Enrico Dindo s-a născut într-o familie de muzicieni.
La vârsta de șase ani a început să studieze violoncelul, iar apoi a absolvit Conservatorul de Muzică „G. Verdi” din Torino. Mai târziu și-a perfecționat studiile cu Egidio Roveda și cu Antonio Janigro.
În 1987, la vârsta de 22 de ani, a preluat rolul de violoncelist principal în Orchestra Teatro alla Scala, cântând în orchestră timp de unsprezece ani, până în 1998.
În 1997 a câștigat Premiul I la Concursul „Rostropovich” din Paris. Marele maestru rus scria despre el că: „este un violoncelist cu calități excepționale, un artist complet și un muzician deplin format, cu un sunet extraordinar care curge ca o voce italiană splendidă”.
De atunci, a început activitatea de solist interpretând în multe țări, cu orchestre prestigioase precum Orchestra Filarmonică BBC, Orchestra Filarmonică din Rotterdam, Orchestre Nationale de France, Orchestre du Capitole de Toulouse, Filarmonica della Scala, Orchestra Filarmonică din St. Petersburg, Orchestra de Stat din Sao Paulo, Orchestra Simfonică din Tokyo, Orchestra Simfonică din Toronto, Orchestra Simfonică din Chicago și Orchestra Gewandhausorchester Leipzig. De asemenea, a concertat cu dirijori importanți precum Riccardo Chailly, Aldo Ceccato, Gianandrea Noseda, Myung-Whun Chung, Daniele Gatti, Yuri Temirkanov, Paavo Jarvi, Valery Gergev, Riccardo Muti precum și Mstislav Rostropovich.
A fost invitat la numeroase festivaluri și săli de concert din întreaga lume, printre care Londra (Wigmore Hall), Paris Evian, Montpellier, Santiago de Compostela, a participat la „Festivalul Primăverii” de la Budapesta, la Settimane Musicali din Stresa și la White Nights Festival din Sankt Petersburg. A mai fost invitat la Festivalul de la Dubrovnik și de către Gidon Kremer la Festivalul Lockenhaus.
În mai 2000, Associazione Nazionale Italiana Critici Musicali (Asociația Națională Italiană a Criticilor Muzicali) îi oferă Premiul „Abbiati” pentru cel mai bun solist al Stagiunii 1998/1999. În august 2004 a fost desemnat câștigător general al celui de-al șaselea Concurs Internațional Web Concert Hall, iar în noiembrie 2005 Președintele Republicii Italiene Carlo Azelio Ciampi i-a acordat Premiul „Vittorio De Sica” pentru muzică.
Printre cei care au compus muzică dedicată lui se numără Giulio Castagnoli, Carlo Boccadoro, Carlo Galante, Fabio Vacchi, Jorge Bosso si Roberto Molinelli.
Dirijor al Orchestrei de Cameră „I Solisti di Pavia”, ansamblu pe care l-a creat în 2001, Director muzical al Orchestrei Simfonice HRT din Zagreb din 2014 până în 2021, Director artistic al Accademia Filarmonica Romana din ianuarie 2022, Enrico Dindo este profesor de violoncel la Conservatorio della Svizzera Italiana din Lugano, la Academia de violoncel Pavia și la cursurile de vară ale Festivalului de muzică Lacul Garda.
A înregistrat pentru Chandos cu care a publicat cele 2 concerte ale lui Şostakovici cu Orchestra Naţională Daneză & Gianandrea Noseda, iar pentru Decca cu care a înregistrat lucrările complete de violoncel şi pian ale lui Beethoven, cele 6 suite de J.S. Bach precum și, împreună cu Solisti di Pavia, cele 3 concerte pentru violoncel și coarde de CPE Bach, 2 CD-uri dedicate concertelor lui A. Vivaldi, concertele lui Haydn și Concertul pentru violoncel și coarde de Kapustin cu muzică de Piazzolla.
Enrico Dindo cântă la un violoncel Pietro Giacomo Rogeri din 1717 (ex Piatti), care i-a fost încredințat de Fundația Pro Canale.
