul din Aix-en-Provence, Hamlet la Festivalul de Radio-France,

Printre proiectele sale viitoare, amintim: La Périchole la Théâtre des Champs-Elysées, la Toulon și la Dijon, Les Mamelles de Tirésias, Le Rossignol și La Bohème tot la Théâtre des Champs-Elysées, La Vie Parisienne la Limoges și Giuditta la Opera Națională din Rin.

Născută în România, în prezent stabilită în Elveția, Teodora Brody s-a pregătit inițial în jazzul clasic și a devenit cunoscută la sfârșitul anilor 1990 și începutul anilor 2000, cântând alături de legendarul pianist de jazz Johnny Răducanu.

Aclamată pentru puterea sa vocală extraordinară și viziunea creativă, Teodora a fost pionieră în fuziunea jazzului cu Doina – creație lirică specifică poporului român – și este larg recunoscută pentru introducerea publicului internațional în lumea unică a acestui gen muzical, profund emoționant și personal.

Căutând mereu noi teritorii muzicale de explorat, Teodora a interpretat alături de muzicieni precum Stanley Jordan, Theodosii Spassov, Lars Danielsson, Johnny Ră ducanu, Les Paul, Curtis Fuller, Eric Legnini, Phillippe Duchemin, Guido Manusardi, Benny Rietveld, Daniele di Bonaventura, Ion Baciu și Al Copley. Pe scena mondială, Teodora a apărut în mod regulat la prestigioase festivaluri europene de jazz, inclusiv Montreux, Lugano și Marciac, iar peste Atlantic a cântat la Biblioteca Congresului din SUA și la Galeria de Artă Corcoran, precum și la cluburi legendare cum ar fi Iridium New York și Blues Alley din Washington D.C.

În 2004, guvernul american a numit-o pe Teodora Ambasador Cultural al României în SUA, iar în 2007 și 2008 Teodora a fost distinsă cu premiul pentru „Cea mai bună contribuție internațională de jazz a unui artist român” de către Compania Română de Radiodifuziune.

În ultimii ani, imaginația îndrăzneață a Teodorei a dus-o mult dincolo de rădăcinile ei românești și de jazz, pe un nou teritoriu muzical. Cu proiecte unice precum „Unifying Worlds”, „From Classical to Jazz” și „Classical Emotion”, Teodora a explorat repertoriul clasic cu o abordare complet nouă, creând și interpratând versiuni vocale originale ale unora dintre capodoperele create de Bach, Beethoven, Enescu, Pachelbel, Vivaldi, Bartók, Pablo Casals.

În 2019, „From Classical to Jazz” a fost desemnat „Proiectul anului” la Gala Premiilor de Jazz din România, iar Teodora însăși a fost numită „Muzicianul anului” pentru al doilea an consecutiv.

După prezenţe interpretative remarcabile la prestigiosul Festival Internațional George Enescu în 2019 și 2021, Teodora se întoarce la Ateneul Român în 2023, cu una dintre cele mai interesante orchestre de cameră din Marea Britanie, pentru a interpreta versiunea sa vocală electrizantă a Rapsodiei Române nr. 1 a lui Enescu.

2023 este anul în care Teodora își continuă parcursul creativ unic cu proiecte interesante, inclusiv sesiunile sale „Impromptu” – o serie de concerte experimentale inedite, fără compoziții, scenarii sau repetiții prealabile, susținute cu invitați speciali în toată Europa – și un viitor album înregistrat cu London Symphony Orchestra.

Yefim Bronfman s-a născut la Tașkent, de unde a emigrat împreună cu familia sa în Israel în 1973. A studiat cu Arie Vardi la Academia Rubin din Tel Aviv, înainte de a-și continua perfecționarea tehnicii în Statele Unite la Juilliard School din New York, Marlboro School of Music din Vermont și Curtis Institute of Music din Philadelphia. Printre profesorii săi din America s-au numărat Rudolf Firkušný, Leon Fleisher și Rudolf Serkin. 

Și-a făcut aclamatul debut internațional cu Orchestra Simfonică din Montreal sub bagheta lui Zubin Mehta în 1975, devenind cetățean american în 1989 și susținând primul său recital la Carnegie Hall din New York în același an. 

O serie de recitaluri alături de violonistul Isaac Stern în 1991 l-a dus înapoi în Rusia pentru prima dată de când emigrase cu optsprezece ani mai devreme. În acel an a primit, de asemenea, prestigiosul premiu Avery Fisher, iar în 2010 a primit premiul Jean Gimpel Lane de la Universitatea Northwestern. 

În 2015 a fost distins cu titlul de Doctor Honoris Causa de către Manhattan School of Music. 

Yefim Bronfman a cântat cu toate orchestrele importante din lume, iar printre dirijorii cu care a lucrat se numără Daniel Barenboim, Herbert Blomstedt, Riccardo Muti, Riccardo Chailly, Franz Welser-Möst, Esa-Pekka Salonen și Sir Simon Rattle. 

Este, de asemenea, un muzician de cameră pasionat și a concertat alături de mulți muzicieni eminenți, printre care Pinchas Zukerman, Martha Argerich, Magdalena Kožená, Anne-Sophie Mutter și Emmanuel Pahud. 

De asemenea, se bucură de o discografie impresionantă care include nu mai puțin de șase nominalizări la Premiile Grammy. În 1997, a primit un Grammy pentru înregistrarea concertelor pentru pian de Bartók cu Filarmonica din Los Angeles sub bagheta lui Esa-Pekka Salonen. 

Apariția sa cu Orchestra de Stat Bavareză în septembrie 2023 marchează debutul său cu această orchestră. În plus, el participă la un turneu european în cadrul festivităților orchestrei care marchează cea de-a cinci sute-a aniversare de la fondarea sa.

Captivând publicul și criticii din întreaga lume, Lawrence Brownlee a fost aclamat ca fiind „o stea internațională în repertoriul de operă bel canto” (The New York Times), „una dintre cele mai importante vedete bel canto din lume” (The Guardian) și „unul dintre cei mai solicitați cântăreți de operă din lume în present” (NPR). Reprezintă o voce pentru activism și diversitate în industrie. 

Un artist de frunte în muzica clasică, Lawrence Brownlee este un invitat obișnuit al celor mai importante teatre de operă din lume, inclusiv Opera Metropolitană, Teatro alla Scala, Opera Regală – Covent Garden, Opera de Stat Bavareză, Opera de Stat Unter den Linden, Opera Germană din Berlin, Opera Națională din Paris, Gran Teatre del Liceu, Teatro Real, Opera din Zürich și Opera de Stat din Viena. Recent, a apărut în rolul Rodgrigo în Plateé (Opera Națională din Paris), Otello de Rossini (Opera Philadelphia), Ory în Le Comte Ory (Opera Lirică din Chicago). Printre proiectele sale de viitor se numără Tamino în Die Zauberflöte [Flautul Fermecat]  (Opera Metropolitană).

Marius Vlad Budoiu este unul din cei mai apreciați tenori români. A absolvit Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj, și a debutat la 21 de ani ca solist în Simfonia a IX-a de Beethoven. Cu rolul Tamino (Die Zauberflöte de W. A Mozart) şi-a făcut în 1996 debutul pe scena Operei Naționale din București. A cântat în sute de concerte şi spectacole, pe scene din Anglia, Australia, Austria, Albania, Belgia, Bulgaria, Cehia, Elveția, Franța, Germania, Grecia, Italia, Japonia, Kazahstan, Olanda, Polonia, Rusia, Serbia, Spania, Slovacia, și Turcia.

Tenorul Marius Vlad Budoiu a abordat o largă paletă repertorială, de la lucrări ale lui Händel și Mozart la lucrări ale secolului XX. Repertoriul său a inclus câțiva ani cu succes roluri de tenor liric preum Rodolfo (La Bohme), Alfredo (La Traviata), Alfred (Die Fledermaus), Barinkay (Der Zigeunerbaron), Nemorino (L’elisir d’amore), Faust (Faust). Cu timpul, vocea sa a evoluat spre repertoriul spint, el abordând roluri ca Pinkerton (Madama Butterfly), Don José (Carmen), Radames (Aida), Cavaradossi (Tosca), Canio (Pagliacci), Turiddu (Cavalleria Rusticana), Don Carlo (Don Carlo) şi Manrico (Il Trovatore).

În ultimii ani a abordat repertoriul dificil pentru tenor dramatic, devenind Otello (Otello), Calaf (Turandot), Samson (Samson et Dalila), Don Alvaro (La Forza del Destino), Tannhäuser (Tannhäuser), Lohengrin (Lohengrin) şi Tristan (Tristan și Isolda). Între colaboratorii de renume ai tenorului enumerăm pe Zubin Mehta, Daniel Barenboim, Rafael Frühbeck de Burgos, Gennady Rozhdestvensky, Antonio Pappano, Lawrence Foster, Cristian Mandeal, Peter Ruzicka, Marek Jankovski, Friedrich Haider. A colaborat cu Filarmonica din München, Filarmonica din Hamburg, Staatskappelle Berlin, Berliner Symphoniker, Staatskappelle Dresden, Santa Cecilia din Roma, cu operele din București, Bratislava, Budapesta, Scala din Milano, Staatsoper din Berlin, Freiburg, Marseille, Melbourne, Palermo, Toulon și multe altele.

Deţinând titlul de Doctor în Muzică, Marius Vlad Budoiu desfășoară din 1995 o bogată activitate pedagogică la Academia de Muzică din Cluj. Printre artiştii formaţi sub îndrumarea domniei sale fac parte nume de rezonanţă în arta lirică, artişti cu remarcabile cariere naționale şi internaţionale: George Petean, Adela Zaharia, Ștefan Pop, Bogdan Baciu, Bogdan Taloș, Ovidiu Purcel, Cristian Hodrea, Cristian Mogoșan și mulți alții. Este invitat mereu pentru cursuri de măiestrie la diferite instituții de artă și învățământ: la Iași, la București, la Düsseldorf, Melbourne, la Roma, la Conservatorul Santa Cecilia, la Academia de Muzică din Berlin, Academia de Muzică din Graz și la Conservatorul Regal din Haga.

Georgia Burashko

Mezzosoprana canadiană Georgia Burashko a fost apreciată ca fiind un „model de expresivitate” și „evocatoare din punct de vedere emotional” (Opera Going Toronto). Stabilită în Den Haag, Țările de Jos, Georgia este Young Bach Fellow cu De Nederlandse Bachvereniging pentru stagiunea 2022-23 și este câștigătoarea concursului The Dutch Classical Talent, care i-a adus un turneu de recitaluri solo din curatoriatul propriu prin Țările de Jos în 2023-24.

La începutul anului 2022, Georgia a prezentat în premieră J.S. Bach, The Apocalypse, o producție de operă comună cu De Nederlandse Bachvereniging și Opera2Day, care a făcut un turneu în Olanda. În iunie 2022, Georgia și-a lansat albumul de debut împreună cu harpista italiană Michela Amici, intitulat „Dal suono dolcissimo”. Cu o listă de piese de muzică italiană din secolul al XVII-lea, precum și lucrări noi pentru voce și harpă barocă, Burashko și Amici au făcut un turneu cu programul lor în recital atât în Italia, cât și în Olanda.

Printre alte spectacole de operă se numără Nerone (Agrippina), Juno (Orphée aux Enfers), Tirinto (Imeneo), Zosha (Adio Auschwitz), Cari Bayar (Lizée și Ivany No One’s Safe), Dritte Dame (Die Zauberflöte) și Zerlina (Don Giovanni), în care a fost lăudată pentru „interpretarea sa sinceră, vocea sa luminoasă, care se potrivește cu frumusețea sa radiant” (Opera Canada).

Georgia a fost bursieră Rebanks Family Fellow în 2019 la Glenn Gould School și a obținut un masterat în muzică veche cu distincție la Koninklijk Conservatorium Den Haag, unde a urmat cursurile în calitate de Holland Fellow cu bursă completă. Activitatea ei la Koninklijk Conservatorium a fost celebrată pentru că „posedă un instrument minunat, pus în slujba artei muzicale cu cea mai profundă implicare”.

Georgia este licențiată la Școala de Muzică Schulich a Universității McGill, are un masterat la Divizia de Operă a Universității din Toronto și a efectuat rezidențe la Centrul Banff pentru Artă și Creativitate, la Royaumont Abbeye și cu Europäisches Hanse-Ensemble (Lübeck).

Alan Buribayev este dirijor-șef al Operei Astana din Kazahstan.  El și-a încheiat mandatul de dirijor-șef al Orchestrei RTE în 2016, iar printre funcțiile anterioare se numără cea de dirijor-șef al Orchestrei Simfonice din Norrköping din 2006 până în 2011, dirijor-șef al Orchestrei Brabants din Olanda din 2007 până în 2012 și dirijor principal invitat al Orchestrei Simfonice Japan Century din Osaka din 2014 până în 2018.  

Foarte apreciat pentru intensitatea și spontaneitatea sa, precizia și măiestria sa muzicală sunt la fel de lăudate, iar succesul său îi aduce invitații regulate pentru a dirija ca invitat la cel mai înalt nivel.  Printre cele mai importante evenimente recente și viitoare se numără proiectele cu Filarmonica din Helsinki, Opera Națională Finlandeză, Orchestra Simfonică din Sankt Petersburg, Orchestra Filarmonicii Regale, Filarmonica din Auckland, Orchestra Simfonică din Stavanger și Orchestra Simfonică din St. Gallen. 

Alan Buribayev s-a născut în 1979 într-o familie de muzicieni; tatăl său este violoncelist și dirijor, iar mama sa este pianistă. A absolvit cu onoruri la Conservatorul de Stat din Kazahstan, atât ca violonist, cât și ca dirijor, și și-a continuat studiile de dirijat la Universitatea de Muzică din Viena.  Victoria sa la Concursul de dirijat Lovro von Matacic din Zagreb l-a adus în atenția internațională.  În 2001, a ajuns în finala Concursului de dirijat Malko de la Copenhaga, în cadrul căruia i s-a recunoscut „talentul și promisiunea remarcabile”.  Alan Buribayev a continuat să câștige Premiul I la Concursul Antonio Pedrotti în 2001.

Născută în Israel, Avigail Bushakevitz a crescut în Africa de Sud, iar acum locuiește la Berlin împreună cu soțul ei și cu cei trei copii. A locuit în Cape Town, New York și Tel Aviv, absolvind Școala de Muzică Juilliard, unde a studiat cu Sylvia Rosenberg, înainte de a se muta în Israel pentru a învăța ebraica și a studia cu Hagai Shaham la Școala de Muzică Buchmann-Mehta. În timp ce era la Juilliard, a fost angajată și ca asistent de predare pentru antrenamentul auzului, poziție pe care a ocupat-o timp de trei ani.

Avigail a câștigat numeroase concursuri și a fost desemnată „Tânărul artist al anului” în 2016 pentru că a dus o muncă excepțională în domeniul muzicii în Africa de Sud. În Israel, ea a obținut premiul întâi la concursul național israelian UNO din Ierusalim.

În calitate de solistă, Avigail a interpretat concerte de Ceaikovski, Sibelius, Mendelssohn, Prokofiev, Saint-Saëns, Mozart, Beethoven și Bruch cu orchestre din Africa de Sud, Israel și Germania. Dragostea sa pentru muzica și instrumentele baroce a determinat-o să cânte concerte de Bach și Locatelli cu ansambluri baroce precum Cape Town Baroque Orchestra. Pasionată de muzica de cameră, este membră a Franz Trio, pe care l-a fondat în 2017 împreună cu soțul ei Ernst-Martin Schmidt și violoncelista Constance Ricard.  De când se știe, a cântat și cu fratele ei, pianistul Ammiel Bushakevitz. Împreună, au susținut turnee în Europa și Africa de Sud, au câștigat un concurs în Spania și au înregistrat un CD cu Sonatele pentru vioară și pian de Mozart. 

Ca muzician de orchestră, Avigail a ocupat poziția de concertmaestru la Royal Albert Hall, la BBC Proms din Londra, sub bagheta lui Sir Mark Elder, și în Israel, sub bagheta lui Zubin Mehta. În calitate de membră a West-Eastern Divan Orchestra, a efectuat turnee în Spania și Abu Dhabi sub bagheta lui Daniel Barenboim. Din 2015, Avigail este membră a Orchestrei Konzerthaus din Berlin.

„Spectacolele susținute de Camerata Bern sunt pline de un spirit înflăcărat.” – BBC Music Magazine, februarie 2021

CAMERATA BERN combină inovația și calitatea la cel mai înalt nivel posibil. Plin de curiozitate și bucurie de a cânta, ansamblul deschide noi drumuri, testează limitele și încântă publicul cu programe îndrăznețe.

Înființată în 1962 cu scopul de a cânta ca formație flexibilă fără dirijor, CAMERATA BERN este astăzi o orchestră de cameră de renume mondial, cu 15 membri, toți soliști de excepție. Patricia Kopatchinskaja este partener artistic al ansamblului încă din anul 2018.

CAMERATA BERN interpretează un repertoriu care se întinde de la Baroc la Contemporan, stând în picioare și fără dirijor. Repertoriul inovator al ansamblului combină diferite perioade și stiluri și variază de la programe de concert clasic la concerte puse în scenă, proiecte de muzică de cameră și concerte pentru copii.

Având propria serie de concerte în Berna și legături puternice cu orașul, ansamblul apare, de asemenea, în mod regulat la festivaluri internaționale și în săli de concerte importante din Elveția, Europa, America de Nord și de Sud și Asia. CAMERATA BERN concertează alături de artiști de renume, precum Antje Weithaas, Sergio Azzolini, Steven Isserlis, Ilya Gringolts, Anna Prohaska sau Kristian Bezuidenhout. În fiecare stagiune, ansamblul alege un compozitor în rezidență, în 2022/23 fiind selectat compozitorul german Jan Dvořák.

Înregistrările pe CD și vinil au câștigat mai multe premii internaționale, precum Grand Prix du Disque, Premiul Criticilor Germani de Discuri sau Echo Klassik. Cele mai recente două lansări de CD-uri, „Time and Eternity” cu Patricia Kopatchinskaja și „Plaisirs illumines” cu Patricia Kopatchinskaja și Sol Gabetta, cuprinzând o piesă comandată compusă de Francisco Coll (Compozitor în Rezidență 2018/19), au fost nominalizate pentru un premiu Gramophone. „Plaisirs illuminés” a primit, de asemenea, premiul BBC Music Magazine Award în 2022.

CAMERATA BERN desfășoară o activitate semnificativă în domeniul educației muzicale pentru copii, realizând turnee regulate de concerte în școlile din cantonul Berna. Din 2010, în peste 250 de concerte, aproximativ 18 000 de elevi au putut experimenta muzica la cel mai înalt nivel, într-un mod accesibil, în propriile clase.

Fundația CAMERATA BERN este subvenționată de orașul Berna, de cantonul Berna și de conferința regională Berna-Mittelland. Fundația primește sprijin din partea Burgergemeinde Bern, a Fundației Ursula Wirz, precum și din partea altor fundații, parteneri și sponsori.

În anul 2022, CAMERATA BERN sărbătorește cea de-a 60-a aniversare de la fondarea sa.

Prospețime, fantezie fară limite, culori diverse si o înaltă muzicalitate. Acestea sunt calitațile pe care muzicienii Cameratei Regale le-au dobândit in anii săi de existenta. Numele Camerata Regala nu este întâmplător, orchestra dobândind in anul 2009 Înaltul Patronaj al Alteței Sale Regale Principele Radu al României. Însuflețiți de cel mai autentic entuziasm pentru muzică, instrumentiști de cel mai înalt nivel s-au reunit pentru a forma un ansamblu de excelență.

Începând cu anul 2012 Camerata Regală a desfăşurat în fiecare an o mini stagiune de concerte la Ateneul Român, denumită iniţial Royal Sound, apoi Mari Solişti, Mari Dirijori, iar începând cu anul 2014 devine Stagiunea Regală, proiectul emblematic al orchestrei.

Camerata Regală este o prezenta din ce in ce mai des întâlnită atat pe scenele românești, unde desfășoară proiecte inedite, cât si peste hotare.

Este alături de Casa Regală a României la Ceremoniile prilejuite de Aniversarea Jubileului Alteței Sale Regale Principele Radu al Romaniei, de Investirea cu Titlul de Alteta Regala a Principelui Nicolae al României, Jubileului de 90 de ani ai Regelui Mihai, Ceremonia Decorației Regale “Nihil Sine Deo”, Aniversarea  a 25 de ani de la revenirea în țară a Alteței Sale Regale Principesa Margareta.

În cadrul ediției cu numarul 25 al Festivalului Internațional George Enescu 2021, Camerata Regală a susținut două concerte, iar în data de 1 Decembrie, a reprezentat România la Liege printr-un concert extraordinar, prilejuit de Ziua Națională a României. Concertul a avut loc la Sala mare de concerte a Filarmonicii Regale din Liege, critica locala catalogând orchestra „La creme de l’orchestre de chambre d’Europe”.

Cu ocazia celor  10 ani de existență, Camerata Regală, a fost decorată de Casa Regală a României cu medalia Crucea Casei Regale.

Camerata Salzburg este una dintre cele mai importante orchestre de cameră din lume. Invitații în cele mai prestigioase locații, de la New York la Beijing, completează activitățile de concert ale orchestrei din orașul natal, Salzburg.

Camerata este unul dintre ansamblurile de bază ale Festivalului de la Salzburg și ale Săptămânii Mozart încă din anul 1956. Seriile cu abonamente ale Cameratei în marea sală a Fundației Internaționale Mozarteum sunt un pilon al vieții muzicale din Salzburg.

În centrul repertoriului, pe lângă operele lui Joseph Haydn, Ludwig van Beethoven și Franz Schubert, se află, desigur, opera geniului local, Wolfgang Amadeus Mozart. Este, mai presus de toate, „sunetul tipic al lui Mozart” care, de-a lungul anilor, a făcut din Camerata un ambasador internațional și o figură muzicală a orașului Salzburg.

Printre cele mai importante apariții din ultimii ani se numără cele de la Festivalul de Pâques din Aix-en-Provence, BBC Proms din Londra, Festivalul Enescu din București, Festivalul de Muzică din Beijing și Carnegie Hall din New York. Camerata colaborează îndeaproape cu Wiener Konzerthaus și are apariții regulate la Tonhalle Zurich, Alte Oper din Frankfurt, Centrul pentru Cultură și Congres din Lucerna, Elbphilharmonie din Hamburg, Teatrul Prințului Regent din  din München, precum și la Filarmonica din Köln și la Filarmonica din Paris.

Personalități precum Géza Anda, Sándor Végh și Sir Roger Norrington au modelat sunetul Cameratei. Muzicieni precum Alfred Brendel, Philippe Herreweghe, Franz Welser-Möst, Pinchas Zukerman, Anne-Sophie Mutter, Teodor Currentzis, Matthias Goerne, Fazıl Say, Renaud Capuçon, Yuja Wang, Janine Jansen și Hélène Grimaud, printre alții, au fost parteneri de seamă ai Cameratei în anii trecuți.

Când Bernhard Paumgartner a fondat orchestra în 1952, crezul artistic al fiecărui membru în parte era clar: a face muzică pe propria răspundere în cadrul comunității Camerata, o maximă pe care orchestra și membrii săi o trăiesc până în prezent. Mentorii de lungă durată, Bernhard Paumgartner și Sándor Végh, au conturat faimosul „sunet Camerata”, cunoscut în întreaga lume. După moartea lui Végh, Sir Roger Norrington, în calitate de dirijor șef, a avut o influență durabilă asupra orchestrei. Astăzi, Sir Roger este directorul laureat al Cameratei. Succesorii săi ca directori artistici au fost Leonidas Kavakos și dirijorul francez Louis Langrée. Din 2016, muzicienii de la Camerata au preluat conducerea artistică în propriile mâini.

Conduși de maeștrii lor de concert Gregory Ahss și Giovanni Guzzo în calitate de primus inter pares, muzicienii lucrează împreună pentru a interpreta sunetul și subtilitățile sale, precum și muzica din spatele notelor. În acest fel, chiar și în cel de-al șaptelea deceniu de existență, Camerata păstrează o „bucurie de a cânta care este contagioasă” – Neue Zürcher Zeitung. 

Camerata a înregistrat peste 60 de producții pentru case de discuri renumite precum Deutsche Grammophon (cel mai recent „The Messenger” împreună cu Hélène Grimaud), DECCA, Sony sau Warner Classics – multe dintre acestea au câștigat premii importante – ceea ce atestă excelența și dedicarea muzicală a muzicienilor de la Camerata.

Orchestra de cameră „Cameristi della Scala”, formată din muzicieni ai Orchestrei Teatro alla Scala din Milano, a fost înființată în 1982. Particularitatea acestei orchestre de cameră este aceea de a cânta cu sau fără dirijor. Repertoriul său central include numeroase capodopere pentru orchestră de cameră, din secolul al XVIII-lea până în prezent, promovând și susținând în același timp operele unor compozitori mai puțin cunoscuți. Cameristi della Scala îi include deseori pe minunații soliști ai Orchestrei La Scala și, de asemenea, cântă în mod regulat cu soliști renumiți precum Daniel Müller-Schott, Khatia Buniatishvili, Jan Lisiecki, Sergei Babayan, Alexei Volodin, Daniel Lozakovich, Giovanni Sollima, Julius Berger etc. Dirijorii celebri care au dirijat la Teatro alla Scala în trecut și până în prezent au influențat în mod semnificativ caracterul și sunetul Cameristi della Scala, cunoscuți pentru sunetul și frazarea muzicală italiană.

Cameristi della Scala a concertat în multe locuri prestigioase, săli de concert și festivaluri din întreaga lume, cum ar fi Carnegie Hall din New York, Library of Congress din Washington D.C., Salle Gaveau din Paris, Tchaikovsky Hall din Moscova, Tonhalle din Zurich, Mann Auditorium din Tel Aviv, Victoria Hall din Geneva, Teatro Coliseo din Buenos Aires, Teatrul de Operă Narodowa din Varșovia, Festivalul Enescu din București, Festivalul de Toamnă din Tbilisi, Festivalul Internațional de la Izmir din Turcia și multe altele. În cadrul concertului lor anual de la Teatro alla Scala din Milano, orchestra a interpretat un program în onoarea celei de-a 100-a aniversări a lui Leonard Bernstein în mai 2018. În colaborare cu celebrul dansator Roberto Bolle, care este unul dintre cei mai importanți dansatori de la Teatro alla Scala, Cameristi della Scala i s-a alăturat pentru un spectacol la Forumul Economic Mondial din 2018 de la Davos.

Cameristi della Scala a primit Premio Isimbardi (Premiul Isimbardi) din partea Provinciei Milano în 2012, în semn de recunoaștere a contribuției lor remarcabile la comunitate și la prestigiul orașului Milano în lume. În urma debutului său remarcabil alături de orchestră, dirijorul Wilson Hermanto a fost numit dirijor principal invitat în 2017. În relația lor strânsă și continuă, orchestra și maestrul au susținut până în prezent numeroase concerte în Italia, Franța, Germania, Elveția, Austria, România, Turcia și așteaptă cu nerăbdare viitoarele proiecte, locale și internaționale, în colaborare cu soliști de renume internațional.

Violonistul francez Renaud Capuçon este ferm stabilit pe plan internațional ca solist, interpret și muzician de cameră. Este cunoscut și apreciat pentru prestanța, profunzimea tonului și virtuozitatea sa și colaborează cu cele mai prestigioase orchestre, artiști, locații și festivaluri din lume.

