Festivalul și Concursul Internațional Enescu Online continuă să difuzeze concerte de excepție din arhiva sa, fiind singurul festival de muzică clasică din lume care difuzează gratuit pe site-ul său înregistrări din edițiile precedente ale ambelor evenimente.
Seria a treia de concerte #EnescuOnline se deschide cu recitalul susținut pe scena Ateneului Român, la Festivalul Enescu 2019, de una dintre cele mai carismatice figuri ale scenei lirice mondiale, mezzosoprana americană Joyce DiDonato, acompaniată de pianistul David Zobel. Aflați în premieră în România și la Festivalul Enescu, Joyce DiDonato și David Zobel au susținut un recital în egală măsură contemplativ și plin de vitalitate, primit cu căldură și entuziasm de publicul care umpluse sala până la refuz. Programul, interesant și variat, a inclus lucrări de Haydn, Mozart, Bellini, Pablo Luna, Berlioz și Hahn. Concertul va fi disponibil online pe site-ul festivalului în perioada 23-26 mai.
Născută în Kansas, Joyce DiDonato se prezintă publicului și criticilor din întreaga lume în opere pornind de la Mozart și Handel și ajungând la Rossini, Donizetti, Berlioz și Jake Heggie. Despre modul în care DiDonato interpretează Rossini, Mozart și, mai ales, Handel, The Guardian afirma: “Are claritatea, flexibilitatea și agilitatea de care are nevoie această muzică, lăsând intactă puritatea liniei vocale, precum și capacitatea de a reduce totul la șoaptă numai pentru a se extinde apoi vibrant și tulburător.” Câștigătoare a Premiului Olivier în 2018 pentru Realizări Remarcabile în Operă, ea este de asemenea câștigătoarea mai multor premii Grammy și o susținătoare înfocată a domeniului artistic. Energia, imaginația și forța ei sunt rare printre artiștii clasici. Joyce înregistrează exclusiv pentru Erato/Warner Classics. Una dintre completările recente ale discografiei sale este opera Troienii de Berlioz, care a fost desemnată “cea mai bună operă completă înregistrată” la International Opera Awards 2018 și a fost răsplătită cu Premiul BBC Music Magazine 2018. Albumele sale solo includ In War & Peace, care a câștigat premiul Gramophone pentru cel mai bun recital în 2017, Stella di Napoli, Diva Divo și Drama Queens, premiate cu Grammy. În stagiunea 2018-2019, muziciana a mai lansat, la Erato, albumele Songplay și Into the Fire.
Pianistul francez David Zobel este câștigătorul unei burse Fulbright și al unui premiu Sony pentru Excelență Muzicală. S-a specializat în acompaniament la Juilliard și în pregătirea cântăreților la Conservatorul Național Superior din Paris. Zobel se bucură de o carieră de succes ca pianist și acompaniator de operă atât în Franța, cât și în străinătate. Acompaniază cântăreți în concursuri reputate, printre care Concursul Internațional Plácido Domingo, Le Concours de la Ville de Paris, Concursul Internațional de Operă de la Marsilia, Concursul Regina Elisabeta și Concursul Internațional de Canto Hans Gabor Belvedere de la Viena.
Alături de Joyce DiDonato, David Zobel a susținut concerte pe unele dintre cele mai prestigioase scene din întreaga lume, inclusiv la Teatrul Scala, Lincoln Center, Wigmore Hall, Gran Teatre de Liceu din Barcelona, La Monnaie din Bruxelles, Théâtre des Champs-Élysées și la Festivalul de Operă Rossini din Pesaro. De asemenea, David Zobel a fost cel care a acompaniat-o pe Joyce DiDonato în primul ei album solo, The Deepest Desire, care a fost premiat cu Diapazonul de Aur.
