de Ruxandra Predescu
Jaemin Han este cel mai tânăr participant și câștigător al Concursului George Enescu. Avea doar 14 ani când s-a înscris în competiție, iar până la momentul concertului său din finala de pe scena Ateneului împlinise 15 ani. Un copil, ar spune mulți, însă un virtuoz – așa a decis juriul care l-a recompensat cu Premiul I al finalei la violoncel.
După un dialog relaxat în culise, alături de ceilalți doi finaliști, înainte de anunțul juriului, după ce a aflat că el este marele câștigător, Jaemin are emoții aproape palpabile. Ține strâns buchetul de flori primit pe scenă și zâmbește larg. Este însoțit de mama lui și abia acum, așa, vezi că dincolo de violoncelistul premiat, este, de fapt, un copil.
Prima întrebare este o reluare a conversației de mai devreme, din culise.
Jaemin, hai să vorbim despre fotbal. Rade în hotote și răspunde imediat:
Oh! Ador fotbalul!
Totuși, revenim la concurs. Cum te simți acum?
Nu pot explica. Sunt extrem de fericit pentru că, atunci când am ajuns aici, singurul meu țel era să ajung în finală și am reușit. Eram fericit că am ajuns în finală. Și acum am obținut Premiul I și mi se pare incredibil. Când au anunțat, pe rând, locul al treilea, și apoi locul al doilea și apoi numele meu… Am fost uluit!
Mi-a plăcut la nebunie să cânt cu public, îmi era dor de asta.
Ce crezi că este nevoie ca un violoncelist să fie cu adevărat remarcabil?
Oh, asta este o întrebare cu adevărat dificilă, niciodată nu m-am gândit la asta. Remarcabil, zici? Uhm… cred că e vorba de culoarea personală pe care o aduci în interpretare. De asemenea, să înțelegi istoria, pornirea, imboldul și starea compozitorului care a scris lucrarea. Cred că aceste două lucruri ar putea ajuta mult.
Crezi că tehnologia are un impact asupra felului în care ne raportăm la muzică, ne aduce mai aproape de muzică? Mai ales după un an în care nu am avut parte de concerte live.
Cred că nu. Adică, sigur, din perspectiva accesului, da, normal, dar eu cred că cel mai aproape de muzică suntem în sală, la un concert live, nu se poate compara genul acesta de experiență cu nimic altceva. Ca și aici, mi-a plăcut la nebunie să cânt cu public, îmi era dor de asta.
Am avut și câteva concerte online și am detestat această experiență, m-am simțit ciudat în fața camerei, îmi e dor de public, publicul ar trebui să fie acolo, în fața ta. A fost un an foarte greu fără concerte. Serios!
Cum ai aflat de Concursul George Enescu?
Profesorul meu mi-a recomandat această competiție și mi-a spus că ar trebui să încerc. Sincer, nu prea am vrut, pentru că știam că am trac în fața camerei și nu m-aș descurca prea bine, însă a insistat. În plus, era nevoie și de studiu suplimentar! Până la urmă m-a convins, am aplicat și, ce să vezi, numele meu era pe listă! Atunci mi-a spus să fac înregistrările pentru cele două runde și l-am ascultat.
Ți-a plăcut Enescu? A fost prima dată când te-ai întâlnit cu acest compozitor?
Da si da. Îi cunoșteam numele, dar nu și muzica. Când am văzut prima dată sonata lui pentru violoncel am fost un pic șocat. Nu știam nimic despre muzica românească și România, așa că m-am documentat, inclusiv despre muzica populară românească, pentru că așa mi-a sunat o parte din muzica lui Enescu.
Deci așa a început, iar acum ai câștigat concursul.
Da! Wow!
Vei continua să cânți compoziții enesciene?
Prima dată nu mi-a plăcut Enescu, e foarte greu de cântat, e greu să construiești povestea. Dar, după ce am studiat, și am studiat, am înțeles că, de fapt, e o lucrare foarte frumoasă, minunată!