Născut la Chambéry în 1976, Renaud Capuçon și-a început studiile la Conservatorul Național Superior de Muzică din Paris la vârsta de paisprezece ani, câștigând numeroase premii în cei cinci ani petrecuți acolo. Ulterior, Capuçon s-a mutat la Berlin pentru a studia cu Thomas Brandis și Isaac Stern și a primit Premiul Academiei de Arte din Berlin. În 1997, Claudio Abbado l-a invitat să devină concertmaestru al Orchestrei de Tineret Gustav Mahler, pe care a condus-o timp de trei veri, lucrând cu dirijori precum Boulez, Ozawa, Welser-Möst și Claudio Abbado.

De atunci, Capuçon s-a impus ca solist la cel mai înalt nivel. El colaborează cu orchestre de prim rang, precum Orchestra Filarmonicii din Berlin, Orchestra Simfonică din Boston, Orchestra de Cameră a Europei, Filarmonica della Scala, Orchestra Simfonică din Londra, Orchestra Filarmonicii din New York, Orchestra Filarmonicii din Viena, Orchestra din Paris, Orchestra Națională a Franței și Orchestra Filarmonică a Radio France.

Printre numeroasele sale relații cu dirijori se numără Barenboim, Bychkov, Dénève, Dohnanyi, Dudamel, Dutoit, Eschenbach, Gergiev, Haitink, Harding, Long Yu, Paavo Järvi, Nelsons, Nézet-Seguin, Roth, Shani, Ticciati, van Zweden. Printre momentele importante din stagiunea 22/23 se numără debutul său la Carnegie Hall cu Orchestra de Cameră Orpheus, în cadrul unui turneu în SUA.

Un mare angajament față de muzica de cameră l-a condus la colaborări cu Argerich, Angelich, Barenboim, Bashmet, Bronfman, Buniatishvili, Grimaud, Hagen, Ma, Pires, Trifonov, Yo-Yo Ma și Yuja Wang, precum și cu fratele său, violoncelistul Gautier Capuçon, și l-au dus, printre altele, la festivalurile de la Berlin, Lucerna, Verbier, Aix-en- Provence, Roque d’Anthéron, San Sebastián, Stresa, Salzburg, Edinburgh International și Tanglewood. De asemenea, Capuçon a reprezentat Franța la unele dintre cele mai prestigioase evenimente internaționale din lume: a cântat alături de Yo-Yo Ma sub Arcul de Triumf pentru comemorarea oficială a Zilei Armistițiului, în prezența a peste 80 de șefi de stat, și a cântat pentru liderii mondiali la Summitul G7 de la Biarritz.

Capuçon este directorul artistic a două festivaluri, Sommets Musicaux de Gstaad, din 2016, și Festivalul de Paște din Aix-en-Provence, pe care l-a fondat în 2013. Din 2021, este, de asemenea, director artistic al Orchestrei de Cameră din Lausanne.

Capuçon și-a construit o discografie extinsă și, până de curând, a înregistrat exclusiv cu Erato/Warner Classics. În septembrie 2022, Capuçon și-a anunțat noul parteneriat cu Deutsche Grammophon, iar două luni mai târziu a lansat primul său album cu casa de discuri galbenă – o colecție de sonate pentru vioară interpretate împreună cu Martha Argerich și înregistrate la Festivalul de Paște de la Aix-en-Provence. Printre lansările recente cu Erato se numără o înregistrare a concertului pentru vioară și a sonatei pentru vioară de Elgar cu LSO condusă de Sir Simon Rattle, un album cu Guillaume Bellom care cuprinde o gamă extinsă de lucrări mai scurte aranjate pentru vioară și pian și, cel mai recent, înregistrări ale concertelor pentru vioară de Vivaldi și Saint-George cu Orchestra de Cameră din Lausanne. Albumul său „Au Cinema”, care cuprinde selecții foarte îndrăgite din muzica de film, a fost lansat cu succes în octombrie 2018 și a fost foarte apreciat de critică.

Capuçon cântă la Guarneri del Gesù ‘Panette’ (1737), care a aparținut lui Isaac Stern. În iunie 2011, a fost numit ‘Chevalier de l’Ordre National du Mérite’, iar în martie 2016 ‘Chevalier de la Légion d’honneur’ de către guvernul francez. égion d’honneur’ de către guvernul francez.

Gautier Capuçon este un adevărat ambasador al violoncelului în secolul XXI. Susținând concerte la nivel internațional cu mulți dintre cei mai importanți dirijori și instrumentiști din lume, este, de asemenea, un ambasador pasionat al Asociației Orchestre à l’École, care aduce muzica clasică unui număr de peste 40.000 de elevi din întreaga Franță. În ianuarie 2022, Gautier Capuçon și-a lansat propria fundație pentru a sprijini tinerii muzicienii talentați aflați la începutul carierei lor și pentru a-și spori sprijinul acordat tinerilor artiști: fondationgautiercapucon.com. Multiplu premiat, este apreciat pentru muzicalitatea sa expresivă, virtuozitatea exuberantă și pentru sonoritatea profundă a violoncelului său Matteo Goffriller „L’Ambassadeur” din 1701.

În vara anului 2020, în plină pandemie, Capuçon a adus muzica direct în viețile familiilor de pe tot cuprinsul Franței, în mod gratuit, în timpul odiseei sale muzicale „Un été en France”.  În luna iulie 2022, cu ocazia celei de-a treia ediții a acestui proiect, el a susținut 15 concerte în toată țara, inclusiv la Autun, Clairveaux, Eauz și în orașul său natal Chambéry. De asemenea, în cadrul concertelor sale, el pune în valoare 14 tineri muzicieni și 8 tineri dansatori.

Dedicat explorării și extinderii repertoriului pentru violoncel, Capuçon interpretează o gamă extinsă de lucrări în fiecare stagiune și prezintă în mod regulat noi lucrări comandate în premieră. Proiectele actuale includ colaborări cu Lera Auerbach, Danny Elfman și Thierry Escaich.

În stagiunea 2022/23, Capuçon apare, printre altele, alături de Orchestra Simfonică din Boston/Andris Nelsons, Orchestra Simfonică din Chicago/Manfred Honeck, Orchestra Simfonică din San Francisco/Michael Tilson Thomas, Orchestra Radiodifuziunii Bavareze /Marie Jacquot, Orchestra Simfonică Gewandhaus din Leipzig/Andris Nelsons, NDR Hamburg/Pablo Heras-Casado, Orchestra Filarmonică din Munich/Lorenzo Viotti, Orchestra Tonhalle din Zurich/Christoph Eschenbach, Orchestra din Paris/Mäkelä și Orchestra Filarmonică din Cehia/Semyon Bychkov. Este artist curator la Konzerthaus Dortmund și, în plus, Capuçon cântă la festivaluri din întreaga lume, inclusiv la festivalurile de la Salzburg, Grafenegg și Verbier.

În recital, Capuçon face pereche în mod regulat cu Frank Braley și Jérôme Ducros – în timp ce alți parteneri de muzică de cameră îi includ pe Nikolai Lugansky și Gabriela Montero, precum și pe Martha Argerich, Daniel Barenboim, Lisa Batiashvili, Renaud Capuçon, Leonidas Kavakos, Andreas Ottensamer, Jean-Yves Thibaudet, Daniil Trifonov, Yuja Wang, surorile Labèque și cvartetele Artemis, Ébène și Hagen.

Înregistrând în exclusivitate pentru Erato (Warner Classics), Capuçon a câștigat multiple premii și deține o discografie extinsă. Cel mai recent album al său, Sensations, lansat în toamna anului 2022, explorează piese scurte dintr-o serie de genuri diferite. Albumul său de lucrări romantice de Brahms și Rachmaninov în colaborare cu Andreas Ottensammer și Yuja Wang a fost lansat, de asemenea, în toamna anului 2022 de Deutsche Grammophon. Albumul Emotions, lansat în 2020 de Warner Classics, conține muzică de compozitori precum Debussy, Schubert și Elgar și a obținut premiul de aur în Franța, rămânând pe locul 1 în topuri timp de peste 30 de săptămâni și vânzându-se în peste 110.000 de exemplare. Printre înregistrările anterioare se numără concerte de Șostakovici (Orchestra Mariinsky/Valery Gergiev) și Saint-Saëns (Orchestra Filarmonică a Radiodifuziunii Franceze/Lionel Bringuier); integrala Sonatelor de Beethoven cu Frank Braley; cvintetul de coarde de Schubert cu Cvartetul Ébène; Intuition cu Orchestra de Cameră din Paris/Douglas Boyd și Jérôme Ducros; un album cu lucrări de Schumann, înregistrat live cu Martha Argerich, Renaud Capuçon și Orchestra de Cameră a Europei/Bernard Haitink; Trio cu pian de Beethoven cu Renaud Capuçon și Frank Braley; sonate de Chopin și Franck cu Yuja Wang; și un album solo cu Bach, Dutilleux și Kodaly, precum și o înregistrare „Best of” cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la nașterea sa.

Capuçon a fost inclus pe DVD în interpretări live cu Orchestra Filarmonicii din Viena /Andris Nelsons (Concertul pentru violoncel nr. 1 de Saint-Saens) Orchestra Filarmonică din Berlin/Gustavo Dudamel (Concertul pentru violoncel nr. 1 de Haydn) și cu Lisa Batiashvili, Capela Saxonă de Stat din Dresda și Christian Thielemann (Concertul pentru vioară și violoncel de Brahms). Un nume cunoscut în Franța natală, el apare, de asemenea, pe ecran și online în emisiuni precum Prodiges, Now Hear This și The Artist Academy, și este prezentator invitat la Radio Classique în emisiunea Les Carnets de Gautier Capuçon.

Cu o muzicalitate extraordinară și o abilitate tehnică inepuizabilă, organistul american Cameron Carpenter este unul dintre talentele excepționale din peisajul muzical internațional. Spiritul său de pionierat și-a lăsat deja amprenta asupra istoriei recente a muzicii: cu orga International Touring Organ (ITO), construită după planurile proprii ale lui Cameron, acesta a efectuat turnee nu doar în Europa și SUA, ci și în Australia, Noua Zeelandă și Asia.

În 2022 a fost lansată înregistrarea lui Cameron a Cu o muzicalitate extraordinară și o abilitate tehnică inepuizabilă, organistul american Cameron Carpenter este unul dintre talentele excepționale din peisajul muzical internațional. Spiritul său de pionierat și-a lăsat deja amprenta asupra istoriei recente a muzicii: cu orga International Touring Organ (ITO), construită după planurile proprii ale lui Cameron, acesta a efectuat turnee nu doar în Europa și SUA, ci și în Australia, Noua Zeelandă și Asia.

În 2022 a fost lansată înregistrarea lui Cameron a Variațiunilor Goldberg de J.S. Bach, împreună cu aranjamentul său pentru Simfonia Romantică de Howard Hanson, pentru casa de discuri Decca. În 2019, a lansat Variațiunile Paganini de Serghei Rachmaninov, precum și Concertul pentru orgă de Francis Poulenc cu Konzerthausorchester Berlin sub bagheta lui Christoph Eschenbach la Sony Classical, o înregistrare, care a fost premiată cu OPUS KLASSIK 2020. Printre înregistrările anterioare lansate la Sony Classical se numără albumele „All You Need is Bach” (2016) și „If You Could Read My Mind” (2013).

Cameron Carpenter a fost primul organist care a fost nominalizat la un premiu GRAMMY pentru albumul său „Revolutionary” (2008, Telarc). Albumul „Cameron Live!” (2010) a fost, de asemenea, lansat de Telarc.

În 2021, a interpretat Simfonia nr. 3 pentru orgă, alămuri și percuție de Miloslav Kabeláč alături de Filarmonica din Dresda sub bagheta lui Tomáš Netopil pentru Deutschlandfunk Kultur. În actuala stagiune, Cameron apare în concerte la Berlin, Luxemburg, Graz, Wroclaw și în turneu în SUA.

Născut în 1981 în Pennsylvania, SUA, Cameron a interpretat pentru prima dată Clavecinul bine temperat de J. S. Bach la vârsta de 11 ani și a devenit membru al Școlii Americane de Băieți de Cor în 1992. Pe lângă mentorul său Beth Etter, a fost instruit de John Bertalot și James Litton. La Școala de Arte a Universității din Carolina de Nord a studiat compoziția și orga cu John E. Mitchener. Cameron a transcris peste 100 de lucrări pentru orgă, inclusiv Simfonia nr. 5. de Mahler, iar în timp ce era student la Juilliard School din New York, unde a urmat cursurile între 2000 și 2006, și-a compus propriile lucrări, în paralel cu studiul pianului cu Miles Fusco. În 2011, concertul său pentru orgă și orchestră The Scandal a fost prezentat în premieră de Die Deutsche Kammerphilharmonie Bremen la Filarmonica din Köln, iar în 2021, uvertura concertului său pentru orgă și orchestră Great Expectations cu Orchestra Simfonică Germană din Berlin. 

Tenorul portughez Rodrigo Carreto a fost ales pentru cea de-a 11-a ediție a Le Jardin des Voix în stagiunea 2023/24 alături de Les Arts Florissant, William Christie și Paul Agnew. A participat la 2021 Bach Young Soloists Masterclass al Collegium Vocale Gent sub conducerea lui Phillippe Herreweghe, cu care lucrează și cântă din stagiunea 2021/22. Carreto a primit premiul al treilea la 2021 American Music Talent Competition [Concursul de Talente Muzicale Americane 2021]. În martie 2020, a fost invitat să cânte în cadrul masterclass-ului de la Internationale Bachakademie Stuttgart, unde a interpretat, printre alte lucrări, Cantata Klagt, Kinder, klagt es aller Welt BWV 244a cu ansamblul JSB sub conducerea lui Hans-Christoph Rademann.

Marea versatilitate îi permite lui Rodrigo Carreto să cânte lucrări din baroc până în secolul XXI. El s-a dedicat în principal interpretării capodoperelor lui J. S. Bach și G. F. Händel, repertoriului haute-contre baroc francez, precum și ciclurilor de lieduri germane romantice și altor lucrări majore, cum ar fi W. A. Requiem și Missa în do minor de Mozart, Creația de J. Haydn, Paulus și Lauda Sion de F. Mendelssohn, Missa de Sfânta Cecilia de C. Gounod, Oratoriul de Crăciun de C. Saint-Saëns și Cantata Misericordium de B. Britten. El cântă în mod regulat ca solist cu Capriccio Barockorchester și La Chapelle Ancienne, iar în 2019 a susținut premiera modernă a Te Deum cu Orchestra Simfonică Portugheză și Corul Teatrului Național de S. Carlos. În 2021, împreună cu Os Músicos do Tejo, Rodrigo a prezentat la Lisabona cantata Pyrame et Thisbé de L. N. Clérambault.

În domeniul operei, Rodrigo Carreto a cântat, printre altele, rolurile Spoletta în Tosca de G. Puccini la Lisbon OperaFest 2020 cu ansamblul MPMP, Belfiore în La Finta Giardiniera de W. A. Mozart sub bagheta lui Johannes Schlaefli și Annette Uhlen la Theater der Künste Gessnerallee, Zürich în mai 2021. În decembrie 2021 a interpretat și înregistrat ca D. Fuas în As Guerras do Alecrim e da Manjerona, la CCB din Lisabona. 

În afară de Collegium Vocale Gent, Rodrigo Carreto face parte și din lotul de cântăreți pentru Schweizer Vokalconsort sub conducerea lui Marco Amherd și a colaborat cu Capela Naționașă a Catalaniei sub conducerea lui Jordi Savall, J. S. Bach-Stiftung sub conducerea lui Rudolf Lutz, La Cetra sub conducerea lui Andrea Marcón și Chœur de Chambre Namur sub conducerea lui Leonardo García Alarcón și La Grande Chapelle sub conducerea lui Albert Recasens. Între 2017 și 2019, Rodrigo Carreto a făcut parte din Corul Gulbenkian, unde a lucrat în mod regulat cu Michel Corboz, Paul McCreesh și Lorenzo Viotti, precum și în proiecte cu Ton Koopman, Gustavo Dudamel, David Afkham, John Nelson și Alain Altinoglu.

Rodrigo Carreto are o vastă experiență în concerte și festivaluri în toată Europa și în afara ei, inclusiv în Portugalia, Elveția, Belgia, Franța, Germania, Polonia, Olanda, Spania și China, și a cântat pe scene prestigioase precum Filarmonica din Berlin și Elbphilharmonie, Filarmonica din Paris, Het Concertgebouw și Auditorio Nacional de Música. 

După ce și-a luat licența în dirijat coral și teoria muzicii la Școala Superioară de Muzică din orașul său natal, Lisabona, și a studiat canto cu Joana Nascimento, Rodrigo Carreto s-a mutat în Elveția pentru a urma un master în interpretare vocală la Universitatea de Arte din Zurich sub îndrumarea lui Scot Weir, iar dezvoltarea sa muzicală și tehnică a avut loc în paralel cu îndrumarea cântăreților britanici Peter Harvey și Robert Murray. Rodrigo a participat la ateliere și cursuri de măiestrie cu cântăreți de renume internațional precum Dame Emma Kirkby, Werner Güra, Margreet Honig, Peter Kooij, Yvonne Naef, Jill Feldman, Geert Smits, Lothar Odinius, Flavio Ferri-Benedetti și Xavier Moreno.

Violoncelista și compozitoarea de origine spaniolă, Andrea Casarrubios, lăudată de New York Times pentru că a „traversat paleta de emoții” cu „un ton superb și o intensitate de neuitat” și descrisă de Diario de Menorca ca fiind o „interpretă ideală”, care oferă „eleganță, virtuozitate afișată și o mare putere expresivă”, a cântat ca solistă și muzician de cameră în Europa, Asia, Africa și America. Câștigătoare a primului premiu la numeroase concursuri și premii internaționale, a apărut la Carnegie Hall, Walt Disney Concert Hall, Lincoln Center și la festivalurile Ravinia, Piatigorsky și Verbier. Printre proiectele recente se numără comenzi și concerte în Mexic, Spania, Canada, Germania și Statele Unite.

Albumul său „Caminante” prezintă o parte din muzica sa originală. Lansat la Odradek Records, acesta a fost ales drept unul dintre cele mai bune albume de muzică clasică din 2019 de către ABC Classic din Australia, care a celebrat măiestria ei artistică drept „supraomenească”. În calitate de solistă invitată la Auditorio Nacional din Madrid, a interpretat, printre alte lucrări, propriul său concert pentru violoncel și orchestră, Mirage. Compozițiile sale au fost programate în întreaga lume, fiind prezentate de organizații precum Orchestra Simfonică din Chicago, Orchestra din Philadelphia, Filarmonica Națională, Orchestra Simfonică din Indianapolis, Washington Performing Arts, World Heritage Festival, Organizația Sphinx, Parlamentul European, Carnegie Hall, NPR și Radioul Național Spaniol.

Un mentor dedicat, Casarrubios a predat cursuri de măiestrie la Juilliard School, University of Southern California, Eastman School of Music, Missouri State University, precum și la numeroase festivaluri și instituții din Spania, China, Brazilia și Africa de Sud. Printre profesorii săi de violoncel s-au numărat Maria de Macedo, Lluís Claret, Amit Peled, Marcy Rosen și Ralph Kirshbaum. Ca parte a studiilor de doctorat la New York, Casarrubios a studiat, de asemenea, compoziția cu John Corigliano.

Recent laureat în Germania și România, tânărul violoncelist Ștefan Cazacu și-a adăugat în palmaresul său două distincții internaționale: premiul I la International Danube Festival – Donaufest (Ulm, Germania – 2022) și premiul al III-lea la Concursul Internațional George Enescu (București, România – ediția 2020-2021). 

Ștefan Cazacu se bucură de o carte de vizită ce constituie baza unei cariere de succes. A primit de timpuriu o educație complexă într-o celebră familie de muzicieni, a urmat studii muzicale universitare la București și la Viena, a obținut premii în diverse competiţii naţionale și internaționale și a fost apreciat – în ipostază solistică sau ca membru al Orchestrei Române de Tineret – în țări ca Olanda, Germania, Austria, Spania, Portugalia, Franța, Elveția, Italia, Ungaria, Slovacia, Cehia, Norvegia, Luxemburg, Belgia, Bulgaria, Macedonia de Nord, Serbia, Republica Moldova, Turcia, Israel, Emiratele Arabe Unite, Vietnam, China, Statele Unite ale Americii.

Povestea sa în lumea muzicii se scrie având ca partener de drum un violoncel de colecție, pe care Ștefan are privilegiul de a cânta de la vârsta de 15 ani. Instrumentul său a fost creat în urmă cu peste 100 de ani, în 1917, la Torino (Italia), de către lutierul Georg Ullman. 

În recitaluri sau concerte – în ipostază solistică sau ca membru al Orchestrei Române de Tineret – Ștefan Cazacu a fost aplaudat pe scene europene importante, precum Musikverein și Konzerthaus – Viena, sala Filarmonicii din Paris, Konzerthaus și sala Filarmonicii din Berlin, Elbphilarmonie Hamburg, l’Auditorium Parco della Musica – Roma, sălile filarmonicilor din Skopje, Sofia, Belgrad. De asemenea, a cântat pe scenele din România, ca Ateneul Român, Sala Radio, Sala Palatului, Opera Națională București și în sălile filarmonicilor din țară. 

A participat la evenimente ca Festivalul Mahler de la Toblach – Italia, Festivalul Orchestrelor de Tineret de la Milano, Festivalul de la Ravello, Festivalul Young Euro Classic – Germania. 

A colaborat ca solist cu toate orchestrele simfonice din România – inclusiv cu Filarmonica George Enescu, Orchestra Națională Radio și Orchestra de Cameră Radio – dar și cu Filarmonica din Chișinau (Republica Moldova) sau cu Orchestra de Tineret din Alicante (Alicante Youth Orchestra) – Spania ș.a. Printre dirijorii care l-au acompaniat se numără Cristian Mandeal, Horia Andreescu, Cristian Măcelaru, Camil Marinescu, Theo Wolters. 

Talentul său a fost răsplătit prin numeroase distincții obţinute, ca premiul I la Concursul Internaţional de la Liezen – Austria (2008), premiul al II-lea la Concursul Antonio Janigro – Croaţia (2008), Marele Premiu la selecția națională pentru Concursul Eurovision Young Musicians – Bucureşti (2010) ș.a. 

Născut în anul 1994, Ştefan Cazacu şi-a început la doar 6 ani formarea muzicală, alături de tatăl său, cunoscutul violoncelist Marin Cazacu. A urmat studiile de licență și de master la Universitatea Națională de Muzică București, la clasa unui alt important violoncelist român: Răzvan Suma. 

Grație bursei Erasmus oferite de Uniunea Europeană, și-a completat studiile de master la Universitatea de Muzică din Viena (Universität für Musik und darstellende Kunst Wien/ University of Music and Performing Arts Vienna), una dintre cele mai importante instituții de gen din lume, a cărei istorie a început cu peste 200 de ani în urmă, în 1817. 

Ștefan Cazacu a participat la cursuri de perfecționare susținute de apreciați violonceliști pe scena muzicală internațională, ca Reinhard Latzko, Wolfgang Boettcher și Frans Helmerson.

Pe lângă activitatea sa solistică, în ultimii ani Ștefan Cazacu a ales să se dedice în paralel și pedagogiei, dăruind mai departe din experiența sa, pentru a contribui la formarea tinerilor muzicieni. Astfel, Ștefan Cazacu predă (din 2020) la Universitatea Națională de Muzică București și la Colegiul Național de Arte Dinu Lipatti și a susținut o serie de masterclass-uri. 

Cel mai recent atelier de măiestrie este cel prezentat în cadrul Festivalului Internațional CellEAST – primul festival de violoncele din România (2022), eveniment în cadrul căruia a fost invitat și ca solist, evoluând alături de Orchestra Română de Tineret. 

În octombrie 2018, alături de părinții și de sora sa – violoncelistul Marin Cazacu, flautista Constanța Cazacu și violonista Iulia Cazacu – Ștefan a participat la primul său turneu național, intitulat Clasic la puterea a treia. 

De asemenea, Ștefan Cazacu colaborează constant – începând din anul  2011 – cu ansamblul Violoncelissimo, creat de tatăl său, Marin Cazacu, în anul 1992. Ansamblul presupune o formulă flexibilă – cuprinde între 4 și 100 de violoncele – în funcție de eveniment. Alături de Violoncelissimo, Ștefan Cazacu a cântat în străinătate, în orașe ca Bruxelles sau Washington DC, dar și în țară, la București, Iași, Timișoara ș.a. 

Ștefan cântă deseori și alături de violoncelistul Mircea Marian – cei doi artiști prezentându-se publicului sub numele de Duo Serafim – și a fost apreciat în cadrul ansamblului PlaCello – împreună cu Răzvan Suma, Ella Bokor și Mircea Marian. 

Bertrand Chamayou stăpânește un repertoriu vast, demonstrând o siguranță izbitoare, imaginație, abordare artistică și o consecvență remarcabilă în interpretările sale. Este un interpret obișnuit în locuri precum Théâtre des Champs Elysées, Lincoln Center, Herkulessaal din München și Wigmore Hall din Londra. A apărut în cadrul unor festivaluri importante, printre care Mostly Mozart Festival din New York, Festivalul de la Lucerna, Festivalul de la Salzburg, Festivalul Internațional de la Edinburgh, Rheingau Musik Festival și Beethovenfest Bonn. 

În această stagiune, va apărea alături de Philharmonie de Paris și Filarmonica din Viena, cu ambele în Simfonia Turangalîla de Messiaen, Orchestra Filarmonică Radio Franța cu Barbara Hannigan, Orchestra Simfonică din San Francisco, Orchestra și Corul Național al Spaniei, Orchestra Simfonică din Barcelona, Orchestra Simfonică din Antwerp, Orchestra Națională a Capitolului din Toulouse, Orchestra Filarmonică Cehă și Orchestra din Paris sub bagheta lui Esa-Pekka Salonen. Un turneu alături de Orchestre des Champs-Elysees și Louis Langree îl va conduce în locuri importante din Franța.  

Bertrand Chamayou a lucrat cu orchestre precum Orchestra Filarmonicii din Rotterdam, Orchestra Filarmonică Germană de Cameră din Bremen, Orchestra Simfonică HR, Orchestra Simfonică WDR din Köln, Orchestra Simfonică NHK, Orchestra Simfonică din Seattle, Orchestra Filarmonică din Seoul, Orchestra din Cleveland, Orchestra dell’Accademia Nazionale di Santa Cecilia și Orchestra Simfonică Națională Daneză. Printre cele mai importante momente recente se numără celebrele sale debuturi cu Filarmonica din New York, Orchestra Simfonică din Chicago, Orchestra Simfonică din Montreal, Orchestra Simfonică din Pittsburgh și Orchestra Festivalului de la Budapesta, Bamberger Symphoniker, Orchestra Simfonică din Atlanta și Orchestra Gewandhaus din Leipzig. 

Chamayou a colaborat cu dirijori precum Pierre Boulez, Leonard Slatkin, Sir Neville Marriner, Michel Plasson, Stéphane Denève, Emmanuel Krivine și Andris Nelsons.

Chamayou este un interpret obișnuit de muzică de cameră, cu parteneri precum Renaud și Gautier Capuçon, Quatuor Ébène, Antoine Tamestit și Sol Gabetta. După spectacolele sale de succes la Lincoln Center’s Great Performers Series și la Festivalul de Paște de la Salzburg, în această stagiune va susține recitaluri la Schleswig Holstein Musik Festival, London Symphony Orchestra St Luke’s, Ittingen, Berlin Philharmonic, Hong Kong Arts Festival și Grenoble, iar cu Sol Gabetta la Vincenza, Bolzano, Bari, Florența, Solomeo, Torino, Merano, Siena și Toulouse. În această stagiune, Chamayou cântă, de asemenea, cu Cvartetul Belcea la Laeiszhalle Hamburg, la Wigmore Hall din Londra și la Innsbruck, Madrid, Viena, München, Berlin, Anvers și Paris, precum și cu Ansamblul Boulez și Daniel Barenboim la Berlin, Paris și Viena.

