Duminică memorabilă la Sala mică a palatului, unde Orchestra Națională de Cameră a Republicii Moldova, sub bagheta maestrului Cristian Florea, a inaugurat cu brio, pe 29 august, seria de concerte „Enescu și contemporanii săi” din cadrul ediției a 25-a a Festivalului „Enescu”. Programul a cuprins lucrări de Enescu, Manén, Ravel și Elgar, într-o interpretare cu adevărat remarcabilă a ansamblului orchestral din Chișinău. Bisurile propuse au fost Dansurile populare românești de Béla Bartók și Balada pentru vioară și orchestră, op. 4 de George Enescu, astfel concertul s-a încheiat în mod simetric tot cu Enescu, după ce a prezentat publicului un excursus stilistic relevant pentru peisajul muzical european, de început de secol 20.
Viziunea dirijorului Cristian Florea a adus o perspectivă nouă și personală asupra lucrărilor, evidențiată prin culorile deschise și calde ale sunetelor, timbrul strălucitor, contrastul dinamic dintre grupurile de instrumente de coarde în pianissimo și fortissimo, omogenitatea aproape empatică dintre diferitele secțiuni orchestrale.
Intermezzi op. 12 de Enescu, lucrare compusă din două scurte schițe orchestrale (Allègrement și Très lent) dedicate prințesei Elena Bibescu, patronul și susținătorul lui Enescu la Paris, au deschis concertul cu un suflu optimist, oferind o introducere stilistică în muzica de cameră de început de secol 20, care va acționa ca un fil rouge călăuzitor pentru public, până la sfârșitul concertului.
Concerto da camera nr. 2 pentru vioară și orchestră de coarde al compozitorului spaniol Juan Manén a captat atenția publicului prin frumusețea sa unică, temele populare spaniole și catalane fiind regândite într-un limbaj muzical central european. Interpretarea sofisticată a tinerei violoniste Maria Florea a fost deopotrivă elegantă și strălucitoare, cu momente de sensibilitate dar și de intensitate maximă, demonstrând o înțelegere profundă a limbajului compozitorului catalan, elemente la care s-a adăugat o tehnică instrumentală de excepție; de altfel Maria Florea are o carieră concertistică internațională relevantă și cu siguranță vom auzi mult mai multe despre ea în viitor.
Pavana pentru o infantă defunctă de Maurice Ravel a întreținut flacăra pasiunii spaniole prin elementele ce exprimă mai degrabă un entuziasm nostalgic pentru obiceiurile pământului, armoniile tradiționale aproape arhaice, interpretarea diafană și frumusețea intrinsecă a melodiei, entuziasm pe care Ravel l-a împărțit cu mulți dintre contemporanii săi.
Ultima lucrare din program, Serenada în mi minor pentru orchestră de coarde op. 20 este o partitură din tinerețe a lui Sir Edward Elgar, compusă în 1892, care a devenit ulterior una dintre cele mai populare lucrări ale compozitorului britanic, fiind interpretată și înregistrată de multe orchestre și ansambluri internaționale. Orchestra din Republica Moldova a propus cu această ocazie o interpretare plină de strălucire, echilibru timbral și omogenitate a discursului muzical, și a comunicat constant cu publicul, folosind un limbaj delicat și totodată pasional. La sfârșitul concertului, publicul meloman prezent în sală, a răsplătit artiștii cu minute lungi de aplauze și ovații.
Articol realizat de Alexandra Solea