Detalii despre program (text de Olga Grigorescu)
Haydn (1732-1809) a conceput Cantata Arianna la Naxos prin anii 1789-1790 pe textul unui autor neidentificat. Este scrisă pentru voce, cu acompaniament de clavecin sau pian, dar se pare că Haydn intenționa s-o orchestreze. Cantata are două mari arii precedate de două consistente recitative și ceea ce caracterizează discursul este dramatismul intens, ilustrând stările sufletești ale eroinei. În prima arie, Arianna se trezește și-l cheamă insistent pe iubitul ei, apoi începe să se teamă că el nu va mai veni. În cele din urmă, suindu-se pe o stâncă, vede corabia lui Tezeu îndepărtându-se și realizează trădarea lui. Disperarea și furia răzbat în cea de-a doua arie a cantatei, într-o muzică de mare expresivitate.
Atmosfera celor două arii extrase din opera Nunta lui Figaro de Mozart (1756-1791) este cu totul alta. Îl auzim mai întâi pe Cherubino, pajul contelui Almaviva, un adolescent care se îndrăgostește mereu, dar mai ales de contesă căreia, în aria din actul al II-lea („Voi doamnelor care știți ce e dragostea…”), îi mărturisește că nu înțelege ce i se întâmplă, că tremură și arde totodată de dorința de a iubi. În actul al IV-lea, Suzana, deghizată în hainele contesei, cântă o serafică arie de dragoste -„O, vino, nu mai întârzia” – gândindu-se la logodnicul ei, Figaro. Vocea desenează linii melodice de o frumusețe și o grație cum numai Mozart putea concepe.
Inspirată dintr-un roman al francezului François Baculard d’Arnaud, prima operă a lui Vincenzo Bellini (1801-1835), Adelson și Salvini, a fost prezentată la producția finală a studenților Conservatorului din Napoli în 1825 cu mare succes, dar apoi a căzut în uitare mai bine de 100 de ani. Romanța „După întunecata furtună”, pe care Nelly, personajul feminin principal o cântă în actul I exprimând îngrijorarea pentru soarta iubitului ei, este cea mai cunoscută pagină din această operă de Bellini.
Compozitorului spaniol contemporan Pablo Luna (născut în 1942) este autor de operete și numeroase zarzuele. Este un cântec exuberant, bogat ornamentat în stil flamenco, denumit „Eu vin din Spania”, extras din zarzuela Băiatul evreu, cu încurcate aventuri ce se petrec în Spania, Siria și India.
Puțin cunoscută este și opera Otello de Gioachino Rossini (1792-1868), a cărei premieră a avut loc în 1816. Dacă primele două acte păstrează stilul operei seria, ultimul, al treilea, marchează intrarea într-o lume aproape romantică, plină de tensiuni. Aici iese în evidență rolul Desdemonei care cântă o admirabilă “Arie a Salciei”, nostalgică, acompaniată de harpă (în orchestră se aude chiar acest instrument), întreruptă de un recitativ neliniștit, în care eroina are presimțirea deznodământului tragic.
Legenda dramatică Damnațiunea lui Faust după Goethe este una dintre cele mai importante creații ale lui Hector Berlioz (1803-1869) și conține pagini ce au devenit celebre. Printre acestea se află două arii ale Margaretei – mai întâi legenda „Regelui din Thulé” pe care ea o cântă în partea a III-a, visând la o mare dragoste precum cea a personajului pe care-l evocă, fidel până la moarte iubitei sale, și aria din ultima parte, a IV-a, „Flacăra arzătoare a dragostei” unde, părăsită de Faust, își dezvăluie durerea.
Ciclul celor șase cântece intitulat Veneția a fost compus de Reynaldo Hahn (1874-1947) în anul 1901, pe versuri în dialect venețian și exaltă frumusețea și iubirea. Doar două scurte piese sunt ironice, aproape vorbite, făcând haz, însă, tot de dragoste. Titlurile cântecelor sunt: „Pe valurile adormitoare”, „Bărcuța”, „Avertisment”, „Blonda din gondoletă”, „Ce rușine!”, „Primăvara”.
credit foto: Cătălina Filip