Bertrand Chamayou a publicat un număr mare de înregistrări de mare succes, inclusiv un CD Naïve cu muzică de César Franck, care a primit mai multe distincții. Pentru înregistrarea Concertelor pentru pian nr. 2 și 5 de Camille Saint-Saëns, a primit premiul Gramophone Recording of the Year Award 2019. Singurul artist care a câștigat de patru ori prestigiosul premiu francez Victoires de la Musique, are un contract de înregistrare exclusiv cu Warner/Erato și a primit premiul ECHO Klassik 2016 pentru înregistrarea integrală a lucrărilor pentru pian solo de Ravel. 

Bertrand Chamayou s-a născut la Toulouse; talentul său muzical a fost remarcat rapid de pianistul Jean-François Heisser, care i-a devenit ulterior profesor la Conservatorul din Paris. Și-a completat formarea cu Maria Curcio la Londra.

Alexandru Ioan Chirica s-a născut la Iași, în 1989, și a studiat fagotul la Liceul de Artă „Octav Băncilă” din Iași, la clasa profesorului Valentin Petrescu. La scurt timp după absolvire, a părăsit tara urmându-și cariera în mare parte în Scandinavia. Și-a aprofundat studiile în Suedia cu prim fagotistul Operei din Malmö, Constantin Barcov, 

Ulterior a câștigat audiția de Fagot co-principal la Malmö Opera fiind fost angajat și ca profesor pentru un an la Lund University. În prezent este Solo fagotist la Malmö SymfoniOrkester și colaborează cu importante orchestre din Scandinavia, dintre care amintim Danish National Symphony Orchestra, Orchestra Simfonică din Aarhus, Norrköping, Esbjerg Enssemble.

William Christie

Co-director muzical, fondator  

William Christie, clavecinist, dirijor, muzicolog și profesor, este sursa de inspirație din spatele uneia dintre cele mai interesante aventuri muzicale din ultimii 40 de ani. Pionier în redescoperirea muzicii baroce, el a prezentat repertoriul Franței din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea unui public foarte larg din întreaga lume. Născut în Buffalo și educat la Harvard și Yale, William Christie locuiește în Franța din 1971. Momentul de cotitură în cariera sa a avut loc în 1979, când a fondat Les Arts Florissants.  

În calitate de director al acestui ansamblu vocal și instrumental, William Christie s-a impus rapid atât ca muzician, cât și ca om de teatru, în sala de concerte și la operă. Recunoașterea publică majoră a venit în 1987, odată cu producția Atys de Lully la Opera Comică din Paris. 

De la Charpentier la Rameau, trecând prin Couperin, Mondonville, William Christie este maestrul incontestabil al tragediei-lirice, precum și al operei-balet, și se simte la fel de bine în motetul francez ca și în muzica de curte. Dar afecțiunea sa pentru muzica franceză nu îl împiedică să exploreze și alte repertorii europene precum Monteverdi, Rossi, Scarlatti, Landi, Purcell, Handel, Mozart, Haydn sau Bach. 

Printre cele mai recente lucrări de operă ale sale se numără Jephtha de Haendel la Opera din Paris și Ariodante la Opera de Stat din Viena, Opera cerșetorilor în turneu european și L’incoronazione di Poppea de Monteverdi la Festivalul de la Salzburg, Platée de Rameau la Theater an der Wien, Titon et l’Aurore de Mondonville la Opera Comică și Partenope de Haendel în turneu internațional.

În calitate de dirijor invitat, William Christie apare adesea alături de Filarmonica din Berlin sau de Orchestra of the Age of Enlightenment la festivaluri de operă precum Glyndebourne sau la teatre de operă precum Metropolitan Opera din New York, Opernhaus din Zurich sau Opera Națională din Lyon.  

Discografia sa vastă include peste 100 de înregistrări. Cele mai recente – Misa în si minor de Bach; L’incoronazione di Poppea de Monteverdi (CD/DVD); N’espérez plus, mes yeux; Générations: Senaillé – Leclair; Platée – au fost editate de Harmonia Mundi în colecția Les Arts Florissants. 

Dorind să își dezvolte în continuare activitatea de profesor, William Christie a creat în 2002 Le Jardin des Voix, Academia Barocă bienală a Les Arts Florissant pentru tineri cântăreți, stabilită acum la Thiré, în Vendée. Din 2007, este artist rezident la Juilliard School din New York, unde ține cursuri de măiestrie de două ori pe an. În 2021, el lansează împreună cu Les Arts Florissants primele „Arts Flo Masterclasses” pentru tinerii muzicieni profesioniști la Quartier des Artistes din Thiré (Vendée, Pays de la Loire – Franța). 

În 2012, a creat festivalul Dans les Jardins de William Christie în propriile sale grădini, situate în satul francez Thiré din Vendée, unde primește în fiecare vară tineri muzicieni de la Școala Juilliard și cântăreți de la Jardin des Voix împreună cu muzicienii și cântăreții de la Les Arts Florissants. 

William Christie a lăsat moștenire bunurile sale imobiliare Fundației Les Arts Florissants-William Christie, creată în 2018. 

În noiembrie 2008, William Christie a fost ales membru al Academiei de Arte Frumoase din Franța, iar în ianuarie 2010 a ținut discursul său oficial de inaugurare sub cupola Institutului Franței. 

Printre proiectele sale pentru stagiunea 2022-23 se numără: spectacolul Molière și muzica sa pentru cea de-a 400-a aniversare a lui Molière; Dido și Enea de Purcell în regia lui Blanca Li la Teatros del Canal, Liceu din Barcelona și Opera Regală de la Versailles; un ciclu de concerte excepționale de muzică franceză pentru Crăciun la Fontevraud; recitaluri în duo cu violonistul Théotime Langlois de Swarte sau clavecinistul Justin Taylor; Anotimpurile de Haydn; L’Allegro, il Penseroso ed il Moderato de Händel; muzica lui Charpentier pentru Nașterea Domnului și pentru Săptămâna Mare; a patra parte a seriei de „Airs sérieux et à boire”; și programe de concert cu mari soliști (Véronique Gens și Lea Desandre, Carlo Vistoli și Hugh Cutting).

Creațiile regizoarei NONA CIOBANU includ spectacole de teatru, pe texte clasice și contemporane, proiecte site-specific, instalații, multimedia pentru operă în concert, produse pe scene prestigioase, galerii de artă și locații site specific din Europa, SUA și Mexic, iar spectacolele sale sunt apreciate cu numeroase premii. Din 1995, Nona Ciobanu este regizor la Teatrul Mic, Bucureşti, iar din 1996 este fondator și director artistic al Fundaţiei Culturale Toaca. Între 1995-1997 este asistent universitar la Facultatea de Teatru, secţia Arta Actorului, a Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică, Bucureşti, iar în perioada 2003-2006 este membru în consiliul director al Trans Europe Halles, o reţea de 140 de centre culturale europene. Printre creațiile a căror regie o semnează se numără: Maestrul și Margareta adaptare după M.Bulgakov, A douăsprezecea noapte, Cum vă place şi Furtuna de W. Shakespeare, Mama de S.I.Witkiewicz, Poema Română de G.Enescu, Die tote Stadt de E.W.Korngold, Moise și Aron de A. Schoenberg, Castelul lui Barbă Albastră de B.Bartok, L-Ikla t-Tajba (scenariu propriu cu texte de I. Mifsud), Karamazovii adaptare după F. M. Dostoievski, Trei gemeni veneţieni de A. Collalto, Cel care închide noaptea adaptare după L.Cavani, Dragostea celor trei portocale de C. Gozzi, Valsul câinilor de L.Andreev, Viitorul e maculatură de V. Zografi, Povestiri din Canterbury după G.Chaucer, Năzdrăvanul Occidentului de J. M. Synge, Eu, Oblio scenariu inspirat de The Point! de H.Nilsson, Dorde adaptare după P. Ispirescu, Bine, mamă… de M. Vișniec, Şotron (scenariu propriu cu texte din Rumi și I. Tănase), Orfeu sau Cum sa te dezbraci de pene pe texte de Gellu Naum.

Pentru regizoarea Nona Ciobanu, teatrul este un spațiu al transformării poetice. The San Diego Union – Tribune

Daniel Ciobanu a atras pentru prima dată aprecierea internațională în 2017, la Concursul Arthur Rubinstein din Tel Aviv, unde a câștigat atât Medalia de Argint, cât și Premiul Publicului. Ulterior, a apărut la Carnegie Hall, Elbphilharmonie Hamburg, Gewandhaus Leipzig, Konzerthaus Berlin, St John’s Smith Square din Londra, Festivalul Enescu din București și a susținut turnee în Japonia, China, Taiwan, Africa de Sud și Brazilia.

În 2023 a avut numeroase debuturi în cadrul unor evenimente de prestigiu, precum „Beethoven Easter Festival” la Filarmonica din Varșovia, Festivalul Radio France din Montpellier, Brucknerhaus din Linz, precum și debuturi orchestrale cu Tonhalle-Orchester Zürich, Volksoper Wien, Tiroler Symphony Orchestra și BBC Orchestra of Wales.

De-a lungul ultimilor ani a cântat cu Royal Philharmonic Orchestra; Konzerthausorchester Berlin; Orquesta Sinfónica de Castilla y León; Festivalul Enescu de la București cu Orchestra Simfonică Națională Radio din Polonia; Deutsche Kammerphilharmonie Bremen; Filarmonica Baltică Poloneză; Israel Camerata; Royal Scottish National Orchestra; Filarmonica George Enescu și Orchestra Națională Radio din România, precum și debutul în recitaluri în cadrul Festivalului de la Lucerna , Konzerthaus din Viena cu violonistul Julian Rachlin și Concertgebouw din Amsterdam. În aprilie 2022, Ciobanu a intervenit alături de Orchestra Filarmonicii din Israel pentru patru date importante la Tel Aviv și Ierusalim cu Omer Meir Wellber.

În 2015 a primit Marele Premiu I, Premiul Publicului și Premiul Orchestrei la Concursul Internațional de Pian al Filarmonicii din Maroc – devenind primul pianist din istoria concursului care a câștigat toate Premiile Speciale, alături de faptul că a fost votat în unanimitate de juriu pentru Premiul cel mare. De asemenea, a câștigat Premiul I și Premiul Special pentru cea mai bună „sonată clasică” la Concursul Internațional de Pian UNISA din Pretoria (Africa de Sud) și Premiul I la Concursul Internațional de Pian BNDES din Rio de Janeiro. 

Ansamblul a fost fondat în 1970, la inițiativa lui Philippe Herreweghe, de către un grup de prieteni care studiau la Universitatea din Ghent. A fost unul dintre primele ansambluri care a folosit noi idei despre practica de interpretare Barocă în muzica vocală. Abordarea lor autentică, orientată spre text și retorică a conferit ansamblului sunetul transparent cu care avea să dobândească o faimă mondială și să cânte în cele mai importante săli de concert și festivaluri de muzică din Europa, Statele Unite, America de Sud, Hong Kong și Australia. Din 2017, ansamblul conduce propriul festival de vară Collegium Vocale Crete Senesi în Toscana, Italia.

În ultimii ani, Collegium Vocale Gent a crescut organic și s-a transformat într-un ansamblu extrem de flexibil, al cărui repertoriu vast cuprinde o serie de perioade stilistice diferite. Muzica barocă germană, în special lucrările vocale ale lui J.S. Bach, a fost o specialitate a grupului și este în continuare bijuteria coroanei sale.

Pe lângă faptul că interpretează cu propria sa orchestră barocă, Collegium Vocale Gent colaborează cu mai multe ansambluri instrumentale documentate istoric pentru a realiza aceste proiecte, inclusiv Orchestre des Champs Elysées, Freiburger Barockorchester și Akademie für Alte Musik Berlin. De asemenea, colaborează cu orchestre simfonice importante, cum ar fi Orchestra Simfonică din Antwerp, Orchestra Simfonică Regală Concertgebouw din Amsterdam sau Orchestra Capelei de Stat din Dresda. Ansamblul a lucrat cu Ivor Bolton, René Jacobs și Paul Van Nevel.

Sub conducerea lui Philippe Herreweghe, Collegium Vocale Gent și-a construit o discografie impresionantă, cu peste 100 de înregistrări, cele mai multe dintre ele la casele Harmonia Mundi France și Virgin Classics. În 2010, Philippe Herreweghe și-a înființat propria casă de discuri φ (phi). De atunci au devenit disponibile aproximativ 20 de noi înregistrări cu muzică vocală de Bach, Beethoven, Brahms, Dvorak, Gesualdo, Haydn sau Victoria.

Collegium Vocale Gent se bucură de sprijinul financiar al Comunității Flamande, al orașului Ghent și al Loteriei Naționale a Belgiei.

   Nãscut la Bucuresti, Teodor Coman incepe studiul viorii cu tatal sau, la vârsta de 5 ani. La 14 ani, fiind sedus de sonoritatea violei, decide sa i se consacre sub îndrumarea profesorului Mugur Popovici.

Din 1981 pâna in 1983 obține în fiecare an premiul I la concursul national “Cântarea României”.  In 1982 i se acordă premiul I la festivalul-concurs “Hariclea Darclée” de la Pitești.

Este absolvent al Conservatorului de Muzica  „C. Porumbescu”  din Bucuresti, în 1988, la clasa profesorului Valeriu Pitulac.  În 1986 obține premiul II la concursul international de violă „Maurice Vieux” de la Lille, Franța.

Din 1990 pâna în 1995 ocupa postul de Alto-solo la Orchestre d’Ile de France cu care se remarcă de nenumarate ori ca solist.

În 1995 este admis ca „premier soliste”  la Orchestre National de France.

În paralel cu activitatea de orchestra, Teodor este atras de muzica de camera. Din 1993 face parte din ansamblul  „Trio à Cordes de Paris”, formație care, gratie concertelor și discurilor, sustine concerte în Europa, Rusia, China, Japonia.

Începind cu anul 1997 Teodor imbraca haina de profesor la Conservatoire National de la Rueil-Malmaison, si la Ecole Normale de Musique de Paris « Alfred Cortot » (mergând pe urmele lui G.Enescu) pina in 2003.

Din 2010 si pâna in 2013, alaturi de orchestra, este bucuros sa se consacre repertoriului de cvartet in cadrul ansamblului « Renoir ».

În anul 2016 Teodor obtine premiul II la concursul international „Giorgio Cambissa” organizat în Franta de orchestra “Bel’Arte” în memoria compozitorului Italian.

Teodor Coman este unul dintre membrii fondatori al ansamblului  „Contempo”, cu cariera internationala din 2002.

Actualmente Teodor cânta pe o viola construita în 2013 de F.H. Chaudiere la Montpellier, Franta.

În curând.

Originar din Bacău, Abel Corban este  considerat discipol al pianistului Viniciu Moroianu, la clasa căruia a absolvit studiile de Licență și Masterat din cadrul Universității Naționale de Muzică București. Rezultatele deosebite și activitatea bogată scenică îl recomandă ca fiind unul dintre cei mai valoroși tineri pianiști ai generației sale. Este câștigător a numeroase premii la concursuri naționale și internaționale, fiind singurul pianist român care a câștigat premiul Bela Bartok la „Liszt/Bartok International Piano Competition” – Sofia, precum și Concursul „Tribut al Valorilor Culturale Românești” organizat de Fundația „Sergiu Celibidache.”

Din 2018, colaborează constant în proiectele concertistice ale Corului Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin”.

Fondat în 1940, sub conducerea dirijorului şi compozitorului Ioan Croitoru, Corul Academic Radio are astăzi un repertoriu foarte vast și variat, ce cuprinde: oratorii, cantate, madrigale, poeme, balade şi numeroase miniaturi.

Creat pentru a susține repertoriului vocal-simfonic al stagiunii de la Sala Radio și al înregistrărilor Radio România, Corul Academic Radio s-a impus în scurt timp ca o formaţie de elită, condus fiind de-a lungul anilor de: Dumitru D. Botez, Gheorghe Danga, Dumitru D. Stancu, Constantin Petrovici, Emanuel Elenescu, Alexandru Şumski, Carol Litvin, Aurel Grigoraş, Dan Mihai Goia. În prezent, Corul Academic Radio este pregătit şi condus de Ciprian Țuțu. 

În spiritul tradiţiei muzicii corale naţionale, evoluția ansamblului este marcată şi de constituirea unei preocupări specifice formaţiei, prin concertele şi imprimările formulelor „à cappella”.

Concomitent cu asigurarea programelor stagiunilor muzicale de la Sala Radio, Corul Academic Radio asigură efectuarea înregistrărilor pentru discuri şi pentru fondul muzical Radio, promovând valori importante ale creaţiei româneşti tradiţionale sau de actualitate, inclusiv prime audiţii, numeroase fiindu-i dedicate. 

Corul Academic Radio a participat la turnee în Germania, Spania, Grecia, Cipru, Israel etc., colaborând adesea cu orchestre de renume, sub baghete de prestigiu din ţară şi din străinătate. Participările la Festivalul Internațional „George Enescu” sau la Festivalul Internațional al Orchestrelor Radio „RadiRo” au confirmat valoarea ansamblului Radio România. 

Dirijor al Corului Academic Radio din 2016, Ciprian Țuțu a propus o diversificare și o modernizare a repertoriului ansamblului. Născut la Braşov, a absolvit cursurile Facultăţii de Muzică din orașul natal (specializarea Pedagogie Muzicală – dirijat cor academic şi masterat în Stilistică dirijorală). În anul 2013 a susţinut teza de doctorat în cadrul Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, iar în anul 2015 a absolvit cursurile postdoctorale din cadrul Universității Transilvania din Brașov, având ca temă de cercetare Vocea umană și implicațiile ei în interpretarea corală contemporană.

Din anul 2000, Ciprian Ţuţu este și dirijor al Corului Gheorghe Dima din Braşov. Activitatea sa dirijorală cuprinde manifestări artistice diverse, de la spectacole de operă, până la concerte à cappella, cu acompaniament, precum şi vocal-simfonice, în compania unor importante orchestre din ţară şi străinătate. Ca dirijor al corului mixt Gheorghe Dima a concertat în anul 2005 alături de orchestra Filarmonicii ”Dmitri Șostakovici” din Sankt-Petersburg (în program oratoriul Matthäus Passion de J.S. Bach), iar în anul 2007 a prezentat, alături de Filarmonica din Roma, o lucrare contemporană – oratoriul San Camillo de Lellis de Collafranceschi. 

Din anul 2012, ocupă și funcţia de maestru de cor la Opera Braşov, de-a lungul celor patru stagiuni pregătind sau dirijând ansamblul coral al instituţiei în peste 100 de spectacole. De asemenea, Ciprian Țuțu s-a aflat la pupitrul orchestrei Operei Brașov, conducând în perioada 2013-2015 un număr de 7 gale sau concerte de arii și coruri din opere.

Repertoriul Corului de cameră „Preludiu” este vast, cuprinzând peste 300 de lucrări de muzică preclasică, clasică şi romantică, colinde de Crăciun şi cântece religioase, muzică românească şi cântece din muzica popoarelor, lucrări din literatura contemporană, lucrări vocal-simfonice.

 În cei 50 de ani de activitate Corul de camera Preludiu – Voicu Enachescu, a realizat peste 350 de înregistrări radio şi TV, un disc „Electrecord” şi trei C.D. (Colinde şi cântece de Crăciun, Muzica bizantină în cultura românească, Maeştri ai artei corale româneşti). De la apariţia sa, formaţia a prezentat mai mult de 2.500 de concerte pe marile scene din România şi din străinătate, în cursul celor peste 90 de turnee efectuate în 30 de ţări din Europa, America şi Asia, fiind laureată la mai multe festivaluri internaţionale (Pardubice, Nitra, Barcelona, Celje). Corul de cameră „Preludiu” şi dirijorul Voicu Enăchescu au primit, cu ocazia ediţiei a XIII-a a Festivalului Internaţional „George Enescu” (1995), „Premiul pentru excepţionalul program prezentat”, distincţie acordată de Uniunea Interpreţilor, Coregrafilor şi Criticilor Muzicali din România.

Creat în 1945, Corul de Copii Radio a fost și este o adevărată şcoală de educaţie prin muzică a tinerelor generaţii și o „pepinieră” de talente pentru scena muzicală românească. Aici au făcut primii pași în cariera artistică Ileana Cotrubaş, Silvia Voinea, Voicu Enăchescu, George Crăsnaru, Roxana Briban, Roxana Constantinescu şi mulţi alţii. Fondatorul corului, dirijorul Ion Vanica, urmat de Elena Vicica, Eugenia Văcărescu Necula și Voicu Popescu, au contribuit decisiv la parcursul artistic al ansamblului. 

Cele peste 50 de participări la festivaluri, turnee artistice şi concursuri internaţionale în aproape toate statele Europei, Japonia, SUA şi Canada, au adus ansamblului Radio România preţioase distincţii şi premii. Mai mult, în 2004, corul a avut onoarea de a primi titlul de „AMBASADOR CULTURAL AL UNIUNII EUROPENE”, acordat de către Federaţia Corurilor din Uniunea Europeană.

Recitalurile, concertele à cappella, contribuţiile aduse interpretărilor unor capodopere vocal-simfonice alături de Orchestra Naţională Radio, Orchestra de Cameră Radio, Orchestra Filarmonicii „George Enescu”, Filarmonica din München, Orchestra de Stat Bavareza, sub bagheta unor mari maeştri români şi străini ca: Iosif Conta, Ludovic Bacs, Horia Andreescu, Christian Badea, Jing Wang, Lawrence Foster, Wayne Marshall, Zubin Mehta ș.a. au confirmat valoarea ansamblului. 

În ultimii ani, sub îndrumarea dirijorului Voicu Popescu, asistat de pianista Camelia Chiţibea, ansamblul a experimentat noi forme de expresie artistică și a participat la programe de cooperare culturală cum ar fi: “Songbridge” – Canada, “Brundibar” – Franţa, “Les Instants Sacrés” – Franţa, “Amadeus”- România, “Voci d’Europa” – Italia, “Adiemus” – România şi “Strălucirile apei” în România şi Franţa. 

Proiectul “Amprente”, prezentat în străinătate sub titlul “Romanian Roots”, a propus publicului un parcurs al spiritualităţii româneşti oglindite în muzica corală.  Acest spectacolul multimedia a fost prezentat la “Simpozionului Mondial de Muzică Corală”, organizat la Copenhaga de Federaţia Internaţională a Muzicii Corale (2008), în cadrul Zilelor Europene Neudrossenfeld – Germania, la Festivalul “Let the Future Sing” – Suedia şi la “International Thracian Choir Festival” – Bulgaria (2009).

În 2015, Corul de Copii Radio a aniversat 70 de ani de existenţă, moment marcat prin participarea în Grecia, la Volos, în concertul de deschidere al Festivalului Internaţional de Muzică Evmelia, prin concertul aniversar „70 DE PRIMĂVERI” susţinut pe 25 aprilie 2015 (Sala Radio) şi prin participarea la Festivalul „George Enescu” 2015. În același an, Corul de Copii Radio s-a calificat – alături de alte 8 ansambluri din întreaga lume – în finala de la Munchen a uneia dintre cele mai prestigioase competiţii corale internaţionale: LET THE PEOPLES SING. Concursul este un apreciat eveniment din circuitul muzicii vocale, aflat sub auspiciile Uniunii Europene de Radio şi Televiziune (European Broadcasting Union).

Astăzi, noile talente ale Corului de Copii Radio se formează sub îndrumarea dirijorului RĂZVAN RĂDOS, asistat de pianista MAGDALENA FAUR. 

Răzvan Rădos a debutat la doar 12 ani ca interpret de folclor, obținând numeroase premii la concursurile naționale de gen. Începând de la vârsta de 16 ani, a fondat și a condus diverse formații corale din România și a colaborat cu mai multe coruri de amatori și profesioniști, printre care : Corul Liturgic ”Vosglas” (Deva), Corul Național de Cameră Madrigal – Marin Constantin, Corala ”Sargeția”, Corul de Cameră ”Preludiu”, Corul ”Orfeu” ș.a.  A primit distincția „Dirijor de onoare” din partea Corului ”Vox Medicalis” și este dirijor fondator al ”Corului Regal”. 

În prezent, pe lângă activitatea sa la Corul  de Copii Radio, conduce Grupul Vocal ”Canticum”.

Fondat în anul 1950 la inițiativa dirijorului Constantin Silvestri, director al filarmonicii în acea perioadă, Corul Filarmonicii „George Enescu“ este un ansamblu muzical de anvergură al cărui repertoriu cuprinde lucrări a cappella, vocal-simfonice și de operă aparținând multitudinii de perioade și curente muzicale, de la Renaștere la muzica secolului XXI. Primii dirijori ai corului au fost Ștefan Mureșianu, Dumitru D. Botez și Vasile Pântea, iar din anul 1997, muzicienii sunt conduși de Iosif Ion Prunner.

Ansamblul bucureștean a interpretat, de-a lungul celor peste 70 de ani de existență, o mare parte dintre capodoperele genului coral și al celui vocal simfonic, de la Monteverdi la Bach, de la Haydn la Berlioz, Brahms sau Mahler și până la creațiile reprezentative moderne și contemporane: Missa și Simfonia nr. 3, „Kaddish”, de Leonard Bernstein, lucrări de George Enescu, Igor Stravinski, Benjamin Britten, Francis Poulenc, Arthur Honegger, Ștefan Niculescu sau Requiem și Cele șapte porți ale Ierusalimului de Krzysztof Penderecki, sub conducerea compozitorului. Muzica de operă este abordată în varianta de concert sau semi-staged, iar dintre lucrările interpretate amintim:  Răpirea din Serai, Fidelio, Norma, Parsifal (actele I și III), Moses și Aron, Wozzeck și Oedipus Rex,

În afara activității din stagiunea permanentă de la Ateneul Român unde evoluează alături de  orchestra instituției, Corul Filarmonicii a cântat, atât în cadrul Festivalului Internațional „George Enescu”, cât și ca ansamblu invitat în diferite proiecte cu Orchestra Bolșoi Teatr din Moscova, Orchestra Filarmonicii din München, London Symphony Orchestra, London Philharmonic Orchestra, Orchestre Național de France, Orchestra Radio Berlin, Academy of St Martin-in-the–Fields sau Filarmonica din Berlin. Istoricul corului este încununat de colaborările cu nume importante ale baghetei dirijorale, dintre care enumerăm pe George Georgescu, Igor Markevitch, Georges Prêtre, Lawrence Foster, Sergiu Comissiona, Ion Marin, Cristian Mandeal, Ghenadi Rojdestvenski, Michel Plaçon, Christian Badea, Zubin Mehta, Daniel Barenboim, Sir Neville Mariner, Vladimir Jurowski, Kirill Petrenko, Paavo Järvi sau Vasily Petrenko.

Printre realizările ultimilor ani se numără interpretarea celor Patru piese sacre de Giuseppe Verdi alături de Staatskapelle Berlin sub conducerea lui Daniel Barenboim (2013), realizarea variantei de concert a operei Oedipe de George Enescu în anul 2017 împreună cu London Philharmonic Orchestra sub bagheta lui Vladimir Jurowski pe scena Festivalului „George Enescu” și la Royal Festival Hall din Londra și prezentarea operei Ajunul Crăciunului de Nikolai Rimski-Korsakov în variantă semi-staged alături de Orchestra Simfonică Radio Berlin condusă de Vladimir Jurowski la Filarmonica din Berlin.

