Salvatore Accardo a debutat la vârsta de 13 ani, interpretând Capriciile lui Paganini. După doi ani, a câștigat concursul de la Geneva și, la scurt timp, concursul Paganini din Genova.
Repertoriul său variază de la pre-Bach, până la post-Berg; compozitori precum Sciarrino, Donatoni, Piston, Piazzolla, Colasanti și Xenakis au scris pentru el.
Pe lângă faptul că interpretează alături de orchestre renumite și dirijori faimoși ai lumii, Accardo acordă recitaluri și are o preferință pentru muzica de cameră.
În 1992, a fondat Cvartetul Accardo și, în 1986, Academia Walter Stauffer, împreună cu Giuranna, Filippini și Petracchi din Cremona, unde acordă adesea clase de măiestrie. În 1971, a fondat Settimane Musicali Internazionali din Napoli, unde audiența a fost deschisă pentru repetiții și Festivalul de coarde Cremona.
Accardo a dedicat, de asemenea, o parte din activitatea sa dirijorală unor importante orchestre europene și americane. A înregistrat, ca dirijor, cu Orchestra Filarmonică din Londra. Din 1987, dirijează și operă (Festivalul Rossini, cu Ponnelle, Opera din Roma, Opera din Monte Carlo, Lille și Opera din Napoli).
În 1992, pentru cea de-a 200-a aniversare a nașterii lui Rossini, a dirijat la Festivalul Pesaro. La Roma, a înregistrat prima ediție modernă a ”Messa di Gloria” (în direct, cu Warner Fonit), apoi, în 1995, în Viena, împreună cu Wiener Symphoniker.
Pentru DGG, a înregistrat, alături de Charles Dutoit, ”Capriciile” și ”Concerte pentru vioară” ale lui Paganini, pentru Philips a înregistrat ”Sonatele” de Bach, Max Bruch, concertele pentru vioară și orchestră, cu Kurt Masur, Čajkovskij, Dvořák și Sibelius, cu Colin Davis, Concert Mendelssohn cu Charles Dutoit, Concertele lui Brahms și Beethoven cu Kurt Masur. De asemenea, a înregistrat pentru ASV, Dynamic, EMI, Sony Classical, Collins Classic și Foné. Printre aceste înregistrări, se numără: Beethoven Concerto în Re major și 2 Romances cu Orchestra Accademia della Scala, dirijată de Carlo Maria Giulini pentru Sony Classical; Brahms Sonatas pentru vioară și pian, Schubert Quartets, ”Capriciile” lui Paganini și Homage to Heifetz și ”Omagiu lui Kreisler pentru FONÉ”.
Cântă la viori legendare din colecția Cremona; pentru Dynamic Accardo, a interpretat pe vioara lui Paganini.
Accardo a fost premiat în Italia cu Premiul Abbiati de către criticii italieni, o recunoaștere pentru standardul excepțional al interpretării sale și a fost recompensat cu cea mai înaltă distincție italiană „Cavaliere di Gran Croce”. În 1996, Conservatorul din Beijing l-a numit „profesor onorific”, iar în 1999, a fost numit „Commandeur dans l’ordre du mérit culturel” din Monaco. În 2002, a primit premiul „A Life for the Music”, iar în 2017, a fost distins de către Centrul Kennedy din New York cu medalia de aur.
În 1996, Accardo a recreat Orchestra de Cameră Italiană (OCI), ai cărei membri sunt cei mai buni elevi ai „Walter Stauffer Academy” din Cremona și au înregistrat două CD-uri: „Vioara virtuoasă din Italia” și „Capodopere pentru vioară și corzi pentru Warner Fonit Cetra”. În 1999, Accardo și OCI au înregistrat întregul Concert Paganini pentru vioară și orchestră, pentru EMI Classics, „Concerto per la Costituzione”, iar în 2003, înregistrează Astor Piazzolla, concertul pentru vioară, în 3 SACD-uri pentru Foné.
Accardo și OCI interpretează în fiecare an multe concerte, în special în Italia, pentru cele mai importante societăți de concerte și teatre.
Salvatore Accardo interpretează pe o vioară Guarneri del Gesù „Hart”, din 1730.
