Într-o seară de toamnă, 25 septembrie 2016, muzica lui Brahms, despre care George Enescu afirma că, „Pe plan robust, tonal, măiestru prelucrat, melancolicele moduri, ce apar şi se înscriu, arată un suflet frământat”, s-a auzit în Finala Secţiunii Pian a Concursului Internaţional „George Enescu”.
Text de Mădălina Mărgăritescu
Compus în 1859, Concertul pentru pian nr.1, op.15 de Johannes Brahms a fost interpretat de Victoria Vassilenko (Bulgaria) într-o manieră gravă, serioasă. Alături de Orchestra Filarmonicii „George Enescu”condusă de dirijorul John Axelrod, tânăra pianista a recreat, cu maturitate interpretativă, dificila piesă semnată de compozitorul german.
Prin sunetul tandru înfăptuit de mişcările aerate, câştigătoarea premiului I, Victoria Vassilenko (Bulgaria) a introdus publicul în atmosfera romantică, profundă a muzicii lui Brahms.
Două interpretări ale concertului de Rachmaninov au deschis şi încheiat Finala Secţiunii Pian. Dacă în lucrarea lui Brahms pianul şi-a făcut apariţia puţin mai greu, în Concertul nr.2 op.18 de Sergei Rahmaninov (1900), pianul a impregnat începutul operei cu vibraţie muzicală adâncă. Subtilitatea interpretării fluide, în care Takuma Ishii (Japonia), câştigătorul premiului II, insera tonurile mlădioase, a sprijinit proiectarea trăirilor. Spre deosebire de Danor Quinteros (Chile), câştigătorul premiului III, tânărul pianist japonez a evidenţiat acea revărsare duioasă a emoţiilor. Pe lângă modul de însuşire al compoziţiei ambele versiuni ale concertului de Rahmaninov, apropiate dar în acelaşi timp distincte, au fost imprimate cu personalitatea muzicienilor.