Discografia Corului Filarmonicii „George Enescu” include imprimări realizate de Electrecord, Arte Nova şi Radiodifuziunea Română: Recviem de Mozart, integrala vocal-simfonică Enescu, motete de Bruckner şi de Brahms. De asemenea, unele dintre concertele Corului Filarmonicii au fost preluate de France Music şi U.E.R.

Variația repertoriului, interesul constant pentru perfecționare al membrilor, care nu de puține ori interpretează părțile solistice în concertele vocal-simfonice, alături de colaborarea cu figuri eminente din lumea dirijatului, constituie doar câțiva dintre factorii care au contribuit, de-a lungul anilor, la profilarea unei identități artistice remarcabile a Corului Filarmonicii „George Enescu”. Un număr impresionant de muzicieni, soliști de operă, operetă și vocal-simfonic, profesori și muzicologi și-au început cariera ca membri ai Corului Filarmonicii, iar dintre ei amintim pe: Iulia Isaev, Laura Niculescu, Elena Cernei, Ștefan Ignat, Marius Rinzler etc.

Înființat în 1933, primul an al Festivalului Maggio Musicale, sub conducerea lui Andrea Morosini, Corul Maggio Musicale Fiorentino a fost întotdeauna unul dintre cele mai prestigioase ansambluri vocale italiene, atât pentru repertoriul de operă, cât și pentru cel simfonic. Corul a avut mulți maeștri importanți, printre care Adolfo Fanfani, Roberto Gabbiani, Vittorio Sicuri, Marco Balderi, José Luis Basso, Piero Monti și, din 2013, Lorenzo Fratini.

Corul a interpretat, de asemenea, muzică vocală de cameră și muzică contemporană, cu premiere ale unor compozitori importanți din secolul XX, precum Krzysztof Penderecki, Luigi Dallapiccola, Goffredo Petrassi, Lugi Nono și Sylvano Bussotti. Deosebit de semnificativă este colaborarea cu mari dirijori precum – printre mulți alții – Zubin Mehta, Riccardo Muti, Claudio Abbado, Carlo Maria Giulini, Bruno Bartoletti, Gianandrea Gavazzeni, Wolfgang Sawallisch, Georges Prêtre, Myung-Whun Chung, Seiji Ozawa, Semyon Bychkov, Giuseppe Sinopoli, Lorin Maazel, Fabio Luisi și Daniele Gatti.

În ultimii ani, Corul și-a extins repertoriul pentru a include lucrări coral-simfonice majore moderne și clasice și a participat la numeroase turnee, de asemenea, cu Orchestra del Maggio Musicale Fiorentino.

Cu ocazia împlinirii a 700 de ani de la moartea lui Dante Alighieri, Corul a susținut trei concerte festive conduse de Riccardo Muti la Ravenna, Florența și Verona.

În 2003 a câștigat premiul Grammy cu Renée Fleming pentru CD-ul Belcanto, iar în 2013 a sărbătorit 80 de ani de la înființare cu spectacole dirijate de Lorenzo Fratini.

Înființat în anul 1963 de către legendarul muzician și dirijor Marin Constantin (1925–2011), Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin” a devenit un reper al vieții muzicale și diplomației culturale naționale și internaționale. Este definit prin sonoritatea sa specifică, tehnica non-vibrato-lui, amplasamentul stereofonic în scenă și costumele impunătoare. Repertoriul său este îndreptat către renaștere, muzica preclasică și clasică, romantism, muzica bizantină și creația contemporană românească și universală. Prezența scenică și componența ansamblului au fost în permanență rafinate, astfel încât performanța sa a ajuns să fie comparată de critici cu „o vioară Stradivarius în mâna lui Paganini”.

În noiembrie 2016, Corul Naţional de Cameră „Madrigal – Marin Constantin” a fost recunoscut oficial ca Ambasador al Libertăţii, Speranţei şi Păcii, primind premiul „Jean Nussbaum and Eleanor Roosevelt” la Palatul Naţiunilor Unite din Geneva, în cadrul Summit-ului Global de Religie, Pace şi Securitate. 

Pe 1 martie 2023, la Palatul Parlamentului, Senatul României a inaugurat oficial „Galeriile Madrigal – Marin Constantin”, un spațiu dedicat, care găzduiește evenimente culturale și expoziții temporare și permanente ale ansamblului.

Din anul 2011, Corul Madrigal derulează Programul Național Cantus Mundi, cel mai mare program de integrare socială prin muzică a copiilor din România, inițiat de maestrul Ion Marin, care reunește în prezent peste 1.800 de coruri și peste 63.000 de copii din țară și diaspora.

În prezent Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin” este o instituţie publică de concerte de importanță națională, aflată în subordinea Ministerului Culturii. Directorul de onoare al ansamblului este dirijorul Ion Marin și, din anul 2014, managementul instituției este coordonat de Emil Pantelimon. Dirijorul principal al ansamblului este Anna Ungureanu, iar dirijorul secund este Cezar Verlan.

După 6 decenii de activitate neîntreruptă, Corul Madrigal își continuă parcursul său de excelență în muzică și diplomație prin cultură, fiind un simbol al constanței și relevanței artistice.

Corul Operei Naționale București este un ansamblu vocal de prestigiu, care face parte din una dintre
cele mai importante instituții culturale din România. A fost înființat în anul 1948, după
naționalizarea teatrelor și operelor din România în perioada comunistă. De atunci, corul a devenit
parte integrantă a Operei Naționale București și a contribuit semnificativ la producțiile muzicale de
înaltă calitate desfășurate în cadrul instituției noastre. Cu o istorie bogată și un repertoriu vast, corul
este un pilon esențial în susținerea artei lirice și a spectacolelor de operă din București și din
România. Membrii Corului Operei Naționale București sunt artiști talentați, cunoscuți pentru
interpretările lor excepționale și pentru capacitatea lor de a aduce emoție și profunzime personajelor
din operele celebre. Printre numele care au marcat activitatea Corului Operei Naționale București se
numără maeștrii Gheorghe Kulibin – fondatorul corului și Stelian Olariu – cel mai longeviv dirijor
de cor.

„Pentru Prokofiev, era sunetul spiritului uman, dar în mâinile lui Cox a sunat ca propria sa poveste: luând ceea ce avea deja și imaginându-și un nou început.” (Simfonia nr.5, The Washington Post).  În iulie 2020, Roderick Cox a vorbit pentru New York Times despre hotărârea său de a schimba percepțiile istorice și înguste ale muzicii clasice.  Prin propria sa carieră, atât pe scenă, cât și în afara ei, el stabilește un standard de excelență, diversitate, oportunitate și accesibilitate în muzica pe care o iubește.  

Stabilit la Berlin și american prin naștere, invitațiile lui Roderick Cox de a dirija ansambluri internaționale de cel mai înalt nivel includ orchestrele simfonice din Philadelphia, Boston, Paris, Los Angeles, Cincinnati, Cleveland, Philharmonia Orchestra și Orchestra Simfonică Germană din Berlin. Este, de asemenea, fondatorul Inițiativei muzicale Roderick Cox (RCMI, 2019) – un program care hrănește și oferă burse și oportunități pentru tinerii muzicieni, pentru a face muzica mai accesibilă.  Filmul documentar premiat în 2020 al Elk Mountain Productions, Conducting Life, care a câștigat un premiu, îi prezintă călătoria și reflectă credința sa pasionată în puterea transformatoare a muzicii. 

Printre cele mai importante evenimente recente se numără concertele cu Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii din Berlin, Orchestra Philharmonia, Orchestra Simfonică City of Birmingham, Orchestra Filarmonică Regală din Liverpool, Orchestra Filarmonică Regală, Orchestra Simfonică din Detroit, Orchestra din Minnesota, Orchestra Simfonică din Seattle și Orchestra de Cameră a Festivalului de Muzică de la Aspen.  

În 2023/24 debutează în Canada cu Orchestra Simfonică din Montreal și Centrul Național de Arte, Ottawa, precum și ca invitat cu Orchestra Hallé, Sinfonica di Milano și revine la Orchestra Națională din Montpellier și Sinfonia Lahti.  Vara va avea concerte cu Orchestra Capelei de Stat din Dresda, Orchestra of St Luke’s la Festivalul Caramoor, Festivalul Enescu și se va întoarce la Orchestra din Philadelphia. 

În stagiunea 2023/24 va avea loc și debutul lui Roderick cu Opera Națională Engleză, dirijând Bărbierul din Sevilla de Rossini. El a dirijat deja la Houston Grand Opera (Pêcheurs de Perles), Opera din San Francisco (Bărbierul din Sevilla), Opera Națională din Washington (Albastru de Jeanine Tesori) și la Opera Națională de Montpellier (Rigoletto).

După ce a studiat compoziția și dirijatul în orașul său natal, Rosario, José Cura s-a mutat la Buenos Aires în 1984 pentru a-și perfecționa abilitățile. Pentru a se familiariza cu viața de scenă, a lucrat într-unul dintre corurile profesioniste de la Teatro Colón din 1984 până în 1988, unde vocea sa s-a transformat în tenorul îndrăzneț și strălucitor, cu nuanțe de bariton întunecat, care l-a făcut celebru pe plan internațional.

În 1999, José Cura și-a reluat cariera de dirijor, lucrând cu orchestre de top precum Filarmonica din Londra, Orchestra Simfonică din London, Filarmonica din Viena, Sinfonia Varșovia, Orchestra Toscanini și Filarmonica Maghiară, printre altele, interpretând lucrări de operă și simfonice, entuziasmând publicul cu interpretările sale atât în boxă, cât și pe scenă.

Anul 2014 a fost marcat de revenirea lui José Cura la activitatea sa de compozitor: în noiembrie, Opera din Boemia de Sud a prezentat în premieră Stabat Mater, scris în 1989, iar de Paștele anului 2015, după revenirea sa în rolul lui Don José la Scala, a avut loc la Teatro Massimo di Catania premiera mondială a Magni-icat-ului său, scris în 1988.

Din 2015 până în 2018, José Cura a fost „Artist în Rezidență” al Orchestrei Simfonice din Praga. Ca parte a proiectelor sale cu ansamblul ceh, a dirijat premiera tripticului său Ecce Homo. În februarie 2019, José Cura a fost numit primul „Artist invitat principal” – cântăreț, compozitor și dirijor – din istoria Grupurilor Artistice ale Radioului Maghiar. Împreună cu aceștia, la 29 ianuarie 2020, a dirijat premiera mondială a operei sale Montezuma și preotul roșu, opera buffa ma non troppo, la Academia Liszt. Te Deum-ul său a fost prezentat cu succes în premieră cu Filarmonica din Londra în septembrie 2021, în cadrul Festivalului Enescu, iar Concierto para un Resurgir, pentru chitară și orchestră, a fost prezentat în premieră în septembrie 2021, la Saarbrücken, împreună cu Suita sa simfonică.

Requiemul æternam de José Cura, pentru triplu cor, soliști și orchestră, a fost prezentat în premieră la Budapesta, la 9 mai 2022, cu grupurile artistice MTVA și Corul Național Maghiar. În 2015, José Cura a fost onorat de Senatul argentinian, cu Premiul Domingo Faustino Sarmiento pentru realizările sale în domeniul educației și culturii, iar în 2017 a fost intitulat Profesor Honoris Causa al Universității Naționale din Rosario, Argentina, unde și-a urmat studiile de compozitor în deceniul 1980.

Planurile actuale și viitoare ale lui Paul Curievici includ roluri precum Marele Preot al lui Amon în Akhnaten la Opera Națională din Anglia, Primul Evreu în Salomé la Opera Regală Covent Garden, Tichon în Katja Kabanova și Nick în The Handmaid’s Tale la Opera Regală Daneză, Marchizul din Jucătorul la Festivalul de la Martina Franca, Mortimer în Lecții de dragoste și violență cu Orchestra de Cameră Mahler, Karl Rossmann în Amerika de Haubenstock-Ramati la Opera din Zürich, Le Grand Macabre și Regina Zăpezii la Concertgebouw.

Printre proiectele recente se numără Steva în Jenůfa la Opera Norvegiană, Luisa Miller la Festivalul de la Glyndebourne, Saint Francoise d’Assise și Percy Bysshe Shelley în Diodati de Michael Wertmüller. Unendlich la Theater Basel, Candide (rolul principal) la Opera Comică din Berlin, Melot în Tristan und Isolde, Pirelli în Sweeney Todd, Raul în Îngerul exterminator cu Opera Regală Daneză, Mortimer în Lecții de dragoste și violență (anulat din cauza Covid-19) la Theater St Gallen, Flautul în Visul unei nopți de vară și Melot în Tristan und Isolde la Opéra de Montpellier și Les Enfants Terribles cu The Royal Ballet.

Alte proiecte au inclus The Importance of Being Earnest de Barry, Eames în The Virtues of Things și Second Jew în Salomé la Royal Opera House Covent Garden, Elemer în Arabella, Jack în The Rise and Fall of the City of Mahagonny și Guidobald în Die Gezeichneten la Opera din Zürich, Pedrillo în Die Entführung aus dem Serail la Grange Festival, Don Curzio/Don Basilio în Le nozze di Figaro cu Opera Scoțiană, Painter în American Lulu de Olga Neuwirth cu The Opera Group la Young Vic, Bregenzer Festspiele și Edinburgh Festival, Primul evreu în Salomé cu Opera Irlandei de Nord, Orchestra Simfonică Bournemouth, Orchestra Națională din Lyon și ENO, și Dionysus în The Bassarids (cover) la Opera di Roma. A cântat în The Importance of Being Earnest de Gerald Barry la Barbican și Lincoln Center cu Orchestra Filarmonicii din New York, Sam Kaplan în Street Scene cu The Opera Group la Liceu Barcelona și Théâtre du Châtelet, Stephen în In the Locked Room de Huw Watkins la Music Theatre Wales și Opera Scoțiană, și în ciclul de cântece Voices de Henze la Barbican. 

Paul a studiat la Școala de Muzică și Teatru Guildhall.

Tenorul britanic Guy Cutting se afirmă ca un interpret foarte căutat al lui Bach și al altor maeștri ai Barocului. El a colaborat cu o serie dintre cei mai importanți muzicieni de pe scena interpretării de epocă, cum ar fi Philippe Herreweghe, Sir John Eliot Gardiner, John Butt, Paul McCreesh, Jeffrey Thomas și Jos van Veldhoven, precum și cu noua generație de dirijori și regizori, printre care Jonathan Cohen, Laurence Cummings, Leonardo García Alarcón, Shunske Sato, Robert Howarth, David Bates, Steven Devine și Reinoud van Mechelen.

Printre proiectele lui Guy Cutting se numără apariții cu The Orchestra of the Age of Enlightenment (inclusiv debutul său la BBC Proms cântând Missa în si minor de Bach), The Academy of Ancient Music, Corul Monteverdi, Collegium Vocale Gent, Orchestra Regală Concertgebouw, The Gabrieli Consort, De Nederlandse Bachvereniging, Orchestra Barocă Suedeză, Real, Orchestra Filarmonică Galeză și American Bach Soloists.

A înregistrat Scarlatti și Händel la casa de discuri Avie, Charpentier, Couperin, Blow și Mozart pentru Novum și Gabriel Jackson Passion pentru Delphian.

Guy a fost corist și mai târziu bursier coral la New College, Oxford, unde a obținut o diplomă de licență în muzică. În 2013 a devenit laureatul inaugural al Premiului Jeffrey Thomas al American Bach Soloists’ și este o stea în ascensiune a Iluminismului.

Planurile sale includ debuturi cu Orchestra Engleză de Cameră/ Nicholas Kraemer (Messiah), Orchestra Filarmonică Olandeză/ Marcus Creed (Purcell), The Dunedin Consort/ John Butt (Messiah), Gli Angeli Genève / Stephan MacLeod și mai multe proiecte Bach cu Collegium Vocale Gent / Herreweghe.

Laureat al concursurilor Osaka International Chamber Music Competition (2014), Wigmore Hall London International String Quartet Competition (2012), şi International Chamber Music Competition Hamburg (2009), Cvartetul Arcadia a devenit în scurt timp unul dintre cele mai spectaculoase ansambluri ale generaţiei sale.  

Înfiinţat în 2006 pe băncile Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”, mai apoi devenind absolvenți ai cursurilor postuniversitare de la Universitatea de Muzică și Arte Dramatice de la Viena și membri Alumni ai European Chamber Music Academy, cvartetul a susţinut reprezentaţii în întreaga lume. Din aprilie 2015 este cvartet în rezidenţă la Centrul Naţional de Artă „Tinerimea Română” din București, unde activează și în prezent, având de-a lungul timpului colaborări cu mulți artiști de renume mondial printre care Diana Ligeti, Amit Peled, Sarah Chang, Robert Levin, János Bálint, Cvartetul Belcea, ș.a. 

Cvartetul Arcadia a început colaborarea cu casa de discuri Chandos în Septembrie 2017, cu care au lansat un album ce cuprinde integrala cvartetelor de Béla Bartók. Recent, un nou proiect deosebit a prins contur, și anume înregistrarea celor 17 cvartete compuse de Mieczysław Weinberg. Primul volum lansat în ianuarie 2021 a câștigat premiul Preis der deutschen Schallplattenkritik și a fost nominalizat la premiile ICMA 2022, ajungând în finala categoriei muzică de cameră. Volumul 2, lansat în mai 2022, este apreciat de Financial Times, lăudând prestația de prim rang al Cvartetului Arcadia, finalist la categoria muzică de cameră pentru Limelight Recording of the Year 2022, iar cel de-al treilea volum lansat în aprilie anul curent a primit distincția Diapason d’Or. 

Dorința membrilor Cvartetului Arcadia de a promova muzica clasică la cel mai înalt nivel, îmbinată cu dorința de a împărtăși experiențele lor cu generațiile viitoare de muzicieni, a dat naștere atelierului de muzică de cameră, numit Arcadia Chamber Music Classes, o serie de cursuri de măiestrie cu frecvență anuală, dedicate formațiilor camerale cu coarde, oferind îndrumare și sprijin profesional tinerilor.

Joseph Dahdah s-a născut în Zgharta, Liban, în 1992. Pe lângă arabă, vorbește fluent franceza, engleza, italiana și spaniola și cântă, de asemenea, în germană, ucraineană și rusă. 

A început să studieze canto și pian la vârsta de 12 ani.

Când a ajuns în Italia, și-a continuat studiile mai întâi la Roma cu Raina Infantino și apoi la Institutul Superior de Studii Muzicale Briccialdi din Terni, unde a obținut o diplomă de trei ani de nivelul 1 și o diplomă de nivelul 2 în canto de operă cu 110/lode sub îndrumarea mezzosopranei Ambra Vespasiani. 

Joseph a participat la numeroase cursuri de măiestrie, printre alții, Richard Barker, Luca Salsi, Eva Mei, Bruno de Simone și Tatiana Chivarova. A cântat în numeroase opere, concerte de oratoriu și festivaluri din Liban, Italia, Germania, Venezuela, Polonia, Republica Cehă și Bulgaria. S-a alăturat apoi Academiei de Studii Muzicale Superioare Fiorentino. 

Și-a făcut debutul în Siberia (Sergent) de Umberto Giordano la Teatro del Maggio, sub conducerea lui Gianandrea Noseda; I due Foscari (Barbarigo) alături de Placido Domingo la Maggio Musicale Fiorentino, Aida (Radamès) într-o producție pentru copii realizată de Venti Lucenti în sala Cavea a teatrului Maggio, Ariadne auf Naxos (Ein Uffizier), Il trovatore (Un messo), Ernani (Don Riccardo), Don Carlo (Arhiereul regal și Contele de Lerma) dirijat de Daniele Gatti, Doktor Faust (Soldatul și Herzog von Parma) de Ferruccio Busoni, dirijat de Cornelius Meister, La Traviata (Gastone) dirijat de Zubin Mehta. Următoarele sale angajamente: tenor solist în Pulcinella de I.F. Stravinski dirijat de Daniele Gatti, Te Deum de A. Bruckner și Cassio în Otello de G. Verdi, ambele dirijate de Zubin Mehta.

Mihai Damian este absolvent al Academiei Naționale de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, specializarea Dirijat, iar în prezent este student în cadrul aceleași insituții, specializarea Canto, clasa lect.univ.dr. Cristian Hodrea și prof.univ.dr.habil. Iulia Suciu.

Obține rezultate deosebite dintre care amintim: Premiul I la Concursul Internațional de Intepretare Mozart (România), Marele Premiu și Premiul I de Excelență la Concursul Național de Canto Revelația Vocilor (România), Premiul III la Concursul Național de Interpretare și Compoziție Paul Constantinescu (România), Premiul I la Concursul Internațional de Interpretare Nouvelles Etoiles (Franța).

Pe parcursul perioadei de formare, participă la diverse masterclass-uri cu artiști consacrați, precum: Karola Theill (Germania), Vlad Iftinca (România), Roland Börger (Chile), Patrick Russil (Marea Britanie), Cristian Hodrea (România) și Veronica Anușca (România).

Din anul 2019 își desfășoară activitatea ca bariton în cadrul Filarmonicii de Stat „Transilvania” din Cluj-Napoca, colaborând de-a lungul anilor cu dirijori de renume mondial, amintindu-i pe: Lawrence Foster (SUA), Sascha Goetzel (Austria), David Crescenzi (Italia), Mihnea Ignat (România), Cristian Spătaru (Republica Moldova), Ștefan Novak (România), Roland Börger (Chile) și Cornel Groza (România), atât din postura de solist cât și din cea de artist liric.

Debutează cu rolul baritonului din „Carmina Burana” de Carl Orff alături de Filarmonica de Stat „Dinu Lipatti” în 26 mai 2022, având un succes răsunător.

Alexandra Dariescu, creatoarea Spărgătorul de nuci și eu, este o pianistă a secolului XXI, remarcându-se ca o voce originală ale cărei valori fundamentale sunt de a pune în lumină egalitatea de gen atât în programele sale de concerte, cât și în cele de recitaluri, susținând și prezentând în premieră lucrări mai puțin cunoscute. Solicitată ca solistă în întreaga lume, a cântat cu orchestre eminente precum Orchestra Filarmonică din Londra, Orchestra Națională a Franței, Orchestra Filarmonicii din Oslo și Orchestra Simfonică din Sydney, în timp ce lista dirijorilor cu care a lucrat îi include pe Adam Fischer, Cristian Măcelaru, Fabien Gabel, Jun Märkl, Vasily Petrenko, Ryan Bancroft, James Gaffigan, Jonathon Heyward, JoAnn Falletta și Michael Francis.

În stagiunea 2022/23, Dariescu debutează alături de Orchestra Simfonică de la Monnaie sub bagheta lui Alain Altinoglu cu ocazia celei de-a 250-a aniversări a orchestrei La Monnaie. De-a lungul stagiunii, Dariescu deține trei titluri de Artist-in-Residence, începând cu Pfalztheater-Kaiserslautern Germania, unde explorează juxtapuneri fascinante între compozitori bărbați și femei, evidențiind o imagine incluzivă a diferitelor mișcări artistice istorice. În Canada, revine la Orchestra Simfonică din Québec și la Orchestra Simfonică Kitchener-Waterloo, în timp ce în SUA debutează cu Orchestra Simfonică Richmond ca Artist-în-Rezidență al acesteia, urmată de Orchestra din Florida. Pentru a treia sa rezidență din această stagiune, revine la Internationale Herbsttage für Musik din Iserlohn. Alte momente importante includ debuturi cu Orchestra Filarmonicii George Enescu și Real Filharmonía de Galicia, un turneu cu Spărgătorul de nuci și eu în Marea Britanie, Germania și Grecia și recitaluri în SUA cu Angela Gheorghiu. Cel mai recent, Dariescu a realizat înregistrarea în premieră mondială a concertului pentru pian recent descoperit de Leokadiya Kashperova cu Orchestra Simfonică BBC pentru BBC Radio 3 și a fost numit profesor de pian la Royal Northern College of Music.

Punctele de atracție ale stagiunii 2021/22 ale lui Dariescu au inclus premiera americană a concertului pentru pian recent descoperit de George Enescu pentru debutul său cu Orchestra Simfonică din Detroit, urmată de premiera americană a Fantaisie Variée de Nadia Boulanger pentru debutul său cu Orchestra Simfonică din Houston. Alte debuturi au inclus Orchestra de Cameră din Basel pentru revenirea sa la Festivalul Enescu, Orchestra de Cameră din Laponia sub bagheta lui John Storgårds și Orchestra Filarmonică din Turku pentru premiera finlandeză a Fantaisie de Boulanger sub bagheta lui Tianyi Lu. În mai 2022, Dariescu și-a făcut debutul irlandez cu Orchestra Simfonică Națională din Dublin.

În 2017, Dariescu a cucerit lumea cu producția de succes a recitalului său de pian Spărgătorul de nuci și eu, un spectacol multimedia original și revoluționar pentru pian solo cu dans și animație digitală, care s-a bucurat de atunci de aprecieri internaționale și a atras mii de tineri spectatori în săli de concert din Europa, Australia, China, Emiratele Arabe Unite și SUA, realizând viziunea lui Dariescu de a construi punți și de a face muzica clasică mai accesibilă publicului larg.

Dariescu a lansat opt albume care au fost aclamate de critici, cel mai recent disc fiind înregistrarea sa la Decca cu Angela Gheorghiu. Discografia include o serie „Trilogy of Preludes” (Trilogia Preludiilor) la Champs Hill Records, precum și Concertul pentru pian nr. 1 de Ceaikovski cu Orchestra Regală Filarmonică/Darrell Ang (Signum Records), la care se adaugă cartea audio Spărgătorul de nuci și eu.

Dariescu a fost îndrumată de Sir András Schiff și Dame Imogen Cooper. Laureată la Academia Festivalului Verbier, a primit premiul britanic „Women of the Future” Award la categoria Artă și Cultură. În 2017, Dariescu a fost numită patroană a Music in Lyddington și ambasador cultural al României. În primăvara anului 2018, Dariescu a primit „Ofițerul Coroanei Române” din partea Familiei Regale și a fost selectată ca tânăr lider european de către Friends of Europe. În 2020, Dariescu a primit Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler din partea președintelui României și a devenit membru asociat al RNCM.

Unul dintre cei mai interesanți și mai solicitați artiști din prezent, tenorul francez Stanislas de Barbeyrac a intrat în atenția internațională în 2014, când a cântat în premieră rolul Tamino din Die Zauberflöte la Festivalul  la Aix-en-Provence. Un muzician și actor complex și convingător, el a fost aclamat pe scară largă pe cele mai importante scene din lume, cum ar fi Opera Națională din Paris, Opera Regală – Covent Garden, Opera de Stat din Viena, Opera Metropolitană, Opera de Stat Bavareză din München, Opera Națională Germană, Teatro Real Madrid, Grand Théâtre de Genève, Opera din San Francisco, precum și la Festivalurile de la Aix-en-Provence și Salzburg.

În stagiunea 2023/24, de Barbeyrac face o serie de debuturi în roluri extrem de interesante: în rolul lui Jason în Cherubini Médée într-o nouă producție la Teatro alla Scala din Milano (de asemenea, debutul său în companie) și la Opera de Stat din Berlin; în rolul lui Siegmund din Die Walküre într-un turneu în Europa cu Filarmonica din Rotterdam și Yannick Nézet-Séguin și cu Orchestra del Teatro dell’Opera di Roma și Omer Meir Wellber; și în rolul lui Idomeneo la Grand Théâtre de Genève într-o nouă producție de Sidi Larbi Cherkaoui. Printre alte momente importante se numără revenirea sa la Festivalul din Aix-en-Provence; un concert cu Carmen la Theatre de Champs-Elysées; Requiem de Verdi cu Orchestra Philharmonia sub bagheta lui Santtu-Matias Rouvali; Pelléas din Pelléas et Mélisande la Festivalul George Enescu; și rolul principal din La Damnation de Faust cu Orchestra Filarmonică Radio Franța condusă de Cristian Măcelaru.

