CONCURSUL INTERNAȚIONAL GEORGE ENESCU: REPER ÎNTRE CONCURSURILE MUZICALE DE ELITĂ ALE LUMII
Concursul Internațional George Enescu, una dintre cele mai importante platforme internaționale de lansare pentru tinerii muzicieni din toată lumea, este construit ca o prelungire firească a Festivalului George Enescu – cel mai prestigios eveniment cultural organizat de România.
Modelul de funcționare al concursului este inspirat din modelul de viață al artistului al cărui nume îl poartă. Susține și promovează tinerele talente din muzica clasică, la fel cum marele compozitor îi sprijinea în timpul vieții pe tinerii muzicieni. George Enescu a făcut donații substanțiale pentru a plăti burse acordate muzicienilor, iar în anul 1912 a susținut un turneu în România, strângând peste o mie de lire sterline pentru a înființa și acorda un premiu național de compoziție. În același timp, Concursul contribuie la promovarea muzicii lui George Enescu, întrucât sonatele și suitele sale sunt probă obligatorie pentru cei care ajung în semifinale.
Concursul Internațional George Enescu se desfășoară o dată la doi ani. Câștigătorii premiilor întâi au posibilitatea de a participa la ediția din anul următor a Festivalului Enescu, urcând pe scenă alături de orchestre renumite la nivel internațional.
De-a lungul timpului, Concursul Enescu a contribuit semnificativ la promovarea și lansarea multor mari artiști, aceștia păstrând mereu o legătură de suflet cu Enescu și cu România.
Prima ediție: 1958. Evoluția Concursului odată cu Festivalul
Prima ediție a Concursului a fost organizată în anul 1958, la inițiativa dirijorului George Georgescu, în onoarea prietenului său apropiat, marele compozitor, violonist, pianist și dirijor George Enescu. Anul 1958 marca, de asemenea, 3 ani de la dispariția lui George Enescu.
Pe 4 septembrie 1958, la București, cu sprijinul cunoscutului discipol al lui Enescu, Yehudi Menuhin, au fost lansate concomitent Festivalul și Concursul Internațional George Enescu, Concursul fiind parte integrantă a primei ediții de Festival. La prima sa ediție, Concursul era structurat în două secțiuni (vioară și pian), ulterior organizatorii adăugând alte două secțiuni – canto și compoziție.
În contextul perioadei comuniste, Concursul avea la acea dată o componentă care îl omagia pe George Enescu pe plan internațional și demonstra, prin anvergura sa, „superioritatea orânduirii socialiste” în lume.
Între personalitățile care au participat la prima ediție s-au numărat Yehudi Menuhin, David Oistrakh, Halina Czerny-Stefańska, Nadia Boulanger, Monique Haas, Iacov Zak și Claudio Arrau – în postura de soliști și dirijorii John Barbirolli, Carlo Felice Cillario și Carlo Zecchi. În calitate de membru al juriului Concursului din 1958, violonistul David Oistrakh declara atunci pentru Agerpres: „Alegerea mea în juriul concursului m-a bucurat foarte mult, deoarece sunt convins că acest concurs este una dintre cele mai importante întreceri ale tinerilor muzicieni din ultimii ani. Prin participarea la această manifestare a culturii românești, muzicieni din numeroase țări ale lumii aduc mărturia înaltei lor prețuiri pentru arta marelui muzician român George Enescu.”
Prestigiul Concursului si Festivalului George Enescu a crescut exponențial cu fiecare ediție. De-a lungul anilor, la evenimentele organizate la Ateneul Român și la Sala Radio, au participat orchestre și muzicieni de mare prestigiu, precum Filarmonica din Viena, dirijată de Herbert von Karajan, Filarmonica din Stockholm, dirijată de Sergiu Celibidache sau Filarmonica din Londra, dirijată de Sir John Barbirolli.
Festivalul si Concursul George Enescu au fost organizate inițial odată la 3 ani, până la întreruperea Concursului în anul 1971, din motive ce țineau de mișcările ideologice ale vremii. La 6 iulie 1971 au fost emise celebrele „Teze din iulie”, prin care începea „mini Revoluția Culturală” a României comuniste.
Concursul a fost reluat abia în 1991 (fiind organizat în continuare concomitent cu Festivalul George Enescu), cu 161 de concurenți înscriși la cele 4 secțiuni (vioară, pian, canto, compoziție). Următoarea ediție a fost apoi organizată în anul 1999, iar printr-o Hotărâre de Guvern adoptată în anul 2002, ce prevedea organizarea din doi în doi ani la București a Festivalului Internațional George Enescu, s-a stabilit noua ritmicitate a Festivalului și, respectiv, a Concursului.
În anul 2001, Concursul a fost înscris în Federația Mondială a Concursurilor Internaționale de Muzică. În 2003 a avut loc ultima ediție a Concursului în care a fost reinclusă secțiunea canto. În anul 2009, organizatorii au adăugat secțiunea de violoncel, structurând Concursul așa cum este el astăzi: vioară, violoncel, pian și compoziție.
O nouă anvergură: din 2014 Concursul Enescu a devenit eveniment distinct de Festival și este organizat o dată la 2 ani
Începând din anul 2014, Concursul este organizat ca eveniment distinct față de Festivalul George Enescu, la fiecare doi ani (alternativ față de datele de organizare ale Festivalului) și oferă acces deschis publicului larg.
Finalele de Concurs au început să se desfășoare la Ateneul Român, iar finaliștii secțiunilor Vioară, Violoncel și Pian au fost invitați să interpreteze concerte, în cadrul acestor finale, împreună cu Orchestra Filarmonicii George Enescu – o noutate față de edițiile anterioare.
