De vreo câteva ediții ale acestui important concurs pentru instrumente s-a remarcat faptul că tinerii care participă la secțiunea violoncel sunt deosebit de talentați și că loturile concurenților sunt excelent pregătite. Se poate afirma că ultimii 11 ani au adus în prim planul vieții muzicale o serie de talente extraordinare, care la vârste fragede au cucerit laurii unor competiții prestigioase. Același fenomen s-a remarcat la edițiile din 2016 când Zlatomir Fung a câștigat marele premiu la 17 ani și este considerat un foarte mare artist, consacrat deja şi în 2020 când lui Jaemin Han, în vârstă de 15 ani i s-a atribuit același premiu, ultimul fiind cel mai tânăr câștigător din istoria concursului. Desigur aceste lucruri nu se întâmplă în mod curent dar în 2022 lotul violonceliștilor a fost net superior celui de la vioară și de la pian.
Revenind la concursul din 2022 la această secțiune s-au înscris 26 de concurenți, 21 au mers în etapa următoare, iar pentru semifinala care a avut loc la Ateneul Român au fost selectați 11 candidați. Etapa aceasta s-a desfășurat în două zile, iar concurenții au intrat în ordinea tragerii la sorți care a avut loc la începutul etapelor on line din luna mai. Astfel au fost incluși: 2 candidate din România, unul din Republica Moldova/România, 4 asiatici din Coreea de Sud și China și câte unul din Luxemburg, Germania, San Marino și Italia. Repertoriul a cuprins obligatoriu Sonata a II-a în Do op.26 de George Enescu, alături de o mare sonată din repertoriul romantic sau modern (am audiat impresionantele sonate de Șostakovici –în re, op.40 – și Prokofiev – în mi, op.38). Pentru momentul de mare virtuozitate concurenții au optat pentru piesa lui Karl Davîdov La Fântână, extrasă din ciclul Patru Piese publicate în 1870 la Leipzig, și Humoresque op. 5 de Mstislav Rostropovici, ultima, cam de aceeași factură dar cu multe elemente de modernitate. Candidatele României, Sofia Blându și Maria Izabela Ghergu au avut o evoluție frumoasă, cea de a doua fiind mai implicată emoțional, în timp ce Constantin Borodin din Republica Moldova produs o mare impresie și a demonstrat prin prezență sa artistică o vocație solistică aparte. Am reținut interpretarea deosebită a Sonatei de Enescu propusă de către Jisoo Kim (Coreea de Sud), care, asemenea lui Aiaho Zheng (China), a/u relevat trăsăturile ascunse aparținătoare acestei lucrări. În op.26, scrisă în 1935, se recunosc multe dintre formulările care alcătuiesc Sonata a III-a pentru vioară op.25 ″în caracter popular românesc″ terminată în 1927, dar în alcătuire și atmosferă descifrăm deosebiri semnificative. Țesătura liniilor melodice din op.26 generează mult mai multe aspecte tensionate, cromatice, dramatice chiar. Deși le desparte doar un număr de catalog, între ele se află un spațiu de 7 ani, în care indicațiile de cantabile, amabile și altele, capătă o cu totul altă încărcătură decât etericul malinconico al Sonatei a III-a. Prima zi s-a încheiat cu prestația violoncelistului Benjamin Kruithof din Luxemburg care a surprins, la oră târzie, prin interpretarea de mare sensibilitate a întregului program, cu sunet generos și diferențiat, cu nuanțe adecvate, frazare elegantă, filaje, oferind un Enescu mai delicat și colorat. De asemenea, Sonatei de Șostakovici i-au fost atribuite contraste dintre cele mai interesante, iar în partea a treia a sonatei solistul și-a dezvăluit întregul potențial artistic.
A doua zi a semifinalei s-a remarcat prin aparițiile lui Constantin Siepermann (Germania), Francesco Stefanelli (Italia) și Aiaho Zheng (China). C. Siepermann și-a început recitalul (configurația acestei etape poate fi considerată ca un program de recital) cu Sonata de Șostakovici, beneficiind de acompaniamentul pianistului Andrei Licareț. Împreună au evidențiat dimensiunea ultra dramatică a muzicii acestui compozitor atât de prețuit. În Sonata de Enescu, însoțit de pianistul Gabriel Gâtan, am remarcat frumusețea, omogenitatea și timbrul de mare calitate al sunetului. Francesco Stefanelli a surprins prin generozitatea frazării. Stilistic poate nu au fost mari diferențieri dar am asistat la evoluția unui concurent care a cântat cu dăruire și pasiune, cu un sunet amplu și foarte frumos, care parcă s-a revărsat din prea plinul trăirilor sale. Stefanelli a venit însoțit de pianistul Claudio Bera, care a și primit premiul pentru cel mai bun acompaniament al unei lucrări enesciene acordat unui pianist străin. În sfârșit Aiaha Zheng a avut o prezență artistică și scenica remarcabile, dar juriul a preferat pentru etapa finală o grupă mai omogenă valoric acordând șansa câte unui premiu lui Constantin Borodin, Constantin Siepermann și Benjamin Kruithof, cu 2 Concerte pentru violoncel și orchestră op. 104 de Dvořak și Simfonia concertantă pentru violoncel și orchestră op.8 de Enescu, în compania Filarmonicii George Enescu dirijată de Tito Muñoz. Concertul de Dvořak este o lucrare monumentală care folosește foarte mult instrumentele de suflat din alamă, iar scriitura apare mai mult ca a unei ample lucrări simfonice cu instrument solist obligat; impune așadar o condiție fizică și un instrument pe măsură. Practic a fost duelul celor două instrumente , violoncelul Guadanini pe care a cântat Benjamin Kruithof și cel al lui Constantin Borodin, care a făcut deosebirea ″aparentă″ desigur – calificativele țin cont de evoluția pe întregului parcurs al concursului –între Premiul I și al II-lea. Interpretarea Simfoniei concertante i-a adus lui Constantin Siepermann premiul al III-lea, pentru ultimul concurent având totuși o mică observație: la o competiție internațională lucrările simfonice se cântă pe dinafară, nu pe note (cum este permis la sonate) mai ales la un opus care poartă numele patronului festivalului. De remarcat că la Simfonia concertantă de Enescu orchestra filarmonicii s-a arătat a fi un partener eficient, cu o execuție foarte curată și clară. Siepermann a cântat pe un violoncel Riccardo Antoniazzi (1890).
În încheiere se poate afirma, așa cum a făcut-o violoncelistul Marin Cazacu, actualul director al Filarmonicii bucureștene, că includerea din 2011 a secțiunii de violoncel în programul acestei competiții, a fost de bun augur, gest care a adus un plus de calitate nivelului artistic al acestei manifestări foarte importante.
Cronică realizată de Corina Bura