În stagiunea trecută a cântat primul său rol wagnerian: Erik din Der fliegende Holländer la Opera de Stat din Berlin, unde a fost văzut și în rolul Don José din Carmen, rol care a fost un vehicul pentru revenirea sa la Opera Națională Olandeză. Alte apariții includ Piquillo într-o nouă producție a operei La Périchole de Offenbach la Theatre de Champs-Elysées, condusă de Marc Minkowski și Max Der Freischütz la Semperoper Dresden. Pe scenă, de Barbeyrac s-a alăturat Orchestrei Filarmonicii din Oslo pentru Missa Solemnis de Beethoven sub bagheta lui Klaus Mäkelä; Orchestrei Insula pentru o serie de concerte aniversare și Marelui Teatru din Geneva pentru un concert de Anul Nou dirijat de Marc Leroy Calatayud.

Printre rolurile sale cele mai notabile se numără rolul titular, Pelléas, din Pelléas et Mélisande (Gran Teatre del Liceu, Theatre de Champs-Elysées, Opera Națională din Bordeaux, la Tokyo și în concert la Köln și Compiegne, Franța); Florestan din Fidelio cu Insula Orchestra sub bagheta lui Laurence Equilbey; Tamino din Die Zauberflöte, un rol de referință în cariera sa (Festivalul de la Aix-en-Provence, Opera Națională Olandeză, Chorégies d’Orange; Opera din Paris; Opera din Zürich, Grand Théâtre de Genève, Teatro Real și la Budapesta); Don Ottavio din Don Giovanni (Opera de Stat din Viena, Opera Metropolitană, Opera de Stat Bavareză, Opera din San Francisco și Opera Națională din Paris), Tito din La Clemenza di Tito (Opera Națională din Paris), Arbace din Idomeneo (Opera Regală); Lensky din Eugene Onegin (Théâtre du Châtelet) și Chevalier de la Force în opera lui Poulenc, Dialogues des Carmélites, (Théâtre des Champs-Elysées, Opera de Stat Bavareză, Théâtre Royal de la Monnaie din Bruxelles, Teatro Comunale din Bologna și Opera Națională Olandeză).

Recentele momente importante ale concertelor l-au văzut interpretând la Concert de Paris pentru Ziua Bastiliei la Turnul Eiffel; la Festivalul de la Salzburg în Davide Penitente de Mozart și în Die Schöpfung de Haydn; Requiem de Mozart la Festivalul de la Verbier; mai multe recitaluri la Paris și Barcelona; concerte cu Gaëlle Arquez la Festivalul din Auvers-sur-Oise și rolul Licinius din La Vestale la Palazzetto Bru Zane.

Stanislas de Barbeyrac a studiat la Conservatorul din Bordeaux cu Lionel Sarazzin, care rămâne și astăzi mentorul său vocal. A fost premiat la mai multe concursuri prestigioase, printre care Prix du Cercle Carpeaux, Prix Lyriques de l’AROP și Concursul Internațional Regina Elisabeta din Bruxelles. De Barbeyrac s-a alăturat Atelierului Liric al Operei din Paris în 2008 și ulterior și-a început cariera lirică la teatrele din Nisa, Tours, Toulon, Strasbourg, Metz, Marsilia și Avignon, precum și la Opera din Paris, unde a apărut în numeroase roluri secundare, precum Walther von der Vogelweide în Tannhäuser, Evandre în Alceste și Narraboth în Salomé.

 „Xavier de Maistre este un virtuoz de cel mai înalt nivel, profund muzical și capabil să realizeze o gamă remarcabilă de nuanțe.” – Gramophone 

Xavier de Maistre este unul dintre cei mai importanți harpiști de astăzi și un muzician profund creativ. Fiind un apărător înfocat al instrumentului său, a lărgit repertoriul de harpă, comandând noi lucrări compozitorilor. De asemenea, el creează transcripții ale repertoriului instrumental important.

Această viziune muzicală l-a determinat să lucreze cu dirijori precum Sir André Previn, Sir Simon Rattle, Riccardo Muti, Daniele Gatti, Philippe Jordan, James Gaffigan, Bertrand de Billy, Andrés Orozco-Estrada, Daniel Harding, Susanna Mälkki, Mirga Gražinytė-Tyla. A fost invitat de orchestre precum Chicago, Montreal, City of Birmingham, NHK, orchestrele simfonice ale Radiodifuziunii suedeze și finlandeze; orchestrele Filarmonicilor din Los Angeles, Londra, Sankt Petersburg, Oslo și China; Tonhalle-Orchester Zürich, Mozarteum Orchester Salzburg, Orquestra Sinfônica do Estado de São Paulo și Orchestre de la Suisse Romande. În Franța, țara sa natală, a colaborat cu Orchestre de Paris, orchestrele naționale din Franța și Lyon; orchestrele filarmonice ale Radio France, Monte-Carlo, Montpellier, Lille și Nancy; și a susținut recitaluri la operele din Paris și Lille, Lyon, Bordeaux, Nisa, Poitiers și Avignon, printre altele.

În paralel cu concertele sale orchestrale, de Maistre este pasionat de muzica de cameră și pune la cale în mod regulat proiecte originale de recitaluri. În 2020 a început o nouă colaborare cu tenorul Rolando Villazón, cu care înregistrează un proiect de cântece populare sud-americane pentru Deutsche Grammophon. În ultimele stagiuni, a colaborat cu legenda flamenco și castanieta Lucero Tena într-un program de repertoriu spaniol, cu care a efectuat turnee în săli importante din Europa, Japonia și China și a lansat un album (Sony Classical, 2018). Din vara anului 2020 este rezident la Festivalul de Muzică din Schleswig-Holstein. În calitate de solist a fost invitat la numeroase festivaluri de top, printre care Rheingau, Salzburger Festspielen, Wiener Festwochen, Verbier, Budapest Spring, Würzburg Mozartfest și Mostly Mozart din New York. De asemenea, lucrează în mod regulat cu Diana Damrau, Arabella Steinbacher, Daniel Müller-Schott, Baiba Skride, Antoine Tamestit, Mojca Erdmann și Magali Mosnier.

În stagiunea 2022/2023, Xavier pleacă în turneu cu Orchestra Națională a Franțeiâ în Germania și în Austria, sub conducerea lui Cristian Măcelaru, pentru a interpreta celebrul concert pentru harpă de Reinhold Glière, cu ocazia lansării noului său album. De asemenea, concertează cu Orchestra Beethoven din Bonn, Filarmonica din Monte Carlo, Filarmonica Regală din Stockholm, Filarmonica din Helsinki, Orchestra de Cameră din Paris și la Festivalul Musica din Strasbourg. Xavier de Maistre susține, de asemenea, recitaluri solo în săli precum Opera de Stat din Berlin, în duo cu Rolando Villazón la Opera de Stat dibn Frankfurt și la Elbphilharmonie Hamburg, și în duo cu Diana Damrau la La Fenice din Veneția.

De Maistre este un artist exclusiv Sony Music din 2008, când a înregistrat primul său album, „Nuit d’Etoiles”, dedicat lui Debussy. Printre lansările ulterioare s-au numărat „Hommage à Haydn” (2009), „Aranjuez” (2010) și „Notte Veneziana” (2012), cu un repertoriu baroc semnificativ, „Moldau” (2015), piese pentru harpă solo de compozitori slavi, și „La Harpe Reine” (2016) cu Les Arts Florissants și William Christie. Albumul său „Christmas Harp” (octombrie 2021) cuprinde parafrazări și fantezii ale unor celebre colinde de Crăciun, precum și melodii de Schubert și Ceaikovski. În toamna anului 2022, a fost lansat ultimul său CD dedicat muzicii rusești, care cuprinde celebrul concert pentru harpă al lui Reinhold Glière și concertul uitat al lui Alexander Mosolov, acompaniat de Orchestra Simfonică WDR din Köln sub bagheta lui Nathalie Stutzmann.

Născut la Toulon, de Maistre a studiat harpa cu Vassilia Briano la conservatorul său local, înainte de a-și perfecționa tehnica cu Catherine Michel și Jacqueline Borot la Paris. A studiat, de asemenea, la Sciences-Po Paris și apoi la London School of Economics. În 1998 a obținut Premiul I (și două premii de interpretare) la prestigiosul Concurs Internațional de Harpă din SUA (Bloomington) și a devenit în același an primul muzician francez admis la Filarmonica din Viena.

Din 2001 predă la Școala Superioară de Muzică din Hamburg. 

Cântă pe un instrument Lyon & Healy.

În curând.

Martijn Dendievel este laureat al Premiului pentru dirijori germani 2021 (Deutscher Dirigentenpreis) și al Academiei de dirijat Tonhalle Orchestra Zürich și Paavo Järvi, precum și laureat al Concursului Donatella Flick al LSO. Este finalist la ediția inaugurală a ICCR – International Conducting Competition Rotterdam, care a avut loc în mai 2022.

Pasionat de descoperirea de piese noi pe lângă repertoriul principal, Martijn este în prezent dirijor asociat al Orchestrei Simfonice Vlaanderen, în timp ce își încheie studiile de dirijat la clasa profesorilor Nicolás Pasquet și Ekhart Wycik la renumita Hochschule für Musik Franz Liszt din Weimar. Anterior, a fost dirijor principal invitat al Orchestrei Academice din Halle între 2016 și 2020.

Apare în mod regulat cu orchestre și teatre precum Orchestra Simfonică Vlaanderen, Teatro Comunale Bologna, Philharmonie Zuidnederland, printre altele, iar în stagiunea actuală, Martijn va debuta cu Orchestra Simfonică din Nürnberger, Württembergische Philharmonie Reutlingen, Orchestra Regală Filarmonică din Liège și revine la MDR Symphony Orchestra și Hofer Symphoniker.

În ultimii ani, Martijn a dirijat Orchestra Regală Concertgebouw, Orchestra Simfonică din Londra, Orchestra Tonhalle din Zurich, Orchestra WDR din Köln, Orchestra Gürzenich din Köln, Orchestra Simfonică din Anvers, Festivalul de la Lucerna, Filarmonica din Dortmund și Filarmonica din Bremen, Orchestra Națională a Belgiei, Filarmonica din Jena și Staatskapelle Weimar.

A fost selectat ca unul dintre „Maestros von Morgen” de Forum Dirigieren al Consiliului Muzical German (fostul Dirigentenforum) și a primit păreri importante de la mentori precum Bernard Haitink, Ivan Fischer, Edo de Vaart, Paavo Järvi și Christian Thielemann, printre alții.

În afară de limba muzicală, Martijn vorbește fluent olandeza, franceza, italiana, germana, engleza, spaniola și suedeza.

Crescut într-o familie de muzicieni, a manifestat un mare interes pentru muzică în copilărie și a făcut primii pași muzicali la vioară la vârsta de trei ani. Câțiva ani mai târziu, a trecut de la vioară la violoncel și și-a început studiile muzicale la Conservatorul de Muzică din Bruges. În același an, a început să cânte la flaut și la percuție.

Prima experiență dirijorală a lui Martijn a avut loc la vârsta de 11 ani, când a dirijat o mică orchestră de coarde în Lauwe, Belgia. Apoi a început să studieze cu Kristof Van Grysperre, primul său mentor și profesor de pian și dirijat. În 2010, Martijn a participat la un masterclass de 4 săptămâni ca ucenic dirijor în Los Angeles, conducând două spectacole cu Intimate Opera Orchestra.

La vârsta de 14 ani, Martijn a fost admis în mod excepțional la Conservatorul Regal din Bruxelles, unde a absolvit cu onoruri un program de licență în Teoria muzicii și Armonie, iar mai apoi incepându-și studiile de dirijat sub îndrumarea lui Patrick Davin.  În aceiași ani, la Bruges, a absolvit cu mențiune programele de Violoncel, Percuție și Muzică de cameră.

Ca parte a studiilor sale de dirijat, Martijn a fost selectat să participe la Proiectul Euroclasic, dirijând Tod und Verklärung de Strauss cu Orchestra Simfonică a Conservatorului din Bruxelles.

În 2014, Martijn a dirijat premiera extrem de apreciată a operei de cameră La Forêt de Baudouin de Jaer, ceea ce a dus la debutul său la Palais des Beaux-Arts (BOZAR) din Bruxelles, dirijând premiera mondială a operei Cities – Springs of Diversities [Orașele – Izvoare de Diversitate] de același compozitor.

Martijn a fost directorul muzical al Festivalului pentru muzică minimală Weimar, pe care l-a organizat cu ocazia celei de-a 80-a aniversări a compozitorului american Steve Reich.

Din 2016 până în 2020 a fost dirijor principal invitat al Orchestrei Academice Halle. De asemenea, a avut apariții ca invitat alături de Orchestra Simfonică din Flandra, Orchestra Națională a Belgiei, Filarmonica din Jena, Filarmonica din Turingia Gotha-Eisenach, Staatskapelle Weimar, Luzern Festival Strings și Brussels Sinfonietta. De asemenea, a dirijat Orchestra Regală Concertgebouw, Orchestra Simfonică din Londra, Orchestra Tonhalle din Zurich, Orchestra WDR din Köln, Orchestra Gurzenich din Köln, Orchestra Simfonică din Anvers, Filharmonie Hradec Králové, Filarmonica din Dortmund și Filarmonica din Bremen. În decembrie 2019 și-a făcut debutul ca dirijor la Concertgebouw Amsterdam, alături de Orchestra Simfonică din Flandra și de pianistul Severin von Eckardstein.

Bernard Haitink l-a invitat de trei ori pe Martijn să participe la clasa sa de măiestrie în cadrul Festivalului de la Lucerna. De asemenea, a primit păreri importante de la Christian Thielemann, Michael Sanderling, Edo de Waart, Simone Young și Iván Fischer, printre alții.

Mihail Dogotari a absolvit Universitatea Națională de Muzică din București, România (2005-2011), și-a continuat studiile masterale la aceeași instituție, participând paralel și la masterclass-uri europene susținute de Luciana Serra, Tiziana Fabbricini, Federica Falasconi, William Matteuzzi, Stefano De Luca, Alfonso Antoniozzi și Massimo Lambertini.

Și-a început cariera alături de Orchestra și Corul Universității Naționale de Muzică București unde a interpretat Aeneas în Dido și Aeneas de Purcel, Figaro din „Il barbiere di Siviglia” de Rossini (2009).

A interpretat nenumărate roluri solistice din opere, cum ar fi l’Uomo Sakili din „Lupus in Fabula” de Sargenti, Alessio din „La Sonnambula” de Bellini, Mercutio din „Romeo et Juliette” de Gounod, Alidoro din „La Cenerentola” de Rossini la „Teatro Donizetti di Bergamo”, „Teatro di Varese”, „Teatro Auditorium di Trento”, „l’Auditorium S. Antonio di Morbegno”, „Teatro dell’Aquila di Fermo”, „Teatro Alighieri di Ravenna”, „Teatro Cagnoni di Vigevano”, „Teatro della Societa’ di Lecco”, „Teatrul Ariston di Mantova”, „Teatrul Ponchielli di Cremona”, „Teatrul Comunale di Bolzano”, „Teatrul Fraschini di Pavia”, „Teatrul Ariosto Reggio di Emilia”, „Teatrul Grande di Brescia”, „Milano Teatrul Arcimboldi”, „Teatrul Sociale di Como”.(2010-2011); Gaspar din „Rita” de Donizetti la Studioul Experimental de Operă „Ludovic Spiess” din România (2010), Baronul Douphol din „La Traviata” de Verdi la „Teatro Ventidio Basso di Ascoli Piceno” (2011), Dandini din opera „La Cenerentola” de Rossini la „Festivalul de Operă”, Sibiu (2017), Schaunard din „La Boheme” de Puccini la Festivalul Internațional „MARIA BIEȘU”, Chișinău (2018), Contele Almaviva din „Le nozze di Figaro” la „Teatrul Național de Operă și Balet”, Chișinău (2018).

În perioada 2012 – 2017 ocupă funcția de solist la Opera de Stat din Viena. Pe această prestigioasă scenă a interpretat roluri, precum Dancairo din „Carmen” de Bizet, Marullo din „Rigoletto” de Verdi, Haly din „L’italiana în Algeri” de Rossini, Cristiano din „Un ballo in maschera” de Verdi, Bretigny din „Manon” de Massenet, Aronte din Armide de Lully.

Pe scena Teatrului Național de Operă și Balet din Chișinău a debutat în rolurile Belcore din „L’elisir d’amore” de
Donizetti (2019) și Alfio din „Cavalleria rusticana” de Mascagni (2022).

Începând cu anul 2022 devine angajat la Opera Națională Română din Timișoara unde își îmbogătește repertoriul cu rolurile Dr. Falke din opereta „Liliacul” de Strauss și Contele Homonay din opereta„Voievodul țiganilor” de Strauss.

Mihail Dogotari este laureatul mai multor concursuri internaționale, precum „61 Concorso per giovani cantanti lirici d’Europa”, (Como, Italia, 2010, Mențiune specială), Concursul și Festivalul Național de Lied Românesc (Brașov, România, 2009, premiul I), Concursul Internațional de Canto Maeștri de Artă Lirică „MAGDA IANCULESCU” (București, România, 2009, premiul III), Concursul Național „Mihail Jora” (București, România, 2008, premiul I).

Peter Donohoe s-a născut în Manchester în anul 1953. A studiat la Chetham’s School of Music timp de șapte ani, a absolvit facultatea de muzică la Universitatea din Leeds și a continuat să studieze la Royal Northern College of Music cu Derek Wyndham și apoi la Paris cu Olivier Messiaen și Yvonne Loriod.

Este aclamat ca fiind unul dintre cei mai importanți pianiști ai timpului nostru, pentru muzicalitatea, versatilitatea stilistică și tehnica sa impresionantă.

În ultimele stagiuni, Donohoe a cântat cu Orchestra Filarmonicii din Dresda, Orchestra Filarmonică și de Concert BBC, Orchestra Filarmonicii din Cape Town, Filarmonica din Sankt Petersburg, Orchestra Simfonică Națională RTE, Orchestra Simfonică de Stat din Belarus și Orchestra Simfonică din Birmingham. A întreprins un turneu în Marea Britanie cu Orchestra Filarmonicii de Stat din Rusia, precum și concerte în multe țări din America de Sud și Europa, China, Hong Kong, Coreea de Sud, Rusia și SUA. Alte concerte trecute și viitoare includ interpretări ale celor trei concerte pentru pian ale lui MacMillian, cu Orchestra Simfonică Scoțiană BBC; un recital „maraton” al sonatelor complete pentru pian ale lui Scriabin la Milton Court; o serie de concerte numai cu muzica lui Mozart la Perth Concert Hall; concerte cu Orchestra Filarmonicii de Stat din Moscova, Orchestra Simfonică din Sankt Petersburg și Orchestra Filarmonicii din Londra la Royal Festival Hall; și o stagiatură la Festivalul Internațional Buxton.

Donohoe este, de asemenea, foarte solicitat ca membru în juriile concursurilor internaționale. Recent, a făcut parte din juriul Concursului Internațional de Pian Ceaikovski de la Moscova (2011 și 2015), Concursului Internațional Busoni de la Bolzano, Italia (2012), Concursul Regina Elisabeta de la Bruxelles (2016), Concursul George Enescu de la București (2016), Concursul Internațional de Pian de la Hong Kong (2016), Harbin Competition (2017 și 2018), Arthur Rubinstein Piano Master Competition (2017), Lev Vlassenko Piano Competition and Festival (2017), Alaska International e-Competition (2018), Concours de Genève Competition (2018) și Ricardo Viñes International Competition din Lleida, Spania, și multe alte concursuri naționale, atât în Marea Britanie, cât și în străinătate.

Cele mai recente discuri ale lui Donohoe sunt două volume de Sonate pentru pian de Mozart înregistrate de casa de discuri SOMM Records. Discul 1 a fost nominalizat ca „Înregistrarea lunii” de BBC Music Magazine în aprilie 2019, iar discul 2 a primit aprecieri elogioase din partea revistelor Gramophone Magazine, Classical Ear și Musical Opinion. Alte discuri recente includ Stravinsky: Muzică pentru pian solo și Pian și orchestră cu Filarmonica din Hong Kong (SOMM); o nouă înregistrare a Concertelor și Sonatelor pentru pian de Șostakovici cu Orchestra Swan și un disc cu cele 24 de Preludii și Fugi de Șostakovici (ambele de la Signum Records), care a fost descris ca fiind „atent și emoționant” de către The Guardian; un disc de sonate pentru pian de Scriabin (SOMM), care a fost calificat drept „magnific” de către revista Sunday Times; o înregistrare a Concertului pentru pian în si bemol minor de Witold Maliszewski cu Royal Scottish National Orchestra condusă de Martin Yates (Dutton Vocalion); și trei discuri de sonate pentru pian de Prokofiev pentru SOMM, dintre care cel de-al treilea a fost lansat la sfârșitul lunii aprilie 2016. Primul disc cu muzica lui Prokofiev a fost descris de Gramophone ca fiind „devastator de eficace”, declarând că Donohoe este „în elementul său”, iar o recenzie din Classical Notes a identificat „abordarea remarcabil de sensibilă a lui Donohoe chiar și cu cel mai virtuos repertoriu”. Cel de-al doilea disc Prokofiev al său a primit 5 stele de la BBC Music Magazine, iar cel de-al treilea disc a fost foarte apreciat de The Times, Birmingham Post și Jessica Duchen. Printre alte înregistrări se numără Concertul pentru pian de Cyril Scott cu BBC Concert Orchestra și Martin Yates (Dutton Vocalion) și Fantezia pe o temă de John Field de Malcolm Arnold cu Royal Scottish National Orchestra și Martin Yates (tot Dutton), pentru care BBC Music Magazine l-a descris ca fiind un „solist excelent”, iar Gramophone a afirmat că „a impresionat de la început până la sfârșit”.

Donohoe a cântat alături de toate orchestrele importante din Londra, precum și cu orchestre din întreaga lume: Royal Concertgebouw, Leipzig Gewandhaus, Filarmonica din München, Radio Suedia, Orchestre Philharmonique de Radio France, Orchestra Simfonică din Viena și Filarmonica Cehă. De asemenea, a cântat alături de Berliner Philharmoniker în concertele de deschidere ale lui Sir Simon Rattle în calitate de director muzical. A avut cea de-a douăzeci și doua apariție la BBC Proms în 2012 și a apărut la multe alte festivaluri, inclusiv șase vizite consecutive la Festivalul de la Edinburgh, La Roque d’Anthéron din Franța și la festivalurile Ruhr și Schleswig Holstein din Germania. În Statele Unite, printre interpretările sale se numără apariții alături de orchestrele Filarmonicilor din Los Angeles, Boston, Chicago, Pittsburgh, Cleveland și Detroit Symphony Orchestras. Peter Donohoe susține, de asemenea, numeroase recitaluri la nivel internațional și continuă să lucreze cu partenerul său de duo de lungă durată, Martin Roscoe, având și colaborări mai recente cu artiști precum Raphael Wallfisch, Elizabeth Watts și Noriko Ogawa.

Donohoe a colaborat cu mulți dintre cei mai mari dirijori din lume: Christoph Eschenbach, Neeme Jarvi, Lorin Maazel, Kurt Masur, Andrew Davis și Yevgeny Svetlanov. Mai recent, a apărut ca solist sub bagheta noii generații de dirijori excelenți: Gustavo Dudamel, Robin Ticciati și Daniel Harding.

Peter Donohoe este Doctor Honoris Causa în muzică la șapte universități din Marea Britanie și a fost distins cu titlul de CBE pentru servicii aduse muzicii clasice în cadrul listei de onoruri de Anul Nou 2010.

În curând.

Tan Dun, artist de renume mondial și Ambasador al Bunăvoinței la nivel mondial al UNESCO, și-a lăsat o amprentă de neșters pe scena muzicală mondială cu un repertoriu creativ care depășește granițele muzicii clasice, ale performanțelor multimedia și ale tradițiilor orientale și occidentale. Câștigător al celor mai prestigioase distincții din prezent, printre care Premiul Grammy, Premiul Oscar/Academy, Premiul Grawemeyer, Premiul Bach, Premiul Șostakovici, Premiul Leul de Aur al Italiei pentru întreaga carieră și, cel mai recent, Premiul pentru întreaga carieră acordat de Festivalul de Muzică de la Istanbul. Muzica lui Tan Dun a fost interpretată în întreaga lume de orchestre de renume, teatre de operă, festivaluri internaționale, precum și la radio și televiziune. În 2019, Tan Dun a fost numit decan al Conservatorului de Muzică de la Bard College. În calitate de decan, Tan Dun demonstrează în continuare capacitatea extraordinară a muzicii de a transforma vieți și de a ghida Conservatorul în îndeplinirea misiunii sale de a înțelege legătura muzicii cu istoria, arta, cultura și societatea.

În calitate de dirijor al unor programe inovatoare în întreaga lume, stagiunea actuală include apariții cu Orchestra Filarmonicii din Londra, Filarmonica din Luxemburg, Orchestra Regală Concertgebouw și Orchestra Simfonică din Seattle. Tan Dun este ambasador artistic al Orchestrei Simfonice din Melbourne și este director artistic onorific al Orchestrei Simfonice Naționale din China, dirijor principal invitat la Shenzhen Symphony și director artistic onorific și dirijor principal invitat al Orchestrei Simfonice din Xi´an. Tan Dun a condus, de asemenea, cele mai apreciate orchestre din lume, inclusiv Orchestra Simfonică din Londra, Orchestra din Philadelphia, Orchestra Operei Metropolitane, Orchestre Națională a Franței, Orchestra Simfonică BBC, Filarmonica della Scala, Orchestra Simfonică din Sydney, printre multe altele.

Vocea individuală a lui Tan Dun a fost ascultată pe scară largă de publicul internațional. Prima sa Simfonie pe Internet, care a fost comandată de Google/YouTube, a ajuns la peste 23 de milioane de vizualizări online. Trilogia sa Organic Music Trilogy of Water, Paper and Ceramic a frecventat săli de concert și festivaluri importante. Paper Concerto a fost prezentată în premieră cu Filarmonica din Los Angeles la deschiderea Walt Disney Hall. Lucrarea sa multimedia, The Map (Harta), prezentată în premieră de YoYo Ma și Orchestra Simfonică din Boston, a fost itinerată în peste 30 de țări din întreaga lume. Manuscrisul său a fost colecționat de Carnegie Hall Composers Gallery. Lucrarea sa Orchestral Theatre IV: The Gate a fost prezentată în premieră de Orchestra Simfonică NHK din Japonia și traversează granițele culturale ale tradițiilor Operei din Pekin, Operei occidentale și teatrului de păpuși. Cel mai recent, Tan Dun a dirijat premiera noului său oratoriu epic Buddha Passion la Festivalul de la Dresda cu Münchner Philharmoniker, piesa a fost comisionată în colaborare de New York Philharmonic, Los Angeles Philharmonic, Melbourne Symphony Orchestra și Festivalul de la Dresda, iar de atunci a avut premiere în întreaga lume și va continua cu viitoare premiere la Londra, Hamburg și Amsterdam. 

Tan Dun înregistrează pentru Sony Classical, Deutsche Grammophon, EMI, Opus Arte, BIS și Naxos. Înregistrările sale au obținut numeroase distincții, inclusiv un premiu Grammy („Crouching Tiger, Hidden Dragon”) și o nominalizare („The First Emperor”; „Marco Polo”; „Pipa Concerto”), premiile Academiei japoneze de înregistrări pentru cel mai bun CD de muzică contemporană („Water Passion after St. Matthew”) și cel mai bun album orchestral al BBC („Death and Fire”). Muzica lui Tan Dun este publicată de G. Schirmer, Inc. și reprezentată la nivel mondial de Music Sales Group of Classical Companies.

