Muzeul Național “George Enescu”
24.09
18.00
Acces liber
Recital extraordinar – Gabriel Croitoru și Simina Croitoru cântă pe viori ce au aparținut lui George Enescu, respectiv vioara Guarneri del Gesu – Catedrala, 1731 și Paul Kaul (vioară fabricată special pentru George Enescu, 1937 ),
În program:
- George Enescu – Lăutarul din suita Impresii din copilărie , interpretează Gabriel Croitoru
- Charles de Bériot – Grand Duo Concertant nr.1 pentru 2 viori solo, op.57
- Louis Spohr – Duo op.67, nr.2 în Re major pentru 2 viori
- Johan Halvorsen – Capriciu de concert pe melodii norvegiene pentru 2 viori
”Vioara lui Enescu devenise un freamăt luminos, aluneca în noi,
redeştepta aspiraţiile noastre spre inefabila pace a armoniei .” (Cella Delavrancea)
Muzeul Naţional „George Enescu” păstrează unele dintre cele mai de preţ viori ce au răsunat sub arcuşul maestrului George Enescu, donate statului român de către soţia muzicianului, Maria Cantacuzino Enescu, odată cu înfiinţarea muzeului, în 1956.
Denumită Catedrala, vioara Guarnerius este foarte valoroasă. Fabricată în anul 1731 de Giuseppe GUARNERI (1698-1744), cunoscut şi sub numele del Gesù, unul dintre cei mai însemnaţi lutieri cremonezi, vioara poartă inscripţia celebrului ei făuritor: Guarnerius fecit / Cremonae anno 1731(?) – IHS.
George Enescu se înscrie, astfel, alături de Niccolò Paganini, Joseph Joachim, Henri Vieuxtemps, Eugène Ysaÿe, Fritz Kreisler, Jascha Heifetz, Isaac Stern, Yehudi Menuhin, Henryk Szeryng, în galeria marilor violonişti care, într-un moment al carierei lor, au deţinut un exemplar del Gesù.
După 1930, la Paris, Enescu îl cunoaşte pe Paul KAUL (1875-1951), celebru lutier francez care îi confecţionează o vioară, admirabilă din punct de vedere al sunetului, dar şi al construcţiei. Maestrul este foarte mulţumit, afirmând că „e ceva mai mare şi mai uşoară pentru forţa mea”. În colecţia muzeului există două asemenea instrumente, dintre care unul a fost creat special pentru George Enescu, purtând inscripţia Paul Kaul, Paris, AN 1937. Georges Enesco. Modèle que j’ai créé spécialment pour Georges Enesco grand artiste.
Datorită prestigiului lui Enescu, Paul Kaul a obţinut comenzi importante pe piaţa americană, fapt care i-a asigurat celebritatea şi o situaţie financiară confortabilă. Între muzicianul român şi lutierul francez s-a consolidat o relaţie de prietenie, dar şi de colaborare artistică. George Enescu la pian şi Paul Kaul la vioară au susţinut câteva recitaluri pe scene pariziene.
„Compozitorul din mine se ceartă cu violonistul… Violonistul vrea muzică (scrisă) efectiv pentru desfăşurarea virtuozităţii, în timp ce compozitorul se revoltă şi refuză să scrie, decât dacă poate să scrie aşa cum simte. Astfel, sunt silit să fac compromisuri şi să-l las să scrie muzică pentru pian şi simfonii.”
„Vioara e un instrument gingaş, încântător, mi-e intim, mi-e drag, însă ce vrei să mă fac eu cu patru coarde şi-un arcuş pe una, două sau cel mult trei voci? Sunt strâns, n-am libertate. […] Vioara mă reţine, mă împiedică”.
