Orchestra Națională a Franței este o autoritate și o forță dinamică în interpretarea muzicii franceze. Turneele sale internaționale au transformat-o într-un simbol al culturii franceze în întreaga lume, în timp ce prezența sa pe întreg teritoriul Franței, întărită prin programe educative vibrante, i-a consolidat relația cu un public divers și cosmopolit. Ansamblu afiliat Radio France, Orchestra Națională a Franței a fost fondată în 1934 ca prima orchestră simfonică de stat cu normă întreagă. Misiunea sa de a deservi repertoriul simfonic a fost susținută de transmisiunile radiofonice ale concertelor.

Désiré Émile Inghelbrecht a fost primul dirijor care a preluat conducerea ansamblului. Tradiția muzicală pe care a stabilit-o, caracterizată de un angajament semnificativ față de repertoriul francez, continuă și astăzi. După cel de-al Doilea Război Mondial, i-au urmat Manuel Rosenthal, André Cluytens, Roger Désormière, Charles Munch, Maurice Le Roux și Jean Martinon. Sergiu Celibidache, principalul dirijor invitat al orchestrei din 1973 până în 1975, a fost succedat de Lorin Maazel, care în 1977 a devenit directorul muzical al acesteia. Jeffrey Tate a deținut postul de dirijor invitat principal între 1989 și 1998, iar directorii muzicali care i-au urmat au fost Charles Dutoit (1991-2001), Kurt Masur (2002-2008), Daniele Gatti (2008- 2016) și Emmanuel Krivine (2017-2020). Actualul director muzical este Cristian Măcelaru, care și-a preluat atribuțiile la 1 septembrie 2020.

Printre dirijorii asociați cu orchestra de-a lungul istoriei sale se numără Leonard Bernstein, Pierre Boulez, Sir Colin Davis, Bernard Haitink, Antal Doráti, Eugen Jochum, Igor Markevitch, Lovro von Matačić, Riccardo Muti, Seiji Ozawa, Georges Prêtre, Wolfgang Sawallisch, Sir Georg Solti și Yevgeny Svetlanov, în timp ce a primit soliști precum Martha Argerich, Claudio Arrau, Vladimir Ashkenazy, Nelson Freire, Yo Yo Ma, Yehudi Menuhin, Anne-Sophie Mutter, Vlado Perlemuter, Sviatoslav Richter, Mstislav Rostropovitch, Arthur Rubinstein și Isaac Stern.

În decursul secolului XX, Orchestra Națională a Franței a realizat premiera unor lucrări majore, printre care Le Soleil des eaux de Boulez, Simfonia Turangalîla de Messiaen (premieră franceză), Jonchaies de Xenakis și majoritatea compozițiilor de mare anvergură ale lui Dutilleux.

În fiecare an, Orchestra Națională a Franței susține aproximativ 70 de concerte la Auditorium de Radio France din Paris, precum și turnee în Franța și în străinătate. În ianuarie 2020 a efectuat un turneu notabil în Germania și Austria. Orchestra concertează în fiecare an la Théâtre des Champs-Élysées și Philharmonie de Paris. În ultimii 15 ani, programul său educațional s-a adresat muzicienilor amatori, familiilor, elevilor și studenților, colaborând cu instituții de la grădinițe până la universități. Radioul joacă un rol important în activitățile orchestrei. Toate concertele sale sunt difuzate pe France Musique și pe posturi de radio internaționale, iar abordarea sa inovatoare este exemplificată de colaborarea cu France Culture pentru concertele sale de storytelling.

De asemenea, multe dintre concertele orchestrei pot fi vizionate online pe francemusique.fr, iar un număr tot mai mare dintre ele sunt televizate. Concert de Paris, difuzat în direct de pe Champ-de-Mars de Ziua Bastiliei, 14 iulie, atrage în mod regulat milioane de telespectatori.

Numeroase înregistrări ale orchestrei sunt disponibile, inclusiv o cutie de 8 discuri cu înregistrări radiofonice inedite, care urmărește istoria orchestrei. Recent, sub conducerea fostului său director muzical Emmanuel Krivine, orchestra a înregistrat Concertele pentru pian nr. 2 și 5 de Saint-Saëns cu Bertrand Chamayou și La Mer și Images de Debussy, „Airlines”, un album de muzică de film a compozitorului Alexandre Desplat cu flautistul Emmanuel Pahud, precum și integrala simfoniilor de Saint-Saëns, dirijate de Cristian Măcelaru (2021).