Charles Dutoit a primit două dintre cele mai prestigioase distincții din lumea muzicală: în 2017, medalia de aur a Royal Philharmonic Society [Societatea Regală Filarmonică], devenind cel de-al 103-lea laureat de la înființarea medaliei în 1870, cu ocazia centenarului nașterii lui Beethoven, și, mai recent, „Premio una vita nella musica 2022” din partea Teatro La Fenice din Veneția.

Charles Dutoit a fost director muzical al Orchestrei Simfonice din Montreal timp de 25 de ani, un parteneriat cunoscut în întreaga lume, al Orchestrei Naționale a Franței din 1991 până în 2001 și al Orchestrei Simfonice NHK din Tokyo din 1996 până în 2003, al cărei dirijor emerit este în prezent.

Director artistic și dirijor principal al Orchestrei Filarmonicii Regale din Londra între 2009 și 2018, a fost dirijor principal invitat al Filarmonicii din Sankt Petersburg.

După o colaborare artistică cu Orchestra din Philadelphia care s-a întins pe parcursul a 32 de ani și peste 700 de concerte, a concertat în fiecare stagiune cu orchestrele din Chicago, Boston, San Francisco, New York și Los Angeles și este, de asemenea, un invitat regulat pe scenele din Londra, Berlin, Paris, Munchen, Moscova, Sydney, Beijing, Hong Kong, Shanghai și Tokyo. A susținut 34 de turnee în China.

Cele peste 200 de înregistrări ale sale i-au adus multiple premii și distincții, inclusiv două premii Grammy.

Când încă avea 20 de ani, Charles Dutoit a fost invitat de Von Karajan să dirijeze la Opera de Stat din Viena. De atunci, a dirijat la Covent Garden, Metropolitan Opera din New York, Deutsche Oper din Berlin, Opera din Roma și Teatro Colón din Buenos Aires.

În 2014, a primit „Premiul pentru întreaga carieră” din partea International Classical Music Awards, iar în 2017, medalia de aur a orașului Lausanne, locul său de naștere.

Un globe-trotter motivat de pasiunea sa pentru istorie și arheologie, științe politice, artă și arhitectură, a călătorit în toate cele 196 de națiuni ale lumii.

Orchestra de Cameră-Pentru-Pace Est-Vest (EWCO) reunește interpreți remarcabili prin prisma lor – câștigători ai celor mai prestigioase concursuri din întreaga lume, printre care Ceaikovski, ARD, Regina Elisabeta, Long-Thibaud, Paganini și concert-maestri și dirijori ai unor orchestre renumite, care țin în mâini cele mai rare instrumente, printre care Stradivari, Guarneri-del-Gesu, Guadagnini și Goffriller. Această combinație rară conferă Orchestrei de Cameră Est-Vest sunetul său distins.

Cu reședința în orașul lui Beethoven – Bonn din Germania, aceasta a fost fondată de Rostislav Krimer în 2015 și a fost timp de mai bine de 5 ani orchestra în rezidență a Festivalului Internațional de Muzică Yuri Bashmet. Din 2023, EWCO a fost numită orchestra în rezidență a Festivalului East-West din Germania.

Orchestra se vede pe sine ca un ambasador al colaborării transnaționale, al Păcii și al interacțiunii culturale în Europa și în afara ei. 

Lotul Orchestrei de Cameră Est-Vest include cei mai buni soliști din Germania, Italia, Franța, Republica Cehă, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Spania, Croația, Marea Britanie, SUA, precum și din Armenia, Belarus, Georgia, Ucraina, Rusia, Moldova, Israel, Japonia, China, Turcia, Australia și multe altele, cu scopul de a consolida legăturile și cooperările culturale dintre Europa de Est și Europa de Vest și din întreaga lume.

Orchestra de Cameră Est-Vest participă în mod regulat la evenimente caritabile pentru copii, strângând fonduri pentru echipamente medicale în spitale și colaborând îndeaproape cu UNICEF. A fost prima orchestră din istorie care a fost condusă de Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, care a recunoscut activitatea orchestrei în calitate de Ambasador al Păcii.

Printre patronii orchestrei se numără nume mari precum Sofia Gubaidulina, Evgeny Kissin, Erkki-Sven Tüür, Julian Rachlin, John Axelrod, Mihai Constantinescu și alții.

Orchestra de Cameră Est-Vest este un promotor activ al muzicii contemporane și al noului repertoriu. Recent, lansarea tuturor celor 4 Simfonii de cameră ale lui M. Weinberg la Naxos a adunat cele mai bune critici din întreaga lume, și a fost nominalizată, printre altele, la International Classical Music Awards și Opus Classic. EWCO a interpretat, de asemenea, piese ale unor compozitori renumiți în premieră mondială. Spectacolele lor au fost difuzate de Medici.TV, precum și de numeroase canale de televiziune și radio din întreaga lume.

Orchestra a colaborat cu cei mai buni soliști, precum Paul Badura-Skoda, Fazil Say, David Geringas, Julian Rachlin, Yuri Bashmet, Dmitry Sitkovetsky, Sergey Krylov, Alexander Knyazev, Ksenija Sidorova, Vivian Hagner, Leticia Moreno și mulți alții. În 2021 EWCO a debutat cu succes și la Festivalul Enescu ceea ce a dus la reinvitarea sa în 2023.

De asemenea, sunt experți în crearea de noi proiecte de excepție, cum ar fi, de exemplu, „The Classical Night in Underground”, când o stație de metrou se transformă într-o adevărată sală de concerte cu scenă, lumini, lasere și proiecții doar în câteva ore, care a devenit un eveniment anual care se intersectează cu moda, sportul, arta, baletul pe o singură scenă. De asemenea, colaborarea regulată a orchestrei cu câștigătorii campionatelor mondiale și europene de gimnastică ritmică este un exemplu de astfel de activități exclusive.

Fondat în 1976 de Pierre Boulez, cu sprijinul lui Michel Guy (pe atunci ministru al culturii) și cu colaborarea lui Nicholas Snowman, Ensemble Intercontemporain este dedicat muzicii din secolele XX-XXI.

Uniți de aceeași pasiune pentru creație, cei 31 de soliști ai ansamblului – sub noua conducere a dirijorului Pierre Bleuse – lucrează în strânsă colaborare cu compozitorii, explorând tehnici instrumentale și dezvoltând proiecte care împletesc muzica, dansul, teatrul, filmul, video și artele vizuale.   

În colaborare cu IRCAM (Institut de Recherche et Coordination Acoustique/Musique [Institutul de Cercetare şi Coordonare Acustică/Muzicală]), Ensemble Intercontemporain rămâne foarte activ în domeniul generării de sunete sintetice.

Ansamblul este, de asemenea, renumit pentru accentul puternic pus pe educația muzicală: concerte pentru copii, ateliere de creație pentru elevi, programe de formare pentru viitorii interpreți, dirijori și compozitori, cărora le sunt comandate și interpretate în mod regulat piese noi în fiecare an.

Rezident al Filarmonicii din Paris, ansamblul concertează și înregistrează în Franța și în străinătate, participând la festivaluri importante din întreaga lume. În 2022, ansamblul a primit prestigiosul premiu Polar Music Prize.

Ansamblul este finanțat de Ministerul Culturii și primește sprijin suplimentar din partea Consiliului Municipal din Paris.

În mitologia greacă, Zephyr – ZEFIRO în italiană – era zeul blând și bun al vântului de vest. În 1989, oboiștii Alfredo Bernardini și Paolo Grazzi și fagotistul Alberto Grazzi, membri ai unora dintre cele mai remarcabile orchestre baroce, au fondat ZEFIRO, un grup muzical versatil, specializat în repertoriul secolului al XVIII-lea, care acordă o importanță deosebită instrumentelor de suflat.

De atunci, ZEFIRO a concertat la numeroase festivaluri europene importante, inclusiv la cele din Amsterdam, Aranjuez, Barcelona, Bonn, Geneva, Graz, Helsinki, Innsbruck, Londra, Liege, Lyon, Malmö, Manchester, Milano, München, Palma de Mallorca, Paris, Potsdam, Praga, Ravenna, Regensburg, Roma, Salzburg, Stuttgart, Stresa, Utrecht și Viena. Au cântat, de asemenea, în Israel, Egipt, Japonia, Coreea, SUA, Canada, Argentina, Chile, Uruguay și Brazilia și au primit întotdeauna răspunsuri entuziaste atât din partea publicului, cât și a presei.

În 1999, Zefiro a realizat un film documentar despre Antonio Vivaldi pentru compania belgiană de radiodifuziune RTBF. Printre înregistrările ZEFIRO se numără cele șase Sonate pentru două oboaie și fagot de Jan Dismas Zelenka, integrala lucrărilor pentru ansamblu de suflători de Wolfgang Amadeus Mozart și aranjamentele proprii pentru 12 suflători și contrabas ale unor fragmente din cele trei opere de Mozart pe librete de Lorenzo da Ponte, Concerte pentru oboi, fagot și coarde și Concerti per vari strumenti de Antonio Vivaldi ca parte a proiectului Opus/Naïve pentru înregistrarea integrală a muzicii acestui compozitor din Biblioteca Universității din Torino. 

Ansamblul a reabilitat, de asemenea, doi compozitori remarcabili de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Georg Druschetzky și Luigi Gatti, iar înregistrarea Muzicii apei de Händel și a Wassermusik-ului de Telemann a stabilit reputația ZEFIRO și ca orchestră barocă. 

De asemenea, înregistrările pentru casa de discuri Deutsche Harmonia Mundi/Sony Bmg care includ muzică pentru suflători de L.V. Beethoven, Divertimenti pentru suflători și coarde de W.A. Mozart, Muzica Focurilor de Artificii de G.F. Handel și Concerti & Ouverture de J.F. Fasch.

Înregistrări mai recente, toate publicate la casa de discuri Arcana, includ concertele pentru fagot de Vivaldi, Ouvertures de Telemann, concertele venețiene pentru oboi, CD-ul „Harmonie & Turcherie”, Ouverture/Suite de Bach și Concertele Brandenburgice.

Toate aceste CD-uri au primit mai multe premii internaționale, printre care râvnitul Grand Prix du Disque, „Premio Nazionale Classic Voice” și „Choc du Monde de la Musique de l’année 2007”, „Editor’s Choice di Gramophone”, „Diapason d’Or de l’année 2009”, „Premio Franco Abbiati 2016”; ZEFIRO este acum o referință la nivel mondial, renumit pentru interpretările sale virtuoase ale repertoriului de suflători pe instrumente de epocă. 

Activitatea Zefiro este împărțită în trei formații: ansamblu de cameră, grup de suflători („Harmonie”) și orchestră barocă, pentru a acoperi o parte vastă a repertoriului baroc, de la Concertele lui Vivaldi la Operele lui Händel, de la Cantatele lui Bach și Missele lui Haydn la muzica pentru suflători de Mozart, Rossini și Beethoven. 

www.ensemblezefiro.it.

Europa Galante a fost înființată în 1989 din dorința directorului său artistic, Fabio Biondi, de a crea un ansamblu instrumental italian pentru interpretări ale marelui repertoriu Baroc și Clasic pe instrumente de epocă. Descoperirea muzicii vechi era pe atunci domeniul exclusiv al muzicienilor din nordul Europei, iar nevoia unei revizuiri exclusiv italiene a acestui repertoriu a stat la baza formării ansamblului.

Europa Galante a obținut un mare succes încă de la început, odată cu lansarea primei sale înregistrări ce cuprinde concerte de Antonio Vivaldi (Premiul Cini la Veneția, Choc de la Musique în Franța). Încă de la început, ansamblul a fost lăudat pentru capacitatea sa de a „aduce ceva cu adevărat nou și vital unor repertorii care sunt adesea interpretate, luminând căi deja larg urmărite cu modulații intime, articulate cu expresivitate” (Gramophone).

În anii care au urmat, caracterul nou și unic al ansamblului Europa Galante a fost subliniat de o listă tot mai mare de premii importante obținute în urma înregistrărilor, inclusiv numeroase premii Diapason d’Or și Choc du Monde de la Musique, mai multe alegeri ale editorilor BBC, premii RTL și trei nominalizări la premiile Grammy.

Însă, mai presus de toate, ansamblul a devenit cunoscut pentru concertele sale susținute în cele mai importante teatre de operă și săli de concerte din lume, inclusiv Teatro alla Scala din Milano, Concertgebouw din Amsterdam, Royal Albert Hall din Londra, Théâtre des Champs-Elysées din Paris, Boulez-Saal din Berlin, Auditorio Nacional din Madrid, Lincoln Center și Carnegie Hall din New York (unde grupul a fost descris de The New York Times ca fiind „caracterizat de dinamism și rafinament”), Walt Disney Concert Hall din Los Angeles și Sydney Opera House. Printre spectacolele importante din cadrul festivalurilor se numără BBC Proms din Londra, Festivalul Internațional de la Edinburgh, Festivalul Baalbeck din Liban, precum și festivaluri importante din Asia, inclusiv Festivalul de primăvară de la Centrul Național de Artă Interpretativă din Beijing, Festivalul de Artă din Hong Kong și alte spectacole din regiune, cum ar fi Suntory Hall din Tokyo, Shanghai Concert Hall și Lotte Hall din Seoul. Europa Galante concertează pe toate continentele.

Pe lângă redescoperirea celor mai faimoase lucrări din repertoriul Baroc italian, cum ar fi interpretarea revoluționară a celor Patru Anotimpuri de Vivaldi, care a dobândit un statut mitic, Europa Galante a fost implicată și în recuperarea unor comori ascunse din anii 1700. În Italia, ansamblul a colaborat cu Academia Națională Santa Cecilia la reconstrucția oratoriilor de Antonio Caldara, Leonardo Leo și Gian Francesco de Mayo, precum și a lucrărilor lui Scarlatti, cum ar fi Carlo Re d’Allemagna, Il Trionfo dell’Onore și Massimo Puppieno.

Această activitate de cercetare a fost recunoscută și premiată pe scară largă. În 2002, Fabio Biondi și Europa Galante au primit Premiul Abbiati din partea criticilor muzicali italieni pentru întreaga activitate concertistică și pentru interpretarea piesei Il Trionfo dell’Onore.

De asemenea, în 2008, Fabio Biondi și Europa Galante, împreună cu Compagnia Colla, au primit premiul special Abbiati pentru Filemone e Bauci de Haydn, pentru originalitatea și valoarea redescoperirii acestei lucrări, pe care au reușit să o readucă la întreaga sa splendoare instrumentală și vocală.

Dar curiozitatea lui Fabio Biondi și Europa Galante merge mai departe, depășind limita dintre Baroc și stilul clasic. În 2001, grupul a făcut prima sa incursiune în repertoriul bel canto cu o interpretare a operei Norma de Bellini pe instrumente originale, pentru Festivalul Verdi. În ciuda scandalului pe care l-a stârnit în rândul fanilor galeriei din Parma, această Norma a marcat începutul unui parcurs de relectură, atât la nivel muzicologic, cât și organic, a muzicii italiene din secolul al XIX-lea.

Colaborările cu Europa Galante în această călătorie incitantă au inclus Festivalul de la Rieti cu titluri precum I Capuleti e I Montecchi de Bellini și Anna Bolena de Donizetti, și Festivalul de la Bremen cu La Cenerentola de Rossini. Dar mai presus de toate, unul dintre cele mai importante festivaluri din Europa, Festivalul Chopin, a sprijinit din 2016 orchestra în toate proiectele sale de redescoperire a repertoriului bel canto precum Bellini, Donizetti, dar și Verdi cu operele Macbeth și Il Corsaro. La Varșovia, Europa Galante interpretează în mod regulat și lucrări ale cunoscutului compozitor polonez Stanislaw Moniuszko – Halka, Flis, Hrabina – iar în august 2021 ansamblul va interpreta Verbum Nobile împreună cu drama ludică Betly de Donizetti.

Europa Galante este formată din muzicieni care, împreună cu și sub îndrumarea lui Fabio Biondi, au ajuns, prin ani de muncă și înțelegere reciprocă, la o viziune comună și la pasiune pentru ceea ce fac. „Mai mult decât o orchestră obișnuită, Europa Galante arată ca o chitară cu mai multe registre sau ca o harpă atinsă de mâna măiastră a lui Biondi” (Amadeus), iar The New York Times a recunoscut că „muzicalitatea este de un nivel atât de înalt încât pare nedrept să fie lăudați individual interpreții”.

Acest sentiment de înțelegere reciprocă a dus la creșterea activităților de muzică de cameră ale Europa Galante, care variază de la sonatele italiene din anii 700 la cvintetele lui Luigi Boccherini și, cel mai recent, cvartetele inedite ale milanezului Carlo Monza, interpretate cu succes și apreciate de criticii de la Festivalul Internațional de la Edinburgh în 2019.

După dureroasa pauză cauzată de pandemia globală de Covid-19, Europa Galante își va relua activitatea în stagiunea 2021/22 cu diverse proiecte, printre care turneul ce va cuprinde opera Orfeo de Monteverdi, la Theater an der Wien și la Elbphilharmonie din Hamburg, un program de muzică de cameră de Haydn în Italia (Roma, Torino, Verona și Florența) și opera Argippo de Vivaldi, recent înregistrată pentru noua companie discografică Naïve, în Asia.
Europa Galante este rezidentă la Fundația Teatro Due din Parma, cu care colaborează periodic la proiecte de punere în scenă.

Andrei Feher și-a câștigat deja o reputație pentru maturitatea și integritatea sa muzicală, pentru autoritatea sa naturală pe podium și pentru o abordare imaginativă și inteligentă a programării. La vârsta de 26 de ani, Feher a fost numit noul director muzical al Orchestrei Simfonice Kitchener-Waterloo, poziție care intră în vigoare din august 2018.

După ce a dobândit o experiență timpurie ca asistent al lui Fabien Gabel la Orchestra Simfonică din Quebec, la vârsta de 22 de ani Feher s-a alăturat Orchestrei din Paris ca dirijor asistent al directorului muzical al acesteia, Paavo Järvi. În această perioadă, a colaborat cu dirijori precum Zubin Mehta, Valery Gergiev, Christoph von Dohnányi, Thomas Hengelbrock și Jaap van Zweden, dar a și dirijat în mod regulat orchestra în cadrul popularelor concerte pentru publicul tânăr de la Filarmonica din Paris.

Pe lângă colaborarea sa cu Orchestra Simfonică Kitchener-Waterloo, printre cele mai importante evenimente recente și viitoare se numără concerte cu Orchestra Simfonică din Tokyo, Orchestra Simfonică din Montréal, Orchestra Simfonică RTVE Madrid, Orchestra de Cameră din Lausanne, Orchestra Simfonică din Quebec, Les Violons du Roy, Orchestra Filarmonică din Monte-Carlo, Orchestra Națională din l’Ile de France, Orchestra Metropolitană din Montreal și Orchestra Națională Radio România.

Un susținător puternic al muzicii contemporane, Feher a interpretat recent lucrări de Eric Champagne, Pierre Mercure, George Dimitrov, Ciprian Pop și Abigail Richardson, precum și premiera mondială a operei pentru copii Les Zoocrates de Thierry Besancon cu Opera din Lausanne. În noiembrie 2015, Feher a dirijat premiera mondială Soleil Noir de Pierre Jodlowski cu Orchestre de Pau-Béarn, ceea ce a dus la o invitație imediată de a dirija lucrarea la Toulouse în noiembrie 2016.

Născut în România într-o familie de muzicieni, Feher și-a început educația muzicală ca violonist în orașul său natal Satu-Mare cu Nagy Margareta, înainte de a-și continua studiile la Montréal, când părinții săi s-au mutat în Canada. A studiat la Joseph-François-Perrault și la Conservatorul din Montreal cu Johanne Arel și Raffi Armenian.

Cariera internațională a lui Till Fellner a început în 1993 cu premiul I la renumitul concurs Clara Haskil din Vevey (Elveția). De atunci, a fost un invitat căutat de marile orchestre și de marile centre muzicale din Europa, SUA și Japonia, precum și de numeroase festivaluri.

În calitate de solist, cântă cu orchestre precum Orchestra Filarmonicii din Berlin, Orchestra Filarmonicii din Viena, Orchestra Koninklijk Concertgebouw din Amsterdam, Orchestra Filarmonicii din New York, Orchestra Simfonică din Boston, Orchestra Simfonică din Chicago și Orchestra Simfonică NHK.

Till Fellner a colaborat cu Claudio Abbado, Vladimir Ashkenazy, Herbert Blomstedt, Semyon Bychkov, Christoph von Dohnányi, Christoph Eschenbach, Bernard Haitink, Nikolaus Harnoncourt, Manfred Honeck, Sir Charles Mackerras, Sir Neville Marriner, Kurt Masur, Kent Nagano, Jonathan Nott, Kirill Petrenko, Hans Zender și mulți alții.

În domeniul muzicii de cameră, Till Fellner colaborează în mod regulat cu violonista Viviane Hagner, cu tenorul Mark Padmore și cu Cvartetul Belcea. În primăvara anului 2023, el a efectuat un turneu în Japonia cu mezzosoprana germană Anna Lucia Richter.

În ultimii ani, s-a consacrat prin două pietre de hotar ale repertoriului pianistic: Clavecinul bine temperat de Johann Sebastian Bach și cele 32 de sonate pentru pian de Ludwig van Beethoven. A interpretat ciclul Beethoven între 2008 și 2010 la New York, Washington, Tokyo, Londra, Paris și Viena. Till Fellner a interpretat în premieră lucrări de Kit Armstrong, Harrison Birtwistle, Thomas Larcher, Alexander Stankovski și Hans Zender.

Casa de discuri ECM, pentru care Till Fellner este artist exclusiv de înregistrări, a lansat Primul volum al Clavecinului bine temperat și Invențiile la două și trei voci de J. S. Bach, Concertele pentru pian nr. 4 și 5 de Beethoven cu Orchestra Simfonică din Montreal și Kent Nagano, muzică de cameră de Harrison Birtwistle, iar în 2018 un CD, Till Fellner in concert, cu înregistrări live ale unor lucrări de Liszt și Beethoven. În 2016, Alpha Classics a lansat înregistrarea cvintetului cu pian de J. Brahms cu Cvartetul Belcea, înregistrare care a primit premiul Diapason d’Or de l’Année.

În Viena, orașul său natal, Till Fellner a studiat cu Helene Sedo-Stadler, înainte de a continua să studieze în particular cu Alfred Brendel, Meira Farkas, Oleg Maisenberg și Claus-Christian Schuster.

Din 2013 predă la Școala Superioară de Arte din Zurich.

În 2019 a fost președintele juriului la cel de-al 62-lea Concurs Internațional de Pian „Ferruccio Busoni” din Bolzano.

Înființată în 2008 prin voința profesorilor Orchestrei Teatrului din Bologna, Filarmonica del Teatro Comunale di Bologna oferă încă de la început cicluri de concerte la Teatro Auditorium Manzoni din Bologna, în colaborare cu cei mai buni artiști și interpreți internaționali, impunându-se imediat ca una dintre cele mai importante realități italiene și înregistrând întotdeauna spectacole sold-out. Din 2020, datorită unui acord cu Fondazione TCBO, concertele lor sunt incluse în Stagiunea Simfonică a Teatro Comunale, tot la Teatro Auditorium Manzoni.

De-a lungul anilor, Filarmonica a colaborat cu soliști precum Ivo Pogorelich, Philippe Entremont, Alexander Lonquich, Louis Lortie, Daniil Trifonov,Alexander Romanovsky, Alexander Malofeev, Misha Maisky, Kian Soltani, Gidon Kremer, Sarah Chang, Julian Rachlin, Sergej Krilov, Baiba Skride, sub bagheta lui Sir Neville Marriner, Gerd Albrecht, Mikhail Pletnev, Alexander Vedernikov, Gábor Takács-Nagy, Henrik Nánási, Ion Marin, Roberto Abbado, Michele Mariotti. Mereu atentă la tinerele talente, a fost responsabilă pentru succesul tânărului dirijor Aziz Shokhakimov.

Activă în domeniul înregistrărilor, se mândrește cu o colaborare valoroasă cu casa de discuri Deutsche Grammophone. Amintim cele două CD-uri, câștigătoare ale premiului ECHO KLASSIK din 2009 și 2013, înregistrate cu prestigioasa casă de discuri germană, avându-o ca protagonistă pe mezzo-soprana Elīna Garanča: „Bel Canto”, dirijor Roberto Abbado și „Romantique”, dirijor Yves Abel.

Din 2014 până în 2018, Filarmonica a fost invitată în Japonia în fiecare an, concertând la Kyoto, Nagoya, Yokohama, Nara, Himeji, Shizuoka, Kumamoto, și a fost invitată de mai multe ori la Tokyo, în prestigioasele săli de concert Suntory Hall și Orchard Hall.

Pentru perioada de trei ani 2022/2024, dirijorul principal este Roberto Abbado.

A debutat cu rolul Varvara (Kat’a Kabanova de L. Janacek), rolul Marcellina (La Nozze di Figaro de W.A.Mozart), rolul Dryade (Ariadne auf Naxos de R. Strauss) și rolul Maddalena (Rigoletto de G. Verdi) la Theater Ulm. În iunie 2022 a debutat în rolul Laurei în Luisa Miller de G. Verdi la Teatro Comunale din Bologna sub conducerea lui Daniel Oren și va fi Dryade la Teatro della Pergola (Florența, Teatro del Maggio Musicale Fiorentino) în Ariadne auf Naxos de R. Strauss, sub conducerea lui M. Daniele Gatti. În iulie 2022 a fost Tisbe în La Cenerentola de G. Rossini în Elveția pentru TICINO Musica, sub conducerea artistică a lui Umberto Finazzi și Daniele Piscopo, iar în august 2022 a înregistrat Moro per Amore de A. Stradella cu M. Andrea De Carlo și Ensemble Mare Nostrum. Semifinalistă a celui de-al 5-lea Concurs Internațional „Eva Marton” de la Budapesta, în septembrie 2022 a cântat Wesendonck Lieder de R. Wagner la Teatro Comunale Pavarotti-Freni din Modena, iar între septembrie și octombrie 2022 a debutat cu rolul Marta și a acoperit rolul Pantalis în Mefistofele de A. Boito la Teatro Comunale Pavarotti-Freni din Modena și la Teatro Municipale din Piacenza. În octombrie 2022 a debutat, de asemenea, cu rolul de alto solo în Simfonia a III-a de G. Mahler la Teatro del Maggio Musicale Fiorentino sub conducerea lui M. Zubin Mehta, iar în noiembrie a debutat în rolul Dritte Edelknabe în Lohengrin de R. Wagner la Teatro Comunale di Bologna. În decembrie 2022 s-a întors la Florența pentru Simfonia a IX-a de L. V. Beethoven, sub conducerea lui M. Daniele Gatti. 

În ianuarie 2023 a susținut un recital baroc la Stockholm, la Istituto Italiano di Cultura, iar mai târziu a debutat în rolul La Volpe în opera contemporană Il Piccolo Principe de P. Valtinoni. În martie 2023 a debutat cu rolul Mercedes din Carmen de G. Bizet la Teatro Sociale D. Cajelli din Busto Arsizio, iar în mai 2023 a debutat cu rolul Emilia din Otello de G. Verdi la Maggio Musicale Fiorentino sub conducerea lui M. Zubin Mehta. Între august și decembrie 2023 și ianuarie 2024 va fi Dritte Dame în Die Zauberflöte de W. A. Mozart întotdeauna la Teatro del Maggio Musicale Fiorentino.

