Ediţia 2016 a Concursului Internaţional „George Enescu” reliefează importanţa conferită de George Enescu visului exprimat în muzica pe care, aşa cum destăinuia, a visat-o în orice clipă din viaţă. Concursul Enescu 2016 invită tinerii artişti participanţi să comunice propriile visuri şi totodată aplicaţia „Trăieşte-ţi visul!”, organizată sub forma unui test, determină publicul să afle cele patru secţiuni ale concursului şi să-şi împărtăşească visurile.
Text de Mădălina Mărgăritescu
Fotografie de Cătălina Filip
Visul, realitatea interioară este locul în care imaginarul îl ajută pe artist să se retragă îndepărtându-se de obstacolele din viaţa cotidiană.
„Am nevoie să cânt aşa cum am nevoie să respir: îmi aşez visurile în muzica pe care o interpretez, alături de sentimentele, bucuriile şi tristeţile acestei vieţi.” – Miroslav Ambros (Cehia), 29 de ani, Secţiunea Vioară
Tendinţa către visare a îmbrăcat, de-a lungul timpului, variate dimensiuni şi a fost analizată din renaştere până în timpurile moderne. Aprofundarea reveriei, potrivit filosofului şi eseistului Gaston Bachelard („Poetica Reveriei”, 1960) , se face numai într-o lume liniştită. Universul acesta lipsit de griji este menţionat şi de George Enescu într-un interviu acordat publicaţiei Democraţia 2 nr.21 din 25 martie 1945.
Enescu îi mărturisea lui Ion Biberi că doar în vis, unde trăieşte în libertate şi nestingherit, se regăseşte şi se revelează. Toate lucrurile săvârşite în viaţa zilnică aveau rolul de a-i pregăti acea „evadare în miraculos”. Conştient de modul diferit în care era perceput de ceilalţi îşi dă seama că „numai astfel îmi salvez liniştea şi putinţa de a crea”.
Încă din copilărie marele compozitor român se retrăgea, cu ajutorul sunetelor, în universul visării. Reprezentarea copilului singuratic pătruns întru totul de fantezie o descoperim la Bachelard, în „Poetica Reveriei”(1960) „locuim cu atât mai bine în lume cu cât o locuim aşa cum copilul singuratic locuieşte în imagini. În reveria copilului imaginea domină totul.” Pentru George Enescu un copil se retrage „în lumea zânelor, a fiinţelor fabuloase” deoarece are posibilitatea de a se îndepărta „din banalitatea de fiecare zi”. Această solitudine, după cum ne relatează Bachelard, oferă copilului bucuria de a visa ce se transformă mai târziu în bucuria poeţilor.
Artistul revine din universul reverii în realitate prin intermediul operei sale, creaţia fiind văzută ca o manifestare a dorinţelor adunate în inconştient. Visând fără încetare Enescu a plăsmuit opere din reveriile sale.
„Cea mai mare motivaţie să-mi urmez visul este admiraţia pentru muzica lui George Enescu. Ne este dat prea rar să ascultăm interpretări live ale lucrărilor sale pentru pian. Iar gândul că voi putea interpreta una dintre sonatele lui Enescu chiar în ţara în care s-a născut va fi sursa mea de inspiraţie de-a lungul Concursului.” – Mikhail Sporov (Rusia), 32 de ani, Secţiunea Pian
Depărtarea în vis avea loc inclusiv în momentele în care se afla pe scenă, George Enescu încerca să uite că este acolo, era starea unui om extrem de sensibil care trăia mereu într-un fel de „visare trează”.
În afirmaţia lui Enescu „Viaţa este vis şi visul este toată viaţa mea” apare motivul „vieţii ca vis” prezent în teatrul elisabetan, la William.Shakespeare, în „Visul unei nopţi de vară” (1590) şi în poemul dramatic „Viaţa e vis” (1635) de Calderon de la Barca. Viaţa ca reverie, una dintre temele favorite ale poeţilor baroci, a avut impact atât în literatură romantică (Novalis, Hoffmannsthal, Eminescu), cât şi în muzică, Felix Mendelssohn Bartholdy compune, în 1926, o uvertură de concert inspirată de „Visul unei nopţi de vară”, iar Benjamin Britten, în secolul XX, alcătuia opera „A Midsummer Night’s Dream”(1960).
Sintagma calderoniană „viaţa e vis” aduce în discuţie conceptul de liber arbitru, iar Enescu prin utilizarea ei accentuează pasiunea extraordinară pentru munca şi arta sa precum şi felul în care şi-a creat propriul univers.
„Visul meu este să devin cel mai bun violoncelist pe care îl poate exprima fiinţa mea.” – Min Chan Heung (Coreea de Sud), 16 ani, Secţiunea Violoncel
„Credinţa. Credinţa că în ciuda tututor dificultăţilor, eu îmi voi urma visul, voi crede în miracole şi că noi, toţi, vom crede unii în alţii – asta mă duce mai departe.” – Aleksandra Perlova (Rusia), 26 de ani, Secţiunea Violoncel.
„Muzica este viaţa mea! Marele gânditor Platon a spus odată: «Muzica este o lege morală. Ea dă suflet universului, aripi minţii, zbor imaginaţiei şi farmec şi veselie vieţii şi întregului». Această maximă reprezintă crezul meu. Muzică stârneşte imaginaţia şi creativitatea la un nivel cu totul nou şi întradevăr schimbă viaţa unei persoane făcând-o mult mai bună. Când lumea este atât de agitată muzica devine remediul împotriva suferinţei, terorismului, nenorocirilor, sărăciei.” – Asen Tanchev (Bulgaria), 24 de ani, Secţiunea Pian
„Şansa de a-i face pe oameni să simtă ceea ce compozitorul a exprimat în lucrările sale a fost pentru mine ca un vis. De fiecare dată, la fiecare concert e necesar să împart cu ei acestă trăire şi să încerc să realizez aceste legături deosebite, să percep mereu această senzaţie”. – Paulo Pietro Ceresini (Italia), 32 de ani, Secţiunea Pian
„Suntem povestitori ai muzicii şi ne aflăm aici pentru a istorisi cele mai frumoase poveşti, cu cel mai frumos limbaj al nostru.” – Basile Auslander (Elveţia), 20 de ani, Secţiunea Violoncel
