Interviuri cu câștigătorii Concursului Internațional George Enescu 2020 | Secțiunea Compoziție
Astăzi: Câștigătorul Premiului pentru Originalitate, MARC MIGÓ CORTÉS – 27 ani, din Spania, cu lucrarea 4 SONGS IN RED
În calitate de câștigător al Concursului George Enescu 2020 la secțiunea Compoziție, ce consideri că este necesar pentru ca publicul să înțeleagă mai bine și să învețe să aprecieze muzica contemporană (muzica clasică modernă)?
Există multe lucruri pe care publicul le poate face pentru a înțelege mai bine muzica contemporană. Există, de asemenea, multe lucruri pe care instituțiile de muzică clasică, interpreții și compozitorii le pot face nu doar pentru a împărtăși muzica nouă, ci și pentru a o prezenta într-un mod complet captivant. Cred că este mult mai interesant să ne concentrăm asupra acestui ultim aspect menționat, întrucât noi, cei care compunem muzica, putem face mult mai mult și putem avea o responsabilitate mai mare față de ceea ce iubim, decât orice nou-venit cu o curiozitate firească. Cu alte cuvinte, putem controla modul în care ne prezentăm arta, dar nu putem, și nici nu ar trebui, să spunem cuiva ce să simtă în legătură cu aceasta. Cred că Festivalul Internațional George Enescu este un exemplu minunat al modului în care o țară își prețuiește moștenirea muzicală, până la punctul în care fiecare dintre edițiile sale devine unul dintre principalele evenimente muzicale la nivel mondial. Mi se pare deosebit de clar mesajul Concursului George Enescu din 2020, „Frumusețe în viață”, deoarece tocmai frumusețe este ceea ce mulți oameni nu reușesc să vadă în muzica clasică modernă. Sfera noastră nu este un lux și nici o întruchipare sonoră a elitismului. Este o necesitate vitală, o reflectare a condiției noastre umane. Trebuie să prezentăm ceea ce facem nu din turnuri de fildeș, ci la nivelul străzii. Cei care sunt sensibili și curioși în mod natural vor fi, fără îndoială, atrași de bogăția imensă pe care muzica o poate oferi astăzi.
Cu toții suntem de acord că arta ne spune ceva despre lumea în care a fost creată, deoarece artiștii nu pot crea în vid. De ce credeți că „muzica în care trăim” este importantă pentru noi (muzica contemporană, cea care reflectă artistic realitatea noastră prezentă, viața noastră)?
Consider că muzica din toate perioadele este importantă, întrucât ne transmite ceva despre noi, deși compozitorul care a creat-o sau interpreții care au cântat-o s-ar putea să nu mai fie printre noi. Nu este speranța de a crea ceva durabil una dintre principalele aspirații artistice, care a generat la rândul său atâtea capodopere memorabile ce sunt încă interpretate și retrăite și astăzi? Aceasta îmi aduce aminte de textul lui Italo Calvino despre clasici. Poate că ceea ce este diferit la „muzica în care trăim” este aparența sa, care reflectă imediatul din jurul nostru, ce poate fi înțeles cel mai bine doar de generația care-l trăiește, în același mod în care noi putem înțelege și ne bucurăm de farmecul vienez la Schubert, dar nu îl experimentăm ca pe ceva contemporan.
Considerând arta contemporană ca o oportunitate de auto-reflecție pentru care altfel rareori avem timp și energie de-a lungul zilelor noastre agitate (în special într-un an cum s-a dovedit a fi 2020 până acum), ce perspective personale reflectă partitura ta? Care este povestea pe care vreți să o împărtășiți prin această lucrare de compoziție câștigătoare?
Răspunsul acesta îl găsiți în răspunsul următoarei întrebări, dar pot adăuga că nu am vrut să renunț la frumusețe în timp ce scriam despre subiecte cu adevărat cumplite. Muzica oferă o șansă extraordinară de a experimenta lucruri opuse! Această pandemie m-a provocat să urmăresc, într-o manieră mai fermă, dacă este posibil, ceea ce am făcut întotdeauna în calitate de compozitor: să mă detașez de lumea exterioară și să lucrez singur pentru ceva nou.
Este o artă în denumirea oricărei opere artistice, o strategie în utilizarea simbolismului sau a metaforei. Ce poveste are titlul partiturii tale?
