În 1997, legendarul festival de muzică de cameră austriac Lockenhaus a fost martorul unei mici revoluţii când, pe lângă mulţi distinşi muzicieni, violonistul Gidon Kremer a prezentat o nou înfiinţată orchestră: Kremerata Baltica, adunând 27 de tineri muzicieni din Latvia, Lithuania şi Estonia, a cucerit audienţa, aducând în festival prospeţime, exuberanţă, energie şi poftă de joacă în interpretare. Kremerata Baltica, un proiect educaţional cu o viziune pe termen lung, a fost cadoul pe care Kremer şi l-a făcut sieşi, la împlinirea a 50 de ani: un mod de a-şi transmite înţelepciunea tinerilor colegi din ţările baltice, nefăcând vreun compromis de la standardele artistice care au cultivat şi inspirat viaţa muzicală a zonei.
Talentatul ansamblu de studenţi care a beneficiat şi de sprijinul dirijorului lituanian Saulius Sondeckis s-a dezvoltat repede într-un ansamblu profesionist de clasă mondială. În 2001, Süddeutsche Zeitung, analizând un alt concert Lockenhaus, a apreciat că „o intensitate muzicală de acest nivel e rar întâlnită”. Festivalul muzicii de cameră, cu atmosfera sa deschisă, uneori experimentală, a rămas căminul artistic al orchestrei, dar Kremerata Baltica şi-a câştigat o reputaţie internaţională în săli de concert de prim rang din întreaga lume.
Ochestra care îşi are sediul la Riga e acum susţinută de guvernele din Latvia, Lithuania şi Estonia. Membrii săi, numai personalităţi remarcabile, sunt selecţionaţi printr-un proces de audiţie foarte riguros şi cântă ca un ansamblu stabil. Printre soliştii celebri cu care a cântat Kremerata Baltica se numără soprana Jessye Norman, pianiştii Mikhail Pletnev, Yevgeny Kissin şi Oleg Maisenberg, violoniştii Thomas Zehetmair şi Vadim Repin şi violonceliştii Boris Pergamenshikov şi Yo Yo Ma; dirijorii Sir Simon Rattle, Esa-Pekka Salonen, Christoph Eschenbach, Kent Nagano, Heinz Holliger şi Vladimir Ashkenazy. Fiecare dintre aceşti muzicieni au contribuit la formarea orchestrei de cameră.
Esenţială pentru personalitatea artistică a Kremeratei Baltice este abordarea sa creativă în alcătuirea programelor, care trece dincolo de mainstream şi dă naştere la numeroase premiere mondiale de compozitori cum sunt Kancheli, Vasks, Desyatnikov şi Raskatov. Repertoriul foarte larg şi atent ales al orchestrei este de asemenea păstrat prin numeroasele şi mult apreciatele înregistrări pe CD, cum sunt Opt anotimpuri – replica argentiniană la ciclul concertelor lui Vivaldi- şi Silencio de Piazzolla, lucrări de compozitori contemporani: Pärt, Glass şi Martynov. After Mozart, un proiect al secolului 21, a câştigat o distincţie internaţională Grammy, în timp ce cele cinci concerte pentru vioară de Mozart, înregistrate din concert la Salzburg Festival în 2006, au fost lansate sub marca Nonesuch.
La 12 ani de la înfiinţare, Kremerata Baltica este cunoscută pe întreg mapamondul, având împlinite turnee de succes în Japonia, Australia, SUA, America Latină şi, desigur, Europa, unde a apărut în festivaluri ca cele de la Baden-Baden, Schleswig-Holstein, Verbier, Salzburg şi BBC Proms la Londra.
În timp ce Gidon Kremer rămâne o mână de fier pentru orchestră – de exemplu în contextul proiectului comic din 2008-2009, Being Gidon Kremer: The Rise and Fall of a Classical Musician, în colaborare cu duo-ul de muzicieni pregătiţi la şcoala Menuhin, Igudesman & Joo – Kremerata Baltica devine tot mai independentă. Micii tineri revoluţionari ai lui Kremer s-au maturizat mult, dar şi-au păstrat toată exuberanţa şi energia tinerească.
