Text de Mădălina Mărgăritescu
De-a lungul timpului, George Enescu a acceptat să fie fotografiat de renumiți artiști, Boris Lipnitzki, Eric Schaal, Irving Penn, Yousuf Karsh, Norman Parkinson, chiar dacă avea o anumită teamă în fața obiectivului.
Însă marele fotograf american Irving Penn îi realizează un portret neobișnuit ce face parte dintr-o serie înfăptuită în perioada 1947-1948. Alexander Liberman, directorul artistic al revistei Vogue, îi cere lui Penn, în 1946, să creeze portretele personalităților europene sosite în America. Un imigrant el însuși, Irving Penn avea cunoștință de talentul extraordinar care impregnase New York-ul și atunci a gândit un proiect prin care își dorea să aducă mai multă cultură în paginile revistei. Pentru această serie de portrete, Liberman a asigurat un studio unde atenția lui Penn să nu fie distrasă și să-și poată concepe decorurile.
George Enescu este fotografiat de Irving Penn, în 1948, așezat pe un fel de movilă acoperită cu un covor vechi. Simplitatea cadrului, precum și jocul liniilor ce dau naștere unui triunghi orientat cu unul dintre vârfuri în sus, atrage privitorul spre chipul marelui muzician. Portretul acesta inedit pare că ni-l înfățișează pe George Enescu în plaiurile sale moldave cu „melancolia infinită a drumurilor pustii […] catifelate de praful gros […]”.
Din articolul semnat de Constanța-Ianca Staicovici, „Georges Enesco, Professor at The Mannes School of Music. Liminary Notions” publicat în lucrarea „Enesciana” (1981) vol. II – III, aflăm că George Enescu preda în 1948 la The Mannes School of Music. În fiecare miercuri după-amiaza, între orele 15:30 – 20:30, din noiembrie până în aprilie 1948-1949, 1949-1950 și începând cu 14 noiembrie până în ianuarie1950-1951, Enescu ținea cursuri de interpretare violonistică. Probabil Irving Penn îl fotografiază în noiembrie sau decembrie 1948.
În același an, Irving Penn a creat un portret și lui Yehudi Menuhin. Dacă Menuhin apare fotografiat împins undeva într-un colț format de unghiul a doi pereți și ținând vioara în mână, Enescu este surprins cu mâinile împreunate, fără instrument. Cumva fotografia încearcă să reflecte și modul în care era văzut Enescu de americani. În America, când se vorbea de George Enescu, lumea se gândea la compozitor, iar acest lucru îl bucura pe genialul muzician deoarece se simțea „compozitor până în măduva oaselor”.
Portretul lui George Enescu a fost prezentat la prima mare retrospectivă Irving Penn organizată de John Szarkowski, în perioada 13 septembrie – 27 noiembrie 1984, la Muzeul de Artă Modernă din New York și inclus în albumul expoziției.
Printre muzicienii fotografiați de Irving Penn în 1948, îl regăsim pe violonistul Jascha Heifetz considerat de Enescu un violonist „extraordinar”, pe compozitorul și violonistul Fritz Kreisler – „admirabilul Kreisler”, cum îi spunea Enescu fostului coleg de la Conservatorul din Viena, pe Claudio Arrau, Arthur Rubinstein, Igor Stravinsky.
Bibliografie:
Gavoty, Bernard, „Amintirile lui George Enescu / Les Souvenirs de Georges Enesco”, Trad. Elena Bulai, București, Editura Curtea Veche, 2017;
Manolache, Laura (coord.), „George Enescu – Interviuri din presa românească”, vol. I-II, București, Editura Muzicală, 1991;
„Enesciana”, Georges Enesco musicien complexe, vol. II -III, București, Editura Academiei, 1981;
Morris Hambourg, Maria; Rosenheim, Jeff L., „Irving Penn – Centennial”, New York, The Metropolitan Museum of Art, 2017
The Art Institute of Chicago -> http://archive.artic.edu/irvingpennarchives/resource/2382, Consultat la data de 25.11.2018
Foto:
Irving Penn, George Enescu, 1948, New York © Smithsonian American Art Museum (SAAM);
Irving Penn, Yehudi Menuhin, 31 ianuarie 1948, New York © National Portrait Gallery;