Titlul partiturii mele – 4 CÂNTECE ÎN ROȘU – nu poate fi delimitat de principala mea sursă de inspirație pentru această lucrare specială: „Secondhand Time” a lui Svetlana Alexievich, tradusă în engleză de Bela Shayevich. Este o carte absolut fascinantă, extrem de muzicală în felul ei, care conține zeci de voci care sunt împletite magistral de Alexievich într-o polifonie a durerii, amintirii și exaltării, dezvăluind un avertisment suprem: un trecut nu atât de îndepărtat se apropie din nou. Tinerii care uită cine a fost Stalin poartă tricouri cu chipul lui; manipularea prin știri false este agresivă; protestele populare sunt oprite sau încurajate de liderii politici pentru propriul lor interes. Deși „Secondhand Time” se învârte în jurul vieții oamenilor sovietici și foști sovietici, mesajul său transcende instantaneu orice idei locale. M-a atras imediat ideea de a transpune câteva dintre paginile sale în muzică, lucru pe care l-am putut face datorită generozității doamnei Alexievich și a agentului ei. Aceasta este prima mea lucrare care a folosit vreodată vocea și nu aș fi putut spera la un debut mai reușit decât ceea ce îmi oferă premiul Concursului George Enescu. Îmi doresc în cele din urmă ca această recunoaștere să aducă, de asemenea, multe oportunități de a scoate în evidență personalitatea și geniul literar al acestui incredibil scriitor belarus.
Cum te raportezi la lumea concursurilor internaționale? Participarea la un concurs de prestigiu influențează modul în care îți scrii muzica? Ce impact asupra carierei tale ai observat după ce ai câștigat un premiu internațional?
Încerc să nu mă gândesc deloc la concursuri, pentru a-mi menține creativitatea detașată de orice compromis. Deși relația dintre compozitor și publicul său este complexă și foarte valoroasă, eu scriu în primul rând pentru a satisface o nevoie personală. A scrie o piesă cu scopul specific de a câștiga un anumit concurs – și de a face plăcere juriului – este o sarcină speculativă și necinstită și nu m-aș aștepta ca vreun artist serios să facă acest lucru, dacă nu este presat de o urgență economică extremă. Consider că cei care aleg să compună ar trebui să-și scrie lucrările mai întâi – în mod ideal, la comandă – și apoi să caute modalități potrivite pentru a obține mai multe spectacole și recunoaștere, nu invers. În cele din urmă, cel mai important element – sper eu – care poate lua parte la cele mai prestigioase concursuri din lume este un spirit onest.
Desigur, câștigarea oricărui premiu internațional aduce multă atenție asupra lucrărilor unei persoane, lucru care merită sărbătorit. Dintre diversele premii pe care le dețin, apreciez în mod special premiul de la Concursul George Enescu 2020, deoarece Concursul este de atâția ani un catalizator fertil pentru realizarea de muzică la cel mai înalt nivel!
Care sunt cele trei cuvinte care descriu cel mai bine experiența ta ca participant la această ediție deosebită a Concursului Enescu din acest an?
Norocos, recunoscător, încurajat.
Precum știi, sloganul Concursului Enescu 2020 este „Frumusețe în viață”. Când răspândirea pandemiei la nivel mondial a amenințat Concursul, am mers mai departe reorganizându-l online și ne-am adaptat rapid, păstrând în același timp loc în viața noastră nu numai pentru frumusețe și vise, ci și pentru realizarea lor. Am îmbrățișat viața și frumusețea pentru că muzica trebuie să continue. Te rugăm să-ți iei un minut și să împărtășești cu noi – Ce frumusețe din viața ta prețuiești cel mai mult și ai dori să salvezi în timpul pandemiei, indiferent de ce s-ar întâmpla?
Aceeași frumusețe ca înainte sau după această pandemie – persoane dragi, prieteni și multă muzică. Suntem foarte norocoși să avem tehnologia pe care o deținem astăzi, care ne-a ajutat să păstrăm un anumit sentiment de „normalitate”. Eu am nevoie doar de un creion și hârtie pentru a compune, nimic mai mult. Îmi pare atât de rău pentru toți prietenii mei ale căror cariere concertante au avut de suferit în această perioadă!