În amurgul existenţei, în 1954, Enescu revine asupra opiniilor sale în convorbirile cu Gavoty: „Îţi cer un serviciu personal; înainte de editarea Amintirilor… , să atenuezi puţin ceea ce am spus despre vioara mea… Acum o lună încă, vorbeam despre ea ca despre un chin de fiecare zi. Astăzi, tare mă tem că nu voi mai cânta niciodată… Am remuşcări… Am vorbit de rău pe vechea mea tovarăşă, căreia îi datorez mari bucurii”.
”Enescu este singur pe scenă, singur cu atâtea lucruri de spus, aplecat parcă sub greutatea unei sarcini epuizante, nemişcat, surd la tot ce nu este vioara pe care nu o priveşte ca să o asculte mai bine, cu chipul brăzdat de o durere născută din efortul de a se exprima şi din frica de a nu o putea face, cufundat în profunda meditaţie însingurată, destinată de către Bach doar viorii. Omul este singur, doar cu vioara sa, zidit într-un fel de tăcere interioară.”
(critic anonim francez în „Amintirile lui George Enescu”, de Bernard Gavoty, traducere Elena Bulai, ed. Curtea Veche, 2017)
Cu peste 1.000 de apariții scenice, violonistul Gabriel Croitoru, solist al Orchestrelor şi Corurilor Radio, este un muzician cu o extrem de bogată prezență în viata muzicală, în tripla postură de solist-concertist al Filarmonicii „Paul Constantinescu” din Ploiești, membru (vioara I) al Cvartetului de Stat „Transilvan” al Filarmonicii „Transilvania” din Cluj-Napoca și profesor universitar dr. la Universitatea Națională de Muzică București.
A evoluat ca solist în compania unor orchestre importante din întreaga lume, printre care London Royal Philharmonic, Orchestra de cameră „Regina Sofia”, orchestrele simfonice din Monte-Carlo, Salonic, Malaga, Sevilla, Cannes, Lyon. A fost aplaudat în recitaluri în Franţa, Spania, Germania, Belgia, Olanda, Italia, China și SUA.
Gabriel Croitoru cântă, din 2008, pe vioara ce a apartinut marelui compozitor și care este în patrimoniul Muzeului Național „George Enescu“, vioara Guarneri del Gesù, datată 1731.
Începând din 2011 a susţinut mai multe turnee naţionale de anvergură sub titlul „Duelul viorilor” (alături de Liviu Prunaru şi Horia Mihail) şi „Vioara lui George Enescu la sate” (alături de Horia Mihail).
Tânăra violonistă Simina Croitoru a absolvit Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, unde a studiat vioara cu tatăl său, distinsul violonist, Gabriel Croitoru. Talentul său a fost răsplătit cu numeroase premii obţinute în concursuri naţionale, iar dintre cele obţinute în cadrul competiţiilor internaţionale amintim Premiul I la Concursul internaţional Città di Stresa, Premiul I la Concursul internaţional Jeunesses Musicales şi Premiul I la Concursul internaţional Giovani Talenti – Rovere d’Oro. Activitatea sa artistică este deja foarte densă, cuprinzând concerte susţinute alături de orchestre din Oradea, Ploieşti, Braşov, Galaţi, Sibiu, Târgu-Mureş, Botoşani, Cluj-Napoca, Bacău, Craiova, Arad, Bucureşti, Piteşti. Simina Croitoru este invitată să concerteze şi peste hotare efectuând turnee în Ungaria, Austria, Germania, Cehia, Italia, iar repertoriul său include lucrări de referinţă ale literaturii violonistice.
A susţinut recitaluri la Ateneul Român, Sala Dalles, Academia de Muzică, Sala Radio şi la filarmonicile din Braşov, Oradea, Ploieşti, Cluj, Bacău, Piteşti. A concertat alături de Orchestra Simfonică Bucureşti şi Orchestra Simfonică Sonderhausen din Germania. A participat la turnee artistice, susţinând concerte televizate în: Italia, Austria, Germania, Elveţia, Republica Cehă, Ungaria, Turcia. Şi-a perfecţionat studiile la Academia de Muzică Franz Liszt din Weimar.