Cvartetul Fine Arts, „unul dintre numele de aur ale muzicii de cameră” (Washington Post), se numără printre cele mai distinse ansambluri de muzică de cameră din prezent, cu o istorie ilustră de succese interpretative și o moștenire extinsă de peste 200 de lucrări înregistrate. Înființat la Chicago în 1946, Cvartetul este unul dintre puținele formații de elită care a înregistrat și a efectuat turnee internaționale timp de peste trei sferturi de secol. 

Renumiții violoniști ai Cvartetului, Ralph Evans (laureat al Concursului Internațional Ceaikovski) și Efim Boico (fost concertmaestru al Orchestrei din Paris sub bagheta lui Barenboim) cântă împreună de 40 de ani. Acestora li se alătură doi muzicieni eminenți: violistul Gil Sharon (fondatorul Ansamblului Amati) și violoncelistul Niklas Schmidt (co-fondator al Trio Fontenay).  

Multe dintre cele mai recente lansări ale Cvartetului au fost selectate pentru a fi incluse pe listele de înscriere la Premiile Grammy® la categoriile „Cel mai bun album de muzică clasică” și/sau „Cea mai bună interpretare de muzică de cameră” și au primit multiple premii și distincții, printre care amintim: „Gramophone award-winner” și „Recording of legendary status” (Gramophone Classical Music Guide), „Key Recording/Top Recommendation” (Penguin Guide to Recorded Classical Music), „Editor’s Choice” (Gramophone Magazine), „Critic’s Choice” (American Record Guide) [de 2 ori], „BBC Music Magazine Choice”, „Recording of the Year” [de 3 ori] (MusicWeb International) și un premiu Grammy® pentru producătorul Steven Epstein (cvintete Fauré cu Cristina Ortiz), Cvartetul a primit, de asemenea, premiul CMA/ASCAP Award for Adventurous Programming, acordat în comun de Chamber Music America și American Society of Composers, Authors, and Publishers. Cele mai recente 3 înregistrări ale Cvartetului (Mozart, Enescu, Dvorak) vor fi lansate de Naxos în 2023. A se vedea: Noutăți Naxos

Membrii Cvartetului au cultivat multe dintre cele mai bune cvartete internaționale tinere și de top din prezent, în timp ce predau la Institutul Internațional de Muzică de Cameră Sorkin din Milwaukee și au fost profesori invitați la importante conservatoare din Paris, Londra, New York, Beijing, Hamburg și la festivaluri de muzică din întreaga lume. Pentru mai multe informații despre Fine Arts Quartet, inclusiv o discografie completă, vă rugăm să vizitați: fineartsquartet.com

Lawrence Foster a sărbătorit al șaptelea an în calitate de director muzical al Operei din Marsilia în stagiunea 2019/20, precum și primul său an în calitate de director artistic și dirijor șef al Orchestrei Simfonice Naționale Radio din Polonia. Cunoscut pentru interpretările sale antrenante și expresive într-o gamă largă de muzică, el se bucură de o carieră importantă care se întinde în SUA, Europa și Asia. Fiind un campion al muzicii lui Enescu, interpretările sale sunt renumite pentru fidelitatea lor față de partitură: „Lawrence Foster pare să fi fost pus pe această planetă pentru a dirija muzica lui Enescu. El este în mod clar un adevărat credincios și înțelege fiecare nuanță tehnică și fiecare răsucire expresivă” – The Telegraph.

Își va începe mandatul cu Simfonia Națională Radio Poloneză în cadrul prestigiosului Festival Enescu, interpretând muzică de Adrian Pop, Chopin și Lutosławski. Pe parcursul stagiunii, va dirija integrala simfoniilor lui Schumann, concertele pentru pian de Liszt, Roméo et Juliette de Berlioz și un concert cu L’heure espagnole de Ravel. Va participa la aniversarea a 250 de ani de la nașterea lui Beethoven cu Simfoniile a III-a și a IX-a și va dirija un repertoriu care variază de la Vivaldi, Mozart și Mendelssohn la Ceaikovski, Enescu și Bartók. De asemenea, va dirija Orchestra Simfonică Germană din Berlin într-o gală de celebrare a 60 de ani de la Debüt im Deutschlandfunk Kultur [Debutul postului de radio Cultura Germană] și Orchestra Simfonică din Lucerna într-un Festival Saint-Saëns, care cuprinde toate concertele pentru pian ale compozitorului.

Stagiunea de operă a lui Foster se deschide la Opera din Marsilia cu Die Zauberflöte. În calitate de dirijor invitat, se întoarce la Opera din Frankfurt pentru Peter Grimes de Britten și la Opera din Monte-Carlo pentru Street Scene de Kurt Weill. A dirijat în marile teatre de operă din întreaga lume, printre care și opera Troilus și Cressida la Opera Regală Covent Garden, înregistrat pentru EMI, prima reprezentație a operei Lulu de Berg la Houston Opera, Oedipe de Enescu la Opera Germană, de asemenea înregistrat pentru EMI, și spectacolul de deschidere al nou înființatei Opere din Los Angeles cu Plácido Domingo și Sherrill Milnes în Otello de Verdi.

După zece ani de succes în calitate de director artistic și dirijor șef al Orchestrei Gulbenkian, este acum dirijor laureat al acesteia. A susținut numeroase turnee alături de orchestră, iar discografia lor împreună include o serie de înregistrări pentru Pentatone Classics, inclusiv înregistrări extrem de apreciate ale operei Otello de Verdi și lucrări pentru vioară de Bruch, Chausson și Korngold cu Arabella Steinbacher. De asemenea, a deținut funcții de director muzical la Orchestra Simfonică din Barcelona, Orchestra Filarmonică din Monte Carlo, Orchestra Simfonică din Houston, Orchestra de Cameră din Lausanne, Orchestra și Opera Națională din Montpellier și la Aspen Festival Music School.

A lucrat cu orchestre precum Orchestra Konzerthaus din Berlin, Orchestra Filarmonică Radio Franța, Orchestra Filarmonică din Copenhaga, orchestrele Filarmonicii din Helsinki și Filarmonicii din Cehia, Orchestra Simfonică din Montréal, Orchestra Filarmonicii din Hong Kong și Filarmonica Arturo Toscanini din Parma, printre altele.

Pe lângă înregistrările cu Orchestra Gulbenkian, a primit laude pentru o serie de înregistrări cu Pentatone, inclusiv pentru primele simfonii de Schubert cu Filarmonica din Copenhaga, Zigeunerbaron și Die Fledermaus de Strauss cu NDR Radiophilharmonic, precum și pentru Dublul concert de Martinů.

Născut în Los Angeles din părinți români, Foster a fost director artistic al Festivalului Georg Enescu între 1998 și 2001. În 2003 a fost decorat de președintele României pentru serviciile aduse muzicii românești.

Bas-baritonul Andrew Foster-Williams se bucură de o carieră vibrantă atât pe scena de operă, cât și pe cea de concert și de o versatilitate vocală care îi permite să interpreteze un repertoriu care variază de la clasicii Bach, Gluck, Händel și Mozart până la maeștri mai recenți precum Britten, Debussy, Stravinsky și Wagner. 

Cariera lui Andrew Foster-Williams, construită inițial pe puternicele sale acreditări baroce, a găsit în ultimele sezoane o nouă direcție dramatică, cu succese în rolul lui Pizarro (Fidelio) la Theater an der Wien și la Filarmonica din Paris, precum și cu un debut unanim lăudat în rolul lui Telramund în Lohengrin de Wagner sub conducerea apreciatului dirijor Yannick Nézet-Séguin la Festivalul de Lanaudière. O interpretare ulterioară a Căpitanului Balstrode în producția divizată a lui Christoph Loy, Peter Grimes, la Theater an der Wien, alături de interpretări aclamate ca Nick Shadow (The Rake’s Progress), Donner (Das Rheingold) și Gunther (Götterdämmerung) au îmbunătățit și mai mult un profil de operă deja foarte apreciat. Alte debuturi recente în roluri ca Lysiart în noua montare a lui Christof Loy, Euryanthe, la Theater an der Wien, sub conducerea lui Constantin Trinks, și ca Kurnewal în Tristan und Isolde la La Monnaie, sub conducerea lui Alain Altinoglu, evidențiază o capacitate dramatică care a câștigat respectul multor regizori de scenă, deoarece „menține atenția publicului cu energia cuiva care are o mare experiență și cu o capacitate vocală senzațională, pe care o folosește cu o libertate totală…” (Opéra).   

Lăudat pentru ușurința sa în interpretarea repertoriului de operă franceză, printre rolurile recente se numără Golaud (Pelléas et Mélisande), debutul său în rolul lui Escamillo în spectaculoasa punere în scenă a lui Kasper Holten cu Carmen pe scena plutitoare din Bregenz, precum și spectacolele special curatoriate la Opera Națională din Bordeaux pentru a marca cea de-a 400-a aniversare a morții lui Cervantes și cu muzică din Don Quichotte à Dulcinée de Ravel și Don Quichotte de Massenet sub conducerea lui Marc Minkowski. Și-a făcut debutul la Opera din Zürich în 2021 în rolul celor Patru răufăcători în noua montare a lui Andreas Homoki din Les contes d’Hoffmann sub bagheta lui Antonino Fogliani, iar în stagiunea trecută a reluat aceste roluri în montarea fantastică a lui Barrie Kosky la Opera Comică din Berlin. În calitate de invitat obișnuit al seriei „Opéra français” a casei de discuri Palazzetto Bru Zane, lansările recente de CD-uri includ Dimitri de Joncières, Cinq-Mars de Gounod, Proserpina de Saint-Saëns, câștigătoare a premiului pentru cea mai bună operă din 2018 la International Classical Music Awards și, cel mai recent, Faust de Gounod, câștigătoare a categoriei Opera secolului al XIX-lea la premiile Opus Klassik 2020.

Cu o discografie extinsă, alte lansări comerciale includ Cantata compusă de Beethoven la moartea împăratului Iosif al II-lea cu Orchestra Simfonică din San Francisco (Tilson Thomas), lansată la SFSMedia, și Anotimpurile cu Gabrieli Consort and Players (McCreesh), lansată la Signum și inclusă pe lista scurtă a Premiilor Gramophone 2017. Printre spectacolele înregistrate pe DVD se numără și The Fairy Queen cu Glyndebourne Festival Opera (Christie), distinsă cu Premiul Gramophone. 

O serie impresionantă de invitații la concerte l-a purtat pe Andrew Foster-Williams la cele mai celebre orchestre și dirijori din zilele noastre. Printre acestea se numără Orchestra din Cleveland și Franz Welser-Möst, Salzburg Mozarteum cu Ivor Bolton, Orchestra Simfonică din San Francisco și Michael Tilson Thomas, Orchestra Regală Concertgebouw cu Richard Egarr, Orchestra Filarmonică din Hong Kong sub bagheta lui Edo de Waart, Orchestra Gulbenkian cu Lorenzo Viotti și Festivalul Sibelius cu Dalia Stasevska.  Foster-Williams oferă un repertoriu de concert pe cât de divers, pe atât de vast, care include Patimile Sfântului Matei de Bach, Ein Deutsches Requiem de Brahms, Simfonia nr. 9 de Beethoven, War Requiem de Britten, Gurrelieder de Schönberg, Misa Glagolitică de Janáček și Simfonia nr. 8 de Mahler.

Punctele de atracție ale stagiunii 2022/23 includ o nouă producție a operei Les contes d’Hoffmann la Opera Göteborgs sub bagheta lui Sébastien Rouland, Stabat Mater de Dvořák cu Orchestra Filarmonicii din Bruxelles sub bagheta lui Kazushi Ono și o înregistrare a operei The dream of Gerontius cu Gabrieli Consort sub bagheta lui Paul McCreesh.

Paulina Francisco este o cântăreață și interpretă versatilă de muzică modernă timpurie. A cântat cu ansambluri de muzică veche din Statele Unite și Canada, inclusiv cu Washington Bach Consort, Capela din Québec, Studioul de muzică veche din Montréal, Bach Akademie Charlotte, TENET Vocal Artists și Indianapolis Baroque Orchestra. Paulina a fost finalistă la Concursul Aria Borealis Bodø din 2022 (Bodø, Norvegia) și la Concursul Handel Aria din 2021 (Madison, WI). 

Paulina este pasionată de crearea unor legături mai puternice între cercetare și performanță. Ea a prezentat cercetări interdisciplinare despre trillo din secolul al XVII-lea la 2022 International Medieval and Renaissance, Spheres of Singing și la conferințele IU Historical Performance Conferences. Interesele de cercetare ale Paulinei cuprind monodia și muzica de cameră din secolul al XVII-lea, formarea vocală timpurie, precum și educația și muzica femeilor moderne timpurii. Teza sa de masterat The Virtuosi of Ferrara: The Concerto delle Donne 1580-1601, care include o ediție modernă a Madrigali de Luzzasco Luzzaschi (1601), și disertația sa de doctorat recent finalizată, The 17th Century Trillo: Historical Practice for the 21st Century Singer, sunt disponibile pe ProQuest. 

Paulina deține diplome avansate în canto și interpretare istorică de la Indiana University, University of Southern California și Carroll University, iar în prezent locuiește în Montréal, QC.

Violonista norvegiană Vilde Frang s-a născut la Oslo și a studiat vioara la Institutul de Muzică Barratt Due din oraș și cu Kolja Blacher și la Universitatea de Muzică și Teatru din Hamburg.

De asemenea, a primit ajutor și încurajări de la Ana Chumachenco la Academia Kronberg. Avea încă doar 12 ani când Mariss Jansons a invitat-o să cânte ca solistă la Filarmonica din Oslo. O bursă din partea Friends of the Anne-Sophie Mutter Foundation [Fundația Prietenii lui Anne-Sophie Mutter] i-a permis să înceapă o carieră internațională la o vârstă fragedă. Printre debuturi importante se numără prima sa apariție cu Filarmonica din Viena sub bagheta lui Bernard Haitink la Festivalul de la Lucerna din 2012 și debutul cu Filarmonica din Berlin sub bagheta lui Sir Simon Rattle în 2016. 

Între timp, a cântat cu orchestre de renume din întreaga lume, printre care se numără nu numai cele deja menționate, ci și Orchestra Gewandhaus din Leipzig, Orchestra Capelei de Stat din Dresda, Orchestra Simfonică Germană din Berlin, Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii Bavareze, Orchestra Tonhalle din Zurich, Orchestra Regală Concertgebouw, Orchestra din Paris, Orchestra Filarmonică Radio Franța, Orchestra de Cameră Mahler, Orchestra Simfonică din Londra, Orchestra Simfonică BBC, Orchestra Simfonică City of Birmingham, Filarmonica din Liverpool, Filarmonica din Los Angeles, Orchestra Simfonică din San Francisco, Orchestra din Cleveland și Orchestra din Pittsburgh în cadrul Festivalului Mostly Mozart de la Lincoln Center din New York. 

Printre dirijorii cu care a lucrat se numără nu numai Rattle, Jansons și Haitink, ci și Herbert Blomstedt, Esa-Pekka Salonen, Vladimir Ashkenazy, Iván Fischer, Sakari Oramo, Jakub Hrůša, Vladimir Jurowski, Manfred Honeck, Mirga Gražinytė-Tyla, Daniel Harding, Semyon Bychkov, David Zinman, Sir Antonio Pappano, Lahav Shani, Paavo Järvi și Yuri Temirkanov. 

Cântă la o vioară Guarneri del Gesù din 1734, care i-a fost împrumutată. A debutat cu Orchestra Operei de Stat Bavareze în 2019 interpretând Concertul pentru vioară de Korngold, urmând ca în 2023 să cânte Concertul pentru vioară în mi minor de Mendelssohn sub conducerea lui Zubin Mehta. 

În septembrie 2023 va susține un turneu în Europa cu orchestra și va interpreta Concertul pentru vioară de Alban Berg.

Lorenzo Fratini, născut la Prato în 1973, a absolvit compoziția, compoziția vocală polifonică, muzica corală și dirijatul coral, orchestrația și clarinetul la Conservatoarele din Bologna, Ferrara, Florența și Milano. A urmat diferite cursuri de dirijat conduse de Gustav Kuhn, Gianluigi Gelmetti și Piero Bellugi și de dirijat coral cu Roberto Gabbiani, Fabio Lombardo, Andrew Lawrence King și Diego Fasolis.

A dirijat diverse concerte cu Orchestra Regionale Toscana, Orchestra Radio din București, Orchestra Operei din Cluj-Napoca, Orchestra Teatrului Olimpic din Vicenza, Orchestra Teatrului Verdi din Trieste și Orchestra Teatrului Comunal din Bologna. După o scurtă perioadă la Teatro Carlo Fenice din Genova, între 2004 și 2010 a fost dirijorul corului Fondazione Teatro Lirico Giuseppe Verdi din Trieste, iar între 2011 și 2012 a fost dirijorul corului Teatro Comunale din Bologna, unde a dirijat orchestra și corul în Peer Gynt și Ein Sommernachtstraum de Mendelssohn pentru Bologna Estate 2011.

A fost invitat de mai multe ori ca maestru de cor de către Academia Națională Santa Cecilia din Roma și a fost maestru de cor timp de două veri la Rossini Opera Festival, colaborând la producția Mosè in Egitto, care a câștigat Premio Abbiati. A lucrat cu dirijori de marcă, printre care Daniel Oren, Lorin Maazel, Christoph Eschenbach, Wayne Marshall, Nello Santi, Pinchas Steinberg, Roberto Abbado, Nicola Luisotti și Daniele Gatti. A dirijat în premieră mondială muzică de Fabio Vacchi, Giampaolo Coral, Randall Meyers, Tan Dun și Arvo Pärt. Din ianuarie 2013 este dirijor al Corului de la Maggio Musicale Fiorentino.

Recent, a dirijat Corul Maggio Musicale Fiorentino în cele două concerte inaugurale ale noului Auditorium al Teatro del Maggio.

Descris de ziarul german Die Welt ca fiind „exemplul perfect al unui muzician care gândește” și lăudat de New York Times pentru „interpretările sale rafinate din punct de vedere muzical și elegante din punct de vedere ethnic”, pianistul David Fray este aclamat pentru interpretările sale de muzică de la Bach la Boulez, concertând în cele mai importante locuri din lume ca interpret de recital, solist și muzician de cameră.

A colaborat cu dirijori de marcă, printre care Semyon Bychkov, Christoph Eschenbach, Paavo Järvi, Kurt Masur, Riccardo Muti, Esa-Pekka Salonen și Yannick Nézet-Séguin, apărând alături de Orchestra Regală Concertgebouw, Orchestra Radio Bavaria, Orchestra Filarmonicii din Londra, Filarmonica din Dresda, Orchestre de Paris și Orchestre National de France. În SUA, a cântat cu Orchestra Cleveland, Orchestra Simfonică din Boston, Orchestra Simfonică din San Francisco, Filarmonica din New York, Orchestra Simfonică din Chicago și Filarmonica din Los Angeles. A susținut recitaluri la Carnegie Hall, Lincoln Center și Symphony Center din Chicago și cântă în mod regulat la Konzerthaus din Viena, Mozarteum Salzburg, Wigmore Hall din Londra și Théâtre des Champs Elysées din Paris.

În actuala stagiune, Anett Fritsch și-a făcut debutul în rolurile Freia (Das Rheingold) și Ortlinde (Die Walküre) în producția lui Dmitri Tcherniakov a ciclului Inelului la Opera de Stat Unter den Linden. De asemenea, ea își extinde repertoriul cu rolurile Mimì (La Bohème), Rosalinde (Die Fledermaus) și Frau Fluth în noua producție Die lustigen Weiber von Windsor la Opera Populară din Viena. Spectacolele cu Rappresentatione di Anima, et di Corpo de Cavalieri au dus-o la Festivalul de canto din Wratislavia și cu Andrea Marcon și Orchestra Barocă La Cetra la Basel cu Simfonia a IX-a de Beethoven.

Anett Fritsch a apărut în rolul Anima în noua producție a operei Rappresentatione di Anima et di Corpo de Emilio de’ Cavalieri în stagiunea 2021/22, pusă în scenă de Robert Carsen și sub conducerea muzicală a lui Giovanni Antonini la Theater an der Wien. De asemenea, a apărut la Opera Populară din Viena în rolul Pamina (Die Zauberflöte) și a debutat la Teatro Nuovo Giovanni da Udine în rolul Contessa (Le nozze di Figaro). S-a întors la Bruxelles pentru Trakl Lieder de Philippe Boesmans, la Centrul Bozar, cu Orchestra Simfonică La Monnaie condusă de Sylvain Cambreling. A debutat la Opera din Zurich în rolul Zdenka în Arabella de Strauss și a debutat la Bastille din Paris în Donna Elvira (Don Giovanni).

În stagiunea 2020/21, Anett Fritsch a cântat Donna Elvira (Don Giovanni) la Teatro Real din Madrid și Almirena în Rinaldo la Opera din Lausanne. În stagiunea 2019/20, a revenit la Teatrul Olandez Național de Operă și Balet din Amsterdam în rolul Fiordiligi (Così fan tutte), la Opera de Stat din Berlin în Regele Arthur de Purcell și în rolul Pamina la Teatro Real din Madrid.

Anett Fritsch a studiat la Academia de Muzică Felix Mendelssohn Bartholdy din Leipzig cu KS Prof. Jürgen Kurth. În 2001 a obținut premiul I la Concursul Johann Sebastian Bach din Leipzig. A fost laureată la concursul internațional al Operei de Cameră de la Schloss Rheinsberg în 2006 și 2007, unde a cântat rolurile Despina în Così fan tutte de Mozart și Adina în L’elisir d’amore de Donizetti. În stagiunea 07/08, Opera din Leipzig a angajat-o pentru diferite roluri. Între 2009 și 2015, a făcut parte din ansamblul Operei Germane din Rin Düsseldorf/Duisburg, unde a interpretat, printre altele, rolurile Pamina (Die Zauberflöte), Blanche (Dialogues des Carmélites) Konstanze (Die Entführung aus dem Serail) și Marie (La fille du régiment).

Anett Fritsch a avut un mare succes debutând la Festivalul de la Glyndebourne cu rolul Almirena din Rinaldo de Händel și cu rolul Merione din Telemaco de Gluck la Theater an der Wien. De asemenea, a avut un debut triumfător în rolul Fiordiligi din Così fan tutte la Teatro Real Madrid, producție care a avut un mare succes și la Théâtre de la Monnaie din Bruxelles, iar în 2014 a apărut la Wiener Festwochen. Turneul prin Europa în rolul Cherubino din Le nozze di Figaro, alături de René Jacobs și Orchestra Barocă din Freiburger, a primit ovații internaționale. În 2014, a debutat la Festivalul de la Salzburg ca Donna Elvira în Don Giovanni, în 2015 a revenit la Salzburg ca Contessa în Le nozze di Figaro, iar la München a cântat Susanna (Le nozze di Figaro).

La Teatro Real din Madrid a apărut ca Contessa și Marzelline (Fidelio). La Santiago de Chile a fost invitată pentru Pamina, iar la Theater an der Wien a cântat Contessa și doamna Ford în Falstaff de Salieri. În continuare a apărut ca Ginevra (Ariodante) la Amsterdam, urmată de Susanna la Toulouse și Donna Elvira din nou la Amsterdam. Artista s-a întors la Salzburg pentru Contessa și a cântat același rol la Liceu Barcelona. Opera de Stat din Berlin a invitat-o pentru noua lor producție Regele Arthur, iar la Teatrul La Scala din Milano a debutat ca Donna Elvira și a apărut ca Emma în Fierrabras și ca Arminda în La finta giardiniera. La Bilbao, Anett Fritsch a cântat Marzelline în Fidelio, iar la Madrid Ilia în Idomeneo.

Aida Garifullina este o artistă celebră, în plină carieră internațională. Este o artistă invitată obișnuită a celor mai importante teatre de operă și săli de concert din lume, inclusiv Royal Opera House (Londra), La Scala (Milano), Metropolitan Opera (New York), Opera Națională din Paris, Arena di Verona (Italia) și Festivalul de la Salzburg.

Născută în 1987 în Kazan, Republica Tatarstan, Aida Garifullina a fost înconjurată de muzică încă de la o vârstă fragedă. Primele sale lecții de muzică au venit de la mama sa, maestru de cor și pianistă, care a încurajat în ea dragostea și devotamentul pentru cântat. Munca alături de mama sa a determinat-o să își continue dezvoltarea muzicală încă din copilărie și, mai târziu, i-a inspirat pasiunea de a urma o carieră în operă. Și-a făcut debutul pe scenă la doar cinci ani, fiind cea mai tânără participantă la unul dintre cele mai populare concursuri de canto televizate din Moscova, iar de atunci scena a fost casa ei.

După studii inițiale în Nürnberg, Germania, și la Universitatea de Muzică și Artele Spectacolului din Viena, Austria, Aida a obținut o recunoaștere uriașă la Concursul Operalia 2013 al lui Placido Domingo, câștigând Premiul I. Ulterior, s-a alăturat ansamblului veneratei Wiener Staatsoper, unde cântă în mod regulat, continuându-și în același timp să își dezvolte cariera internațională.

Pe scena de operă a cântat sub îndrumarea muzicală a unora dintre cei mai proeminenți dirijori, printre care Valery Gergiev, Gustavo Dudamel, Zubin Mehta, Kent Nagano, Antonio Pappano, Yannick Nezet-Seguin și Placido Domingo.

Pe lângă o carieră de succes în domeniul operei, Aida este o artistă celebră în domeniul înregistrărilor. Aplaudatul ei album solo „AIDA”, cu Decca Records, a câștigat premiul pentru cel mai bun album solo al anului (ECHO), iar în 2017 a fost nominalizată la Grammy (cea mai bună înregistrare de operă) pentru „Cocoșul de aur” de Rimski Korsakov. 

În calitate de cântăreață invitată pe albumul „Si” al lui Andrea Bocelli, s-a alăturat unor artiști precum Dua Lipa, Ed Sheeran și The Weekend. Albumul s-a clasat pe primul loc atât în topurile din SUA, cât și în cele din Marea Britanie, iar Aida s-a alăturat lui Andrea Bocelli pentru un turneu în SUA – concertând la Madison Square Garden din New York, MGM Las Vegas și Verizon Centre din Washington, DC. 

În 2018, Aida a cântat alături de Robbie Williams atât la ceremonia de deschidere, cât și la cea de închidere a Cupei Mondiale FIFA, fiind urmărită în direct de peste un miliard de oameni. Aida a apărut ca solistă invitată la BBC Proms 2018 în Hyde Park, Londra, și la Concertul de Ziua Bastiliei din Paris – ambele în fața unui public internațional vast – alături de mai multe recitaluri internaționale foarte apreciate în întreaga lume.

În 2019, Aida a fost solistă invitată în Carmina Burana de Carl Orff la Orașul Interzis din Beijing, China – ca parte a celebrării celei de-a 120-a aniversări Deutsche Grammophone. Evenimentul a fost difuzat în întreaga lume, iar ulterior a fost lansat pe DVD.

O oportunitate de a îmbina două dintre cele mai mari pasiuni ale sale – opera și filmul – Aida a apărut pe marele ecran în rolul cântăreței de operă Lily Pons în filmul nominalizat la Oscar Florence Foster Jenkins, regizat de Steven Frears, cu Meryl Streep și Hugh Grant. 

Aida a fost, de asemenea, invitată la emisiunea Good Morning America în decembrie 2019, după debutul ei de succes la Metropolitan Opera. În același an, a fost invitată de Alibaba /Jack Ma să cânte la evenimentul său anual de gală, alături de Taylor Swift și Lang Lang la Mercedes Benz Arena din Shanghai. 

