Ian Bostridge a urmat un post-doctorat în istorie la Corpus Christi College, Oxford, înainte de a îmbrăţişa cariera de solist vocal full-time. Cariera sa internaţională include recitaluri în cele mai importante săli ale lumii, cum sunt cele din Salzburg, Edinburgh, München, Viena, Aldeburgh şi Schubertiadele. În 1999 a cântat în premieră un ciclu de lieduri scrise pentru el de Hans Werner Henze. În 2003/04 a obţinut rezidenţe artistice la Konzerthaus din Viena şi Schubertiade Schwarzenberg, în 2004/2005 a împărţit o serie Carte-Blanche cu Thomas Quasthoff şi Amsterdam Concertgebouw, în 2005/2006 a avut propria serie Perspective la Carnegie Hall şi în 2008 la Barbican, Londra.
Şi-a făcut debutul în operă în 1994 la Lysander în „Visul unei nopţi de vară” de Britten cu Opera Australia la Festivalul Edinburgh. În 1996 a debutat la Opera Naţională Engleză cu rolul Tamino, apoi Jupiter în „Semele”. În 1997 l-a interpretat pe Quint în laureata montare a lui Deborah Warner „The Turn of the Screw” de Britten pentru Opera Regală şi a revenit cu rolul Caliban în „Furtuna” de Adès, Don Ottavio în „Don Giovanni” sub bagheta lui Pappano, şi Vasek în „Mireasa Vândută” sub bagheta lui Haitink. În 1998 şi-a făcut debutul la Festivalul de la München, cântând Nerone în producţia lui David Alden „Încoronarea Papei”, apoi Tom Rakewell în „The Rake’s Progress” şi Corul Bărbătesc în „Răpirea Lucreţiei”. A cântat „Jurnalul cuiva care a dispărut” într-o traducere de Seamus Heaney, pus în scenă de Deborah Warner la Londra, Paris, München, Amsterdam şi New York. Recent, l-a interpretat pe Don Ottavio la Opera de Stat din Viena şi primul său Aschenbach într-o nouă montare a „Morţii la Veneţia” pentru Opera Naţională Engleză.
Înregistrările sale includ „Frumoasa Morăriţă” de Schubert cu Graham Johnson (Gramophone Award 1996); Tom Rakewell cu Sir John Eliot Gardiner (Grammy Award, 1999); şi Belmonte cu William Christie. Aflat sub un contract de exclusivitate cu EMI Classics, a înregistrat lieduri de Schubert şi Schumann (Gramophone Award 1998), cântece englezeşti şi lieduri de Henze cu Julius Drake, „Our Hunting Fathers” de Britten cu Daniel Harding, „Idomeneo” cu Sir Charles Mackerras, Janacek cu Thomas Adès, Schubert cu Leif Ove Andsnes şi Mitsuko Uchida, Noel Coward cu Jeffrey Tate, suitele orchestrale de Britten cu Filarmonica din Berlin şi Sir Simon Rattle, Wolf cu Antonio Pappano, cantatele de Bach cu Fabio Biondi, „Canticles” şi „The Turn of the Screw” de Britten (Gramophone Award, 2003) şi arii de Händel cu Harry Bicket.
Printre colaborările sale în concert se numără orchestrele: Filarmonica din Berlin, Filarmonica din Viena, Chicago Symphony, Boston Symphony, London Symphony, BBC Symphony, Royal Concertgebouw, Filarmonicile din Londra, Rotterdam, New York şi Los Angeles şi Orchestra Operei Metropolitane sub baghetele dirijorilor Sir Simon Rattle, Sir Colin Davis, Sir Andrew Davis, Seiji Ozawa, Riccardo Muti, Mstislav Rostropovich, Daniel Barenboim, Daniel Harding, Donald Runnicles, James Levine şi Antonio Pappano.
În 2001 a fost ales membru onorific al Colegiului Corpus Christi College din Oxford iar în 2003 a primit titlul de Doctor Onorific în Muzică din partea Universităţii St Andrew’s. A fost făcut CBE [Commander of the Order of the British Empire] în Onorurile de Anul Nou din 2004. E căsătorit cu scriitoarea şi criticul literar, Lucasta Miller. Locuiesc împreună la Londra şi au doi copii.
