Vladimir Spivakov, un remarcabil violonist și dirijor rus, a fost elevul renumitului Yuri Yankelevich la Conservatorul din Moscova şi al lui David Oistrah, unul dintre cei mai mari violoniști ai secolului 20.În curând
A fost premiat încă din primii ani ai tinereţii la concursuri internaţionale importante, cum ar fi Concursul Margareta lung – Jacques Thibaud (Paris, 1965), Concursul Paganini (Genova, 1967), Concursul Internaţional de la Montréal (1969), Concursul Ceaikovski de la Moscova (1970). Cariera internaţională a început odată cu turneul triumfal din Statele Unite (1975). A cântat ca solist cu cele mai importante orchestre simfonice din lume, sub bagheta unora dintre cei mai vestiţi dirijori ai secolului 20 (E. Mravinsky, E. Svetlanov, K. Kondrashin, Y. Temirkanov, M. Rostropovich, L. Bernstein, S. Ozawa, L. Maazel, CM Giulini, R. Muti și C. Abbado).
Vladimir Spivakov a cântat până în anul 1997 pe o vioară de Francesco Gobetti, primită cadou de la profesorul Yankelevich. Din 1997, cântă pe o vioară Stradivarius, primită în folosinţă pe toată durata vieţii.
În 1979, Vladimir Spivakov a înfiinţat, împreună cu câţiva artişti ruşi de renume, orchestra «Virtuozii Moscovei».
A studiat dirijatul cu profesorul Izrail Gusman în Rusia, precum și cu Leonard Bernstein si Lorin Maazel, în SUA.
Ca dirjor de orchestră de cameră și simfonică, Vladimir Spivakov condus orchestre europene și americane, cum ar fi orchestrele simfonice din Londra, Chicago, Philadelphia, Cleveland și Budapesta, Orchestra Simfonică La Scala, Orchestra dell’ Academia “Santa Cecilia”, Orchestra Filarmonicii din Koln, Orchestra Franceză de Radio franceză și cele mai bune orchestre din Rusia.
În 1999-2002 Spivakov a fost dirijor principal al Orchestrei Naționale Ruse, iar din 2003 este Director Artistic și Dirijor principal al Filarmonicii Naționale din Rusia și președinte al Performing Arts Centre din Moscova. A fost fondatorul Festivalului Internaţional de Muzică Colmar din Franța (1989), al cărui director artistic a fost de la început.
V. Spivakov a înregistrat peste 40 de CD-uri, atât ca solist cât şi ca dirijor.
Implicat în numeroase acţiuni caritabile, a făcut un turneu în Armenia, împreună cu «Virtuozii Moscovei», la scurt timp după cutremurul din 1988 și un altul în Ucraina, la trei zile după dezastrul de la Cernobîl. În 1994 a fondat Fundația Filantropică Internațională “Vladimir Spivakov”, cu obiective umanitare, artistice și educaționale, cum ar fi îmbunătățirea standardelor de viață pentru orfani și copiii cu handicap, precum și crearea condițiilor pentru dezvoltarea creativă a tinerelor talente.
A primit titlul onorific al Poporului “Artist al URSS” (1989), Premiul de Stat al URSS (1989) și Ordinul Prieteniei Popoarelor (1993). De asemenea, Centrul Spațial Rus a dat numele de Spivakov uneia din planetele mici, atunci când artistul a împlinit 50 de ani.
V. Spivakov a fost decorat cu distincții de stat de nivel înalt din Rusia, Ucraina, Franţa, Armenia. În 2000 a primit Ordinul Legiunea de Onoare din partea președintelui Franței. În 2002 a fost ales un doctor Honoris Causa al Universitatii Lomonosov din Moscova, iar în mai 2005, împreună cu Alexander Soljenițîn și Leonid Roshal, a fost ales Rusul anului.
În 2006, Vladimir Spivakov a fost desemnat Artist UNESCO pentru Pace pentru marea sa contribuție în lumea artei și a activităților sale vizând pacea și dialogul între culturi.
