Christina Pluhar, fondatoare și director artistic al grupului L’Arpeggiata, a descoperit – după studiile de chitară clasică la universitatea din orașul său natal Graz – afinitatea sa profundă pentru muzica renascentistă și barocă.
S-a dedicat studiilor lăutei, teorbei, chitarei baroce și harpei baroce la Conservatorul Regal din Haga (Olanda) cu Toyohiko Satoh, la Schola Cantorum Basiliensis (Elveția) cu Hopkinson Smith și la Schuola Civica di Milano (Italia) cu Mara Galassi, urmată de sesiuni de masterclass cu Paul O’Dettes, Andrew Lawrence King și Jesper Christensen. În 1992 a obținut diploma pentru muzică veche, precum și un premiu I la Concursul Internațional de Muzică din Malmö cu ansamblul La Fenice.
Repertoriul său include muzică renascentistă și barocă pentru lăută, chitară barocă, archlute, teorbă și harpă barocă, unde a excelat ca solistă.
În 1992 s-a mutat la Paris, unde a concertat ca solistă și interpretă la clavecin în ansambluri, printre care La Fenice (Jean Tubéry), Hesperion XXI (Jordi Savall), Il Giardino Armonico, Concerto Soave (Maria-Cristina Kiehr) Accordone (Marco Beasley), Elyma (Gabriel Garrido), Les Musiciens du Louvre (Marc Minkowski), Ricercar Consort (Philippe Pierlot), La Grande Ecurie and the King’s Chamber (Jean-Claude Malgoire), Cantus Cölln (Konrad Junghänel), printre altele. În calitate de interpretă la clavecin, este căutată de orchestre sub bagheta lui René Jacobs, Ivor Bolton, Alessandro di Marchi, Marc Minkowski, Gabriel Garrido. Din 2001 până în 2005 a fost asistentă a dirijorului Ivor Bolton la Opera din München. În calitate de dirijor invitat, a fost invitată să dirijeze Orchestra Australiană Brandenburg (Sydney), Orchestra Barocă Europeană (EUBO) și Orchestra Divino Sospiro (Portugalia).
Din 1993, ea a susținut sesiuni de masterclass la Universitatea din Graz, iar din 1999 a lucrat ca profesoară de harpă barocă la Conservatorul Regal din Haga.
În 2000 ea a fondat grupul L’Arpeggiata și și-a condus ansamblul practic peste noapte spre succes cu primele sale înregistrări, lansate cu mari aprecieri încă din anul în care a fost fondată. Printre cele mai apreciate înregistrări ale lui Pluhar se numără albumele Stefano Landi, La Tarantella, All’Improvviso (cu Gianluigi Trovesi), Los Impossibles (cu King’s Singers), precum și CD-urile sub egida Virgin Classics, anume Teatro d’amore (cu Philippe Jaroussky și Nuria Rial), Via Crucis (cu Barbara Furtuna), Los Pájaros perdidos (The South-American Project), Mediterraneo (cu Fado Singer Misia) și Music for a while (Improvizații cu lucrări de Henry Purcell).
În 2012, L’Arpeggiata a fost primul ansamblu baroc care a primit o rezidență artistică la Carnegie Hall.