De asemenea, derularea Concursului Enescu a fost extinsă pe o perioadă mai lungă, de trei săptămâni, pentru a oferi publicului posibilitatea de a asculta și vedea toți concurenții.
Ideea a fost continuată în edițiile următoare, astfel încât organizarea alternativă a celor două evenimente menține permanent genericul Enescu în prim-plan pe agenda publică. Ritmicitatea actuală (într-un an are loc Festivalul, iar în anul următor Concursul) pune în fiecare an Bucureștiul pe harta internațională a muzicii clasice.
Tot din 2014, câștigătorii Concursului Enescu au primit, alături de premii importante în sume de bani, oportunitatea de a susține concerte în ediția următoare a Festivalului Enescu și de a participa în stagiunile filarmonicilor din țară.
În 2016, Concursul Enescu a marcat o premieră: tânărul american Zlatomir Fung, în vârstă de doar 17 ani, a câștigat Secțiunea Violoncel a concursului interpretând pentru prima dată în istoria evenimentului Simfonia concertantă pentru violoncel și orchestră de George Enescu. „Degajă optimism, un fel de pasiune clocotitoare și este extrem de lirică”, spunea Zlatomir Fung despre compoziția enesciană.
La ediția din 2018, Concursul a înregistrat un record organizatoric și de audiență. Peste 400 de tineri muzicieni din 46 de țări s-au înscris, iar numărul concurenților români înscriși s-a triplat. De asemenea, numărul biletelor vândute a crescut cu 7% față de ediția anterioară, concertele finale și Gala de deschidere fiind în mod obișnuit sold out. „Cifrele relevă că atât la nivel național, cât și la nivel internațional prestigiul Concursului Enescu este într-o continuă creștere”, declara atunci Mihai Constantinescu, director executiv al Concursului și Festivalului Enescu.
2018 a marcat și sărbătorirea a 60 de ani de la prima ediție a Concursului Internațional George Enescu, într-un moment cu valoare de simbol: 105 ani de când George Enescu înființase Premiul Național de Compoziție – acordat până în 1946 și sărbătoarea Anului Centenar pentru România.
Reinventarea Concursului în pandemie
În 2020, Concursul Internațional George Enescu a oferit mai mult decât muzică și competiție. Mesajul ediției a fost Frumusețe în viață, iar în contextul pandemiei, Concursul Enescu și-a propus să arate că avem cu toții puterea să ne reinventăm, pentru a alege în egală măsură viața și frumusețea.
Concursul s-a reinventat în online cu o premieră în lumea muzicii clasice internaționale – primele două etape ale secțiunilor au fost organizate online, această măsură fiind luată pentru a putea derula competiția în contextul pandemic. Astfel, 205 tineri artiști au putut să-și urmeze visul și să participe la Concurs, între 29 august și 20 septembrie 2020.
Ultimele două etape – Semifinalele și Finalele – au fost organizate la București, la Ateneul Român, între 12 și 23 mai 2021, cu public în sală. Un număr de 21 de tineri artiști din 11 țări au participat în faza a doua a Concursului Internațional George Enescu, într-o ediție-premieră, pentru desfășurarea căreia organizatorii au făcut toate eforturile posibile în contextul pandemiei și a efectelor sale asupra mediului artistic internațional.
Marii câștigători ai celor trei secțiuni sunt violoncelistul de numai 15 ani Jaemin Han, din Coreea de Sud, cel mai tânăr câștigător din istoria Concursului Enescu; violonistul Valentin Șerban din România (31 de ani) și Yeon-Min Park din Coreea de Sud (pian).
După experiența organizării ediției din 2020/2021 în sistem hibrid, Concursul Internațional George Enescu continuă să se reinventeze, adaptându-se la vremurile complicate din întreaga lume. Astfel, Concursul se va desfășura în două faze: online în perioada 1-20 mai 2022 și live în perioada 3-18 septembrie.
Mari muzicieni ai lumii, laureați ai Concursului George Enescu
Soliști remarcabili precum pianiștii Radu Lupu, Valentin Gheorghiu și Dan Grigore, violonista Silvia Marcovici, care a cântat sub bagheta celor mai cunoscuți dirijori ai lumii (Zubin Mehta, Claudio Abbado, Riccardo Muti etc.), soprana Ileana Cotrubaș, mezzosoprana Viorica Cortez, compozitorul Dan Dediu, precum și cei mai apreciați muzicieni români din mai tânăra generație – Alexandru Tomescu, Vlad Stănculeasa, Remus Azoiței, Anna Tifu, Ștefan Tarara, Valentin Răduțiu, Mihai Ritivoiu – aceștia sunt doar câțiva dintre cei mai proeminenți muzicieni români la nivel internațional care au debutat ca laureați ai Concursului Internațional George Enescu.
Nume mari ale muzicii clasice internaționale, precum pianiștii Elisabeth Leonskaja, Li Ming-Qiang, Josu de Solaun, soprana Agnes Baltsa, violoncelistul Zlatomir Fung, violoniștii Nemanja Radulović și Erzhan Kulibaev s-au lansat, de asemenea, pe scena Concursului Enescu.
„Aveam 18 ani când am venit pentru prima dată la București. Aici am participat la Concursul Enescu, unde am obținut premiul I. Când ești atât de tânăr și primești un premiu precum cel de la Concursul Enescu, este un mare salt în ceea ce se numește carieră. Pot spune că odată cu momentul Enescu a început cariera mea”, afirma în 2014, într-un interviu acordat organizatorilor, Elisabeth Leonskaja, laureată a ediției din 1964 a Concursului.
