Din anii ‘70 încoace, Jordi Savall e unul dintre cele mai importante nume din lumea muzicii occidentale vechi, fiind creditat cu readucerea la viață și pe scenă a violei da gamba. Violist, compozitor și dirijor, Savall s-a apropiat de muzică începând cu violoncelul, pe care l-a ales pentru că i s-a părut că seamănă cel mai mult cu vocea de copil. Abia după opt sau nouă ani de violoncel, spre finalul studiilor, a descoperit viola da gamba, un instrument care l-a cucerit prin sunetul misterios, enigmatic și fragil, dar și timbrul mai rar.
Născut în 1942 în Catalunia, a absolvit Conservatorul din Barcelona, după care a studiat viola la Bruxelles, alături de Wieland Kuijken și la Schola Cantorum Basiliensis din Basel, împreună cu August Wenziger. În 1970 obținea diploma de solist și profesor, iar patru ani mai târziu a preluat poziția fostului său mentor, Wenziger.
Album dedicat lui Dimitrie Cantemir
În același an a format împreună cu soția sa, soprana și harpista Montserrat Figueras, ansamblul Hespèrion XX, dedicat muzicii vechi din secolele XVI și XVII. Alături de ei a înregistrat în 2009 și albumul „Istanbul. Dimitrie Cantemir – Le livre de la science de la musique”, dedicat cărturarului român și studiului său asupra muzicii otomane de la acea vreme. A fost mereu interesat de istorie, considerând că „lucrul cel mai rău pe care-l poate experimenta un om este pierderea memoriei. Când ne pierdem memoria, ne pierdem umanitatea. Putem evolua mai mult ca oameni dacă avem capacitatea să înțelegem mai mult din trecutul nostru. Nu există viitor fără memorie.”
Întors în 1987 în Barcelona, a fondat La Capella Reial de Catalunya, un ansambul vocal dedicat muzicii de dinaintea secolului al XVIII-lea, iar doi ani mai târziu a pus bazele orchestrei Le Concert des Nations, care interpretează cu precădere muzică din perioada barocului.
Pe plan internațional a devenit cunoscut după ce a participat la realizarea coloanei sonore a filmului „Tous les Matins du Monde”, semnat de Alain Corneau, experiență care i-a adus un premiu César pentru cea mai bună coloană sonoră. Cotidianul francez Le Monde titra că „sunetul Savall e plin de aromă și rămâne în ureche exact ca un vin bun în memoria gustativă”, compliment la care Savall a răspuns că „secretul e de a avea un model interior care va conduce spre acest sunet, care nu e doar sunet, ci expresie, dimensiune spirituală, cale de a transmite lucrurile cele mai profunde pe care le aveți în interior” (interviu cu Marius Constantinescu pentru Observatorul Cultural). Link interviu http://www.suplimentuldecultura.ro/index/continutArticolAllCat/7/7131
Savall: „Viața unui muzician înseamnă să caute armonii și să le împărtășească”
Și tot el adăuga că „Viața unui muzician înseamnă să caute armonii și să le împărtășească. Când desfacem actul în sine de a face muzică, simțim privilegiul de a o transmite mai departe celor pe care îi iubim. Împărtășirea este în natura umană și oferă o bucurie extraordinară.”
Până acum Savall a înregistrat peste 160 de CD-uri, are mai multe nominalizări la premiile Grammy în palmares și în 2008 a primit titlul de „artist al păcii” din partea UNESCO.
Neobosit, susține peste 140 de concerte pe an, și își completează anual discografia cu şase albume noi. Printre realizările sale se numără și colaborările cu familia, Savall înregistrând alături de soție, dar și de cei doi copii ai lor, Arianna Savall (soprană și harpistă) și Ferran Savall (lăută, teorbă și chitară barocă). „Muzica e primul lucru pe care-l înțelege ființa umană și ultimul lucru pe care-l pierde. Când oamenii au uitat totul, încă mai pot să asculte muzică și să-i simtă frumusețea. Pentru copiii mei, muzica a fost prima lor limbă”, spunea artistul într-un interviu pentru Cleveland Classical.
În România a fost prezent cu două concerte, la Festivalul Internaţional „George Enescu”, în 2007. Iar anul acesta va reveni împreună cu Hespèrion XXI (rebotezat la începutul noului secol) și La Capella Reial de Catalunya.
„Muzica e primul lucru pe care-l înțelege ființa umană și ultimul lucru pe care-l pierde” Jordi Savall