În 2019, Aida a susținut un concert solo pentru inaugurarea oficială a sălii de concerte „One Shenzhen Bay” din orașul chinez Shenzhen – situată la etajul 72 al celui mai înalt zgârie-nori din complex. În aceeași seară, turnul a primit titlul de „Cea mai înaltă sală de concerte din lume” în Cartea Recordurilor Guinness.

Anul 2019 a adus alte câteva evenimente de referință pentru Aida, care și-a făcut debutul în Argentina cu un concert solo la una dintre cele mai frumoase săli de operă din lume – renumitul Teatro Colon din Buenos Aires. Călătoria a fost susținută și filmată de o companie germană de producție de film, care a realizat un documentar cu evenimentele din jurul spectacolului. Filmul a fost difuzat ulterior în Argentina, Europa și Rusia.

În cursul anului 2020, Aida a fost onorată să primească o audiență cu Papa Francisc, cântând ulterior la concertul caritabil anual al Vaticanului – „Concerto di Natale”. Concertul a strâns fonduri pentru a sprijini copiii nevoiași din Africa și a fost transmis în direct în ajunul Crăciunului.

Următoarea oprire a fost legendarul și istoricul teatru – La Scala, Milano – unde Aida a apărut ca solistă într-un concert de Crăciun, interpretând Exsultate, Jubilate de Mozart.

În 2021, Aida a fost desemnată de revista GQ drept Super Woman Of the Year în domeniul culturii. 

Cu o dorință puternică de a-i ajuta pe cei din jurul ei, Aida face parte din consiliul de administrație al mai multor fundații caritabile și este implicată în numeroase proiecte umanitare. Ea lucrează alături de ospiciul pentru copii „Angela Vavilova” din orașul său natal, Kazan, și de Fundația caritabilă Khabensky din Rusia, și face parte din consiliul de administrație al „Friends Fund”. Cântă în mod regulat în sprijinul multor fundații, printre care Fundația David Foster, „Celebrity Fight Night” a lui Andrea Bocelli și Mohammed Ali și multe altele.

Aida este foarte solicitată atât pe scena internațională de operă, cât și pe platforma de concerte, iar în prezent lucrează împreună cu echipa sa la mai multe proiecte muzicale de anvergură, care vor fi anunțate oficial în viitorul apropiat.

Basul armeano-german, Vazgen Gazaryan, este membru al Teatrului de Stat Karlsruhe din Baden din 2018/19, unde a cântat roluri precum Doktor în Wozzeck, Vodnik în Rusalka, Zeta în Die lustige Witwe, Daland în Der fliegende Holländer, Eremit în Der Freischütz, Fiesco în Simone Boccanegra, Sarastro în Die Zauberflöte, Crespel în Les Contes d’Hoffmann și Arkel în Pélleas und Mélisande. Printre aparițiile recente ca invitat se numără Le Grand Prêtre în Oedipe de Enescu la Opera Comică din Berlin, Filippo II în Don Carlo la Teatrul Konzert din Berna, Grand inquisitore în Don Carlo Teatrul din Basel și Le Roi Dodon în Le Coq d’or la Teatrul din Magdeburg.

În stagiunea 2017/18 a debutat la Opera Metropolitană în rolul Oroveso din Norma, iar în 2020 a fost nominalizat de OperaNow ca fiind unul dintre cei mai promițători cântăreți. A cântat la Teatro Carlo Felice Genova, Teatro Nacional de São Carlos Lisabona, Barbican Hall Londra, Teatrul Michailowski din Sankt Petersburg, Nationaltheater Mannheim și Theater Würzburg. La Moscova, a cântat rolul Hunding din Die Walküre, în concert cu Orchestra Națională a Rusiei. A lucrat cu Kent Nagano, Carlo Rizzi, Gianandrea Noseda, Oliver von Dohnányi, Donato Renzetti, Danielе Rustioni și Ricardo Frizza.

Între 2007 și 2017, a fost membru al Teatrului Erfurt, unde repertoriul său a inclus Mefistofele (Boito, rolul titular), Mefistofele din Faust (Gounod), Leporello și Commandatore din Don Giovanni, Veit Pogner din Die Meistersinger von Nürnberg, Doktor din Wozzeck și Regele René din Iolanta.

Vazgen Gazaryan a studiat canto și percuție la Conservatorul de Stat din Erevan. Și-a început cariera de artist de operă în rolul Basilio din Il barbiere di Siviglia la Studioul de Operă din Erevan.

Soprana germană Annika Gerhards a studiat canto la Școala Superioară de Mjzică și Arte Dramatice din Frankfurt am Main. După terminarea studiilor, a fost membră a ansamblului Operei de Stat din Viena, unde a cântat roluri precum Waldvogel/Siegfried, Gretel/ Hänsel und Gretel, Marzelline/Fidelio, Adele/ Die Fledermaus, precum și rolul principal în Undine de Lortzing în versiunea pentru copii și Pünktchen în Pünktchen und Anton de Ivan Eröd. 

După încheierea colaborării de la Viena, proiectele sale au dus-o la Opera Comică din Berlin în rolul Elfe/ Rusalka, la Theater Gießen ca Frau în Leben mit einem Idioten de Schnittke și ca Adele/ Die Fledermaus la Opera din Köln, la Filarmonica Radio NDR din Hanovra (cu producție pe CD) și la Opereta de Stat din Dresda. La această companie a mai cântat ulterior rolurile Susanna/ Nozze di Figaro, Kundegonde/ Candide, Gretel, Valencienne/ Die lustige Witwe, rolul principal din Die schöne Galathee, Lauretta/ Gianni Schicchi și Pamina/ Die Zauberflöte.

În 2020/21 a avut debuturi de succes în rolul Fiakermilli/ Arabella la Opera din Leipzig și în rolul Oscar într-o producție pe CD a spectacolului Un ballo in maschera cu Orchestra Filarmonică din Monte Carlo/Marek Janowski pentru San Francisco Classical Recording, urmat de debutul său fantastic în rolul principal dintr-o versiune de concert a spectacolului Lulu la Festivalul Enescu.

În 2022/23 și-a făcut debutul în rolurile Titania/ A midsummernight’s dream și Servilia/ Clemenza di Tito la Theater Gießen. În cadrul acestei companii va mai debuta în rolurile Gilda/ Rigoletto, Romilda/ Xerxes și Leila/ Les pecheurs des perles în stagiunea următoare. În plus, ea va cânta Gretel într-o nouă producție a spectacolului Hänsel und Gretel la Theater Koblenz și va reveni la Festivalul Enescu în rolul Melisande într-un spectacol de concert cu Pelléas et Mélisande.

Moștenirea lui Kirill Gerstein combină tradițiile muzicale din Rusia, America și Europa Centrală cu o curiozitate insațiabilă. De la Bach la Adès, măiestria lui Gerstein se distinge printr-o tehnică feroce și o inteligență pătrunzătoare, în slujba unei muzicalități imaginative care îl plasează în vârful profesiei sale.

Născut în fosta Uniune Sovietică, Gerstein este un cetățean american stabilit la Berlin. Cariera sa, la fel de internațională, variază de la concerte cu orchestrele simfonice din Chicago, Boston și Londra, cu orchestrele Gewandhaus din Leipzig și Royal Concertgebouw și cu filarmonicile din Viena și Berlin, până la recitaluri la Londra, Berlin, Viena, Paris și New York. Gerstein își manifestă flerul pentru curatoriat în acest sezon ca artist rezident al Orchestrei Simfonice Radio Bavaria și ca curator al seriei „Busoni și lumea sa” la Wigmore Hall din Londra.

Un artist prolific în domeniul înregistrărilor, cel mai recent album al lui Gerstein la casa de discuri a Filarmonicii din Berlin prezintă cel de-al doilea concert pentru pian de Rachmaninov cu orchestra și Kirill Petrenko la Waldbühne din Berlin, alături de lucrări solistice din întreaga carieră a lui Rachmaninov. Lansarea din 2020 a interpretării în premieră mondială a Concertului pentru pian de Adès a câștigat un premiu Gramophone și a fost nominalizat la trei premii GRAMMY.

Kirill este profesor de pian la Hanns Eisler Hochschule din Berlin. Seria sa de seminarii online gratuite intitulate „Kirill Gerstein Invites” se află acum la al cincilea sezon, cuprinzând conversații cu muzicieni, artiști și gânditori de marcă, printre care Ai Weiwei, Iván Fischer și Deborah Borda.

Gerstein a primit premiul Gilmore Artist Award, premiul întâi la cea de-a zecea ediție a concursului Arthur Rubinstein și un grant de carieră Avery Fisher. În 2021, a fost distins cu titlul de Doctor Honoris Causa în Arte Muzicale de către Școala de Muzică din Manhattan.

Radu Gheorghe este actorul pooate cu cea mai versatilă dinamică în comedie ! Cu o educație muzicală complexă (vioară, pian, chitară, flaut etc.) și-a permis luxul să renunțe la cariera muzicală în avantajul celei teatrale și cinematografice. Dar, defapt, au avut de câștigat amândouă, dacă ținem cont că viața muzicală a continuat sub o formă mai puțin academică ! Folk. În calitate de cantautor,sigur va rămâne în memoria iubitorilor acestui gen, cu piesa „Broasca țestoasă” pe versuri de Cristian Morgenstern și cu inimitabilul refren onomatopeic „Hai lim, Hai lom,….”

După terminarea studiilor la IATC ”i.L.Caragiale” în 1975 a acumulat experiență și încredere, folosind căteva scene redutabile : Cea a Teatrului Țăndărică, a Teatrului  Bulandra, a Teatrului Național și nu în ultimul rând a televiziunii și a ecranului.

Cu o capacitate rară de a improviza  a fost și este preferatul regizorilor care-și doresc în producțiile lor interactivitate și reacție imediată. „Fata din Andros” de la T. Național, în regia dlui Grigore Gonța, face dovada deplină a acestei afirmații. Nu e de mirare că Radu Gheorghe este dacă nu primul, atunci cel puțin cel mai activ susținător al genului Stand-up Comedy în România.

Spectacolul care însă a făcut și încă mai face …victime printre spectatorii de toate vârstele, este ”Ucenicul vrăjitor”, în care actorul este la pupitrul unei orchestre simfonice și, cu mijloace muzicale și actoricești reușește de fiecare dată să impresioneze atât de mult audiența, încât aceata revine la următoarele reprezentații.

Am lăsat la sfârșitul prezentării rolul pe care l-a avut televiziunea și cinematografia în cariera actorului special care este Radu Gheorghe, pentru că aceaste catapulte, deși nu au fost folosite la maxima potențialitate, au influențat și stimulat la maximum imaginația și talentul lui !

Serialul lui Titus Munteanu de la TVR  „Un trio formidabil” sau comedia lui Geo Saizesu „Grăbește-te încet !”, nu vor fi uitate ușor, ca să numim doar două din multele colaborări cu cele două instituții !

Avea dreptate Horațiu Mălăiele când scria în cronica dedicată colegului său de an Radu Gheorghe :

„…bun, bun, bun, până la invidie ! ”

„Este, într-un fel, cel mai sclipitor copil nou de pe scena muzicii clasice” – The Times 

„O adevărată sursă de inspirație… este o adevărată vedetă” – Huffington Post

„… saxofonista Jess Gillam a fost punctul culminant incontestabil al ultimei nopți a festivalului Proms.” –  BBC News

„Există mulți prezentatori mai consacrați cărora le lipsește căldura și abilitatea impresionantă a lui Gillam.” –  The Guardian

„A avut Royal Albert Hall în palma ei.” – The Telegraph

Originară din Ulverston, în Cumbria, Jess Gillam animă lumea muzicală cu talentul său excepțional și personalitatea sa contagioasă. Ea și-a croit propriul drum aventuros de când a devenit celebră, devenind prima saxofonistă care a ajuns în finala BBC Young Musician și cea mai tânără solistă care a cântat vreodată la Last Night of the Proms. Pasionată de a inspira și de a aduce bucurie oamenilor prin muzică, Jess invită publicul în călătorii de descoperire muzicală prin spectacolele sale electrizante și prin programele eclectice. 

Pe lângă faptul că susține concerte în întreaga lume, Jess este prezentatoare la radio și televiziune. A devenit cea mai tânără prezentatoare la BBC Radio 3 odată cu lansarea propriei sale emisiuni săptămânale, „This Classical Life”. Emisiunea se află acum în al treilea an, iar în 2020 a câștigat prestigiosul premiu ARIA pentru cel mai bun show muzical specializat. În iulie 2021, Jess a prezentat o ediție specială live a emisiunii „This Classical Life” la Royal Festival Hall de la Southbank Centre. A fost, de asemenea, prezentatoare invitată la BBC Radio 2 și a fost co-prezentatoare a unei mini-serii pentru „Today Programme” de la BBC Radio 4. Dornică să exploreze creativitatea din ținutul său natal, Jess a prezentat o serie de emisiuni „Cumbrian Chats” la BBC Radio Cumbria.  Printre prezentările TV se numără BBC Proms și BBC Young Musician of the Year. 

Printre cele mai importante evenimente ale stagiunii 2022/23 se numără un turneu de patru recitaluri în Statele Unite, cu debutul său la Carnegie Hall; debutul său în Orchestra Simfonică din Londra, interpretând concertul pentru saxofon de John Adams sub bagheta lui Gianandrea Noseda; premierele mondiale a trei concerte pentru saxofon: Glasslands de Anna Clyne (cu Orchestra Simfonică din Detroit), Concertul pentru saxofon de Dani Howard (comandat de Orchestra de Cameră din Londra) și Stravangaza de Karl Jenkins cu Orchestra Simfonică Germană din Berlin. Alte momente orchestrale importante includ concerte cu Orchestra Regală Națională Scoțiană, NDR Elbphilharmonie, Orchestra Regală a Filarmonicii din Liverpool și Manchester Camerata. 

Jess este prima saxofonistă care a semnat un contract exclusiv cu Decca Classics, iar ambele sale albume au ajuns pe primul loc în clasamentele de muzică clasică din Marea Britanie. Albumul ei de debut a fost inclus în The Times Top 100 albume ale anului 2019. Ea a primit un Classic BRIT Award, a fost nominalizată la The Times Breakthrough Award și a primit un MBE în lista Queen’s Birthday Honours 2021 pentru servicii aduse muzicii. Ea este fondatoarea Jess Gillam Ensemble – un grup mic de muzicieni incredibili, cu o gamă largă de origini muzicale – al cărui program cuprinde o varietate de genuri, inclusiv lucrări de J.S. Bach și Piazzolla, precum și comenzi proaspete de la Will Gregory, de la Goldfrapp și Ayanna Witter-Johnson.

În stagiunea 2021/22, JGE a avut apariții la Wigmore Hall, Latitude Festival, Cheltenham Festival, Snape Maltings, Mozartfest Augsburg și Liepe & Co Festival, pentru a numi doar câteva, iar în această stagiune vor concerta la Newbury Spring și West Wicklow Festivals, precum și în locații precum Saffron Hall, Sage Gateshead și Rosey Concert Hall din Elveția.  

Entuziasmul ei contagios și pasiunea pentru muzica clasică și non-clasică luminează fiecare scenă. A cântat în săli de concert prestigioase și cu orchestre de clasă mondială din întreaga lume, inclusiv NDR Hanovra, Orchestra Simfonică din Göteborg, Orchestra Simfonică din Islanda, Orchestra Simfonică din Minnesota, Filarmonica din München, Orchestra Simfonică din Lahti și orchestrele de top din Marea Britanie. De asemenea, se bucură de turnee cu nou înființatul său Jess Gillam Ensemble, care reunește un grup de muzicieni străluciți care îi împărtășesc abordarea îndrăzneață, înălțătoare și deschisă. Jess a cântat în direct la BAFTA pentru milioane de telespectatori. 

Jess este artist asociat al Royal Albert Hall, este un artist în ascensiune al Organizației Europene a Sălii de Concerte (European Concert Hall Organisation – ECHO) (ceea ce îi permite să cânte în multe dintre cele mai importante săli de concerte din Europa) și continuă să își promoveze propria serie de concerte, aducând talente internaționale în orașul său natal, Ulverston. 

Jess este artistă Vandoren UK și a devenit cea mai tânără membră a grupului Yanagisawa Saxophones la doar 13 ani.

Printre proiectele actuale ale lui Christopher Gillett se numără rolurile Red Whiskers în Billy Budd la Festivalul Internațional George Enescu, Don Curzio în Le Nozze di Figaro la Opera de Stat din Berlin, Soothsayer în premiera mondială a operei Julius Caesar de Battistelli la Opera di Roma, Bardolfo în Falstaff la Grange Park Opera și Flute în A Midsummer Night’s Dream la Opera Zuid, Festival d’Aix en Provence și Beijing Music Festival. De asemenea, regizează propria sa nouă versiune a spectacolului Der Schauspieldirektor pentru Opera Zuid.

Printre aparițiile anterioare se numără Triquet în Eugene Onegin la Scottish Opera, Henri Clerval în Frankenstein și Beadle Bamford în Sweeney Todd la Operele de la La Monnaie și Bergen, Red Whiskers în Billy Budd la Teatro Real Madrid, Opera di Roma și Royal Opera House Covent Garden, Rev. Horace Adams în Peter Grimes la Teatro alla Scala și Aldeburgh Festival, Valzacchi în Der Rosenkavalier la Glyndebourne Festival, Împăratul în Turandot la Northern Ireland Opera, Mr Lovelace în A Harlot’s Progress (premieră mondială) la Theater an der Wien, Cura în Il Postino (premieră mondială), Arnalta în L’Incoronazione di Poppea și Basilio în Le nozze di Figaro la Opera din Los Angeles, Flautul în Visul unei nopți de vară la Teatro alla Scala, Sellem în The Rake’s Progress cu Orchestra Simfonică din Birmingham, și Pisandro în Il Ritorno d’Ulisse la Amsterdam, Anvers, Lisabona, Sydney și New York.

Printre numeroasele sale premiere mondiale de operă se numără Rosa, o operă cu cai, Broken Strings/Snatched by the Gods, Gassir the hero, Alice la Opera Națională Olandeză din Amsterdam, A King Riding la La Monnaie și TEA la Suntory Hall, Tokyo. A jucat în premierele naționale Die Soldaten la Opera Națională din Anglia și Die Wände la Opera din Frankfurt. Alte roluri din secolul al XX-lea includ Dov în The Knot Garden la Opera Regală Covent Garden, și Aschenbach în Death in Venice la Teatro Carlo Felice Genova. Printre spectacolele baroce se numără Il Telemaco de Scarlatti la Opéra din Nice, La Stellidaura Vendicante de Provenzale la La Monnaie și La Didone la Lausanne și Montpellier.

În concert, Christopher a cântat cu Orchestra din Philadelphia, Orchestra din Cleveland, Orchestra Simfonică din Londra și Concertgebouw Orkest, printre multe altele.

Gustavo Gimeno este directorul muzical al Orchestrei Filarmonice din Luxembourg – post pe care îl ocupă încă din anul 2015, și al Orchestrei Simfonice din Toronto, unde și-a început mandatul în 2020/21. Este, de asemenea, directorul muzical desemnat al Teatro Real, urmând să preia această funcție în stagiunea 2025/26.

În continuarea aniversării a 100 de ani, Gimeno și Orchestra Simfonică din Toronto sărbătoresc cu lucrări simfonice majore, inclusiv Simfonia nr. 4 de Bruckner, Suita Romeo și Julieta de Prokofiev și Șeherezada de Rimski-Korsakov. El împarte scena cu soliștii Yo-Yo Ma, Yuja Wang, Yefim Bronfman și Jean-Guihen Queyras. Orchestra Simfonică din Toronto a pornit în primul său turneu cu Gustavo Gimeno în primăvara anului 2022. Acest turneu nord-american a inclus o revenire la Carnegie Hall din New York, schimbul anual de orchestre al Orchestrei Simfonice din Toronto cu Orchestra Centrului Național de Arte și a marcat debutul orchestrei la Centrul Simfonic din Chicago.

Alături de Orchestra Filarmonicii din Luxembourg, Gimeno explorează un repertoriu care include Viața unui erou de Strauss, Simfonia nr. 6 Tragica de Mahler, Concertul pentru orchestră de Lutoslawski și Simfonia nr. 5 de Ceaikovski. În ultimii șase ani, turneele internaționale au constituit o parte semnificativă a activității lui Gimeno cu Orchestra Filarmonicii din Luxembourg. În 2022/23, va susține un turneu cu Orchestra Filarmonicii din Luxembourg în Elveția, Austria și Ungaria și împreună vor susține primul turneu în Coreea. De-a lungul mandatului său, Gimeno și Orchestra Filarmonicii din Luxembourg au vizitat multe dintre cele mai prestigioase săli de concert din Europa și America de Sud, iar printre soliștii cu care Gimeno a împărțit scena se numără Daniel Barenboim, Gautier Capuçon, Anja Harteros, Leonidas Kavakos, Bryn Terfel, Yuja Wang, Frank Peter Zimmermann și Martin Grubinger. Un punct culminant a fost interpretarea integralei Concertelor pentru pian de Beethoven cu Krystian Zimerman.

În aprilie 2022, Gimeno a început o nouă colaborare cu casa de înregistrări Harmonia Mundi. Primul proiect comun este o înregistrare a operei Stabat Mater de Rossini – cu Orchestra Filarmonicii din Luxembourg alături de Maria Agresta (soprană), Daniella Barcellona (mezzo-soprană), Rene Barbera (tenor) și Carlo Lepore (bas) și corul de concert al Musikverein din Viena. În august 2022, cel de-al doilea album pentru HM înregistrat cu Orchestra Filarmonicii din Luxembourg este închinat a două balete de Stravinski (Pasărea de foc și Apollon musagète). În această stagiune, Gimeno și Orchestra Simfonică din Toronto înregistrează pentru HM Simfonia Turangalîla de Messiaen, cu pianistul Marc-André Hamelin și Nathalie Forget în interpretarea rolului Ondes Martenot.

Gimeno și Orchestra Filarmonicii din Luxembourg au o discografie extinsă realizată la casa de discuri Pentatone. Printre lansări se numără o monografie semnată de Francisco Coll care cuprinde Concertul pentru vioară cu Patricia Kopatchinskaja, Simfonia nr. 1 de Șostakovici și Simfonia nr. 1 de Bruckner, integrala muzicii de balet a lui Ravel din Daphnis et Chloé, Simfonia nr. 4 de Mahler, Ritualul primăverii de Stravinski, Petite Messe Solennelle de Rossini și Simfonia în re minor de César Franck. Ca dirijor de operă, este invitat pentru titluri importante la mari teatre precum Opera Liceu din Barcelona, Opernhaus Zürich, Palau de les Arts Reina Sofia din Valencia și Teatro Real Madrid. În 2022/23 Gimeno s-a întors la Palau de les Arts Reina Sofia pentru a dirija opera Jenůfa în producția lui Katie Mitchell.

La nivel mondial, este foarte căutat ca dirijor simfonic invitat: debutul stagiunii 2022/23 include orchestra rezidentă a Operei de Stat din Berlin, Staatskapelle Berlin, și Orchestra Filarmonică de Radio din Franța. Se va întoarce la Orchestra Filarmonică din München. Printre cele mai importante momente din stagiunile trecute se numără concertele cu Orchestra Filarmonicii din Berlin, Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii Bavareze, Orchestra Gewandhaus din Leipzig, Wiener Symphoniker, Orchestra Națională a Franței, Orchestra Simfonică Radio Suedeză, Orchestra Filarmonicii din Londra, Filarmonica din Los Angeles, Orchestra Simfonică din San Francisco, Orchestra Simfonică din Boston, Orchestra Simfonică din Chicago, Orchestra Simfonică Națională din Washington, Orchestra din Cleveland și Orchestra dell’Accademia Nazionale di Santa Cecilia. Gimeno este, de asemenea, reinvitat în mod regulat la Orchestra Regală Concertgebouw. Turneele sale au inclus concerte în țară și în străinătate, dintre care trebuie menționate concertele în Japonia și Taiwan.

Bas-baritonul Andriy Gnatiuk s-a născut în Uman, Ucraina, și a studiat canto la Conservatorul Național de Muzică din Kiev.

În 2012 s-a alăturat Atelierului Liric al Operei Naționale din Paris, unde, între 2012 și 2015, a jucat în mai multe producții în care a cântat roluri de operă care sunt esențiale pentru tipul său de voce: Leporello în Don Giovanni de Mozart, în regia lui Alexandre Myrat și regizat de Christophe Perton (MC93 Bobigny), Don Alfonso în Cosí fan Tutte de Mozart, dirijat de Jean-François Verdier și regizat de Dominique Pitoiset (Maison des Arts de Créteil, Anthéa Antipolis Théâtre d’Antibes), și Collatinus în The Rape of Lucretia de Britten cu Ansamblul Le Balcon, dirijat de Maxime Pascal și regizat de Stephen Taylor (Théâtre Athénée Louis-Jouvet). De asemenea, a luat parte la o serie de concerte dedicate lui Jean-Philippe Rameau cu Les Folies Françoises conduse de Patrick Cohën-Akenine, unde a avut șansa de a cânta rolul Huascar din opera Les Indes Galantes.

În stagiunea 2014-2015, Andriy Gnatiuk a debutat pe scena Operei Bastille interpretând rolul Truffaldino în Ariadne auf Naxos de Strauss, sub conducerea lui Michael Schønwandt și în regia lui Laurent Pelly. A luat parte la numeroase concerte și recitaluri la Palatul Garnier, Amfiteatrul Bastille și Auditorium du Louvre, precum și la Cité de la musique din Paris.

În stagiunile 2015-2017, Andriy a continuat să cânte la Opera Națională din Paris în producții precum Vol Retour de Joanna Lee (regia Katie Mitchell), L’Orfeo de Monteverdi (regia Julie Bérès) și Bastien et Bastienne de Mozart (regia Mirabelle Ordinaire). A luat parte la turneul operei Il Signor Bruschino de Rossini, interpretând rolul Filiberto cu Orchestra Națională din Île de France, dirijată de Enrique Mazzola.

În stagiunea 2018-2019, Andriy Gnatiuk a cântat ca bas solist în noua producție a operei Les Noces de Stravinski la Opera Națională din Paris (Palatul Garnier).

În octombrie 2020, Andriy Gnatiuk a debutat în rolul lui Cyrus cel Mare, în premiera franceză a versiunii scenice a operei baroce Crésus a compozitorului german Reinhard Keiser, în regia lui Benoît Bénichou și sub bagheta dirijorului Johannes Pramsohler (Athénée Théâtre Louis-Jouvet, Paris).

În stagiunea 2022/2023 a fost solist invitat la Opera Nordhausen din Germania unde a cântat rolurile Leporello în Don Giovanni de Mozart, dirijat de Pavel Baleff și regizat de Benjamin Prins, și Uberto în La Serva Padrona de Pergolesi, dirijat de Julian Gaudiano și regizat de Andreas Simma. De asemenea, în această stagiune, Andriy preia rolul Blansac din opera La Scala di Seta de Rossini, în producția Academiei de Operă Națională din Paris, sub conducerea muzicală a lui Elizabeth Askren și pusă în scenă de Pascal Neyron.

Repertoriul lui Andriy Gnatiuk mai include: Magnificat, Patimile Sfântului Ioan și Missa în si minor de Bach; Messia de Händel; Missa in Angustiis sau Missa Lordului Nelson, Cele șapte ultime cuvinte ale lui Hristos și Creația de Haydn; Missa Încoronării și Requiemul de Mozart; Simfonia a IX-a de Beethoven; Messa di Gloria de Puccini și Stabat Mater de Dvořák